ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 4 iulie 2019, contestatorul A., judecător în cadrul Tribunalului Specializat Mureș, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, desființarea Hotărârii nr. 569 din 10 aprilie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători, prin care a fost i-a fost respinsă cererea de apărare a reputației profesionale, întrucât legea prevede că aceasta ar fi trebuit emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și nu de secția pentru judecători, raportat la data formulării cererii sale.

De asemenea, contestatorul susține că faptele reclamate nu au fost cercetate în concret, fiind însușite concluziile raportului Inspecției Judiciare, fără a fi fost analizate obiecțiunile formulate de acesta.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, raportat la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere natura juridică a actului atacat. În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea contestației formulate, ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei contestații, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei contestații îl reprezintă Hotărârea nr. 569 din 10 aprilie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători, act administrativ cu caracter individual emis ca urmare a desfășurării procedurii de soluționare a cererilor judecătorilor de apărare a reputației profesionale.

La data de 17 octombrie 2018, a fost înregistrată la Inspecția Judiciară adresa nr. x/2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost trimisă spre soluționare cererea de apărare a reputației profesionale formulată de domnul A., judecător în cadrul Tribunalului Specializat Mureș, care în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, a apreciat că i-a fost afectată reputația profesională ca urmare a modului și condițiilor în care s-au efectuat verificările prealabile și cercetarea disciplinară în raportul nr. x/2018 al Inspecției Judiciare, fără a se lua în seamă argumentele prezentate de magistratul în cauză.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun."

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) - (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, introdus prin Legea nr. 234/2018, publicată în M.Of. nr. 850/08.10.2018:

"1) Secțiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii au dreptul, respectiv obligația corelativă de a se sesiza din oficiu pentru a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta, care ar putea afecta independența sau imparțialitatea judecătorilor, respectiv imparțialitatea sau independența procurorilor în dispunerea soluțiilor, în conformitate cu Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, secțiile Consiliului Superior al Magistraturii apără reputația profesională a judecătorilor și procurorilor. Sesizările privind apărarea independenței autorității judecătorești în ansamblul său se soluționează la cerere sau din oficiu de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, secțiile, președintele și vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la sesizarea judecătorului sau procurorului, sesizează Inspecția Judiciară pentru efectuarea de verificări, în vederea apărării independenței, imparțialității și reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor.

(3) În situațiile în care este afectată independența, imparțialitatea sau reputația profesională a unui judecător sau procuror, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune măsurile care se impun și asigură publicarea acestora pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii.

(4) Judecătorul sau procurorul care consideră că independența, imparțialitatea sau reputația profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(5) La solicitarea judecătorului sau procurorului vizat, comunicatul publicat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii va fi afișat la instituția unde acesta își desfășoară activitatea și/sau publicat pe site-ul acestei instituții."

Ulterior, au fost modificate și dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor(introdus prin Legea nr. 242/2018 care a intrat la data de 18.10.2018 cuprinzând și modificările aduse prin O.U.G. nr. 92/2018):

"1) secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii are dreptul, respectiv obligația ca, la cerere sau din oficiu:

a) să apere judecătorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta, care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea, precum și împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea;

b) să apere reputația profesională a judecătorilor;

c) să apere independența puterii judecătorești."

Văzând prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, raportat la natura juridică a actului atacat, Înalta Curte, în acord cu apărările intimatului, apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la posibilitatea de a contesta la Înalta Curte hotărârile de Plen privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, fiind aplicabile prevederile dreptului comun, ale Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, dând eficiență dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată, potrivit cărora reclamantul persoană fizică (...) se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său (...), instanța competentă material să soluționeze prezenta cauză ar fi fost Curtea de Apel Târgu Mureș– secția de contencios administrativ, instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul contestatorul.

Însă, contestatorul are funcția de judecător la Tribunalul Specializat Mureș, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, astfel că Înalta Curte este obligată să facă aplicarea dispozițiilor speciale prevăzute de C. proc. civ. în materia alegerii de competență, respectiv dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant, rațiunea acestui text de lege constând în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, având în vedere calitatea părții.

Astfel, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care își desfășoară activitatea.

În acest caz, intervine o prorogare legală a competenței teritoriale, prorogare ce nu poate opera, însă, cu încălcarea normelor de competență materială. Norma este imperativă sub aspectul obligativității sesizării unei alte instanțe, facultativă, fiind din punct de vedere teritorial, numai alegerea unei alte instanțe de același grad, aflată, însă, în circumscripția unei curți de apel învecinate.

În concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare și va da eficiență prevederilor legale anterior menționate, urmând a declina competența materială de soluționare a contestației formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 569 din 10 aprilie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători, în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată prin întâmpinare.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 569 din 10 aprilie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2021.