ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 368/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Naționala de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B. și Secretariatul General al Camerei Deputaților, anularea Contractului civil nr. 147/15.12.2008 și a contractului individual de muncă nr. x/20.04.2005, prin care B., fiica pârâtului A., a fost angajată în funcția de șef cabinet la Biroul parlamentar al deputatului A. în perioada 2008 până la sfârșitul mandatului de deputat.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și, în consecință, a dispus anularea Contractului civil nr. 147/15.12.2008.

Totodată, a respins capătul de cerere privitor la anularea contractului individual de muncă nr. x/20.04.2005, ca inadmisibil.

Împotriva Sentinței civile nr. 76 din 1 iulie 2016 au declarat recurs pârâții A. și B., solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit a procedat instanța fondului, considerând că în cazul contractului civil nu sunt aplicabile dispozițiile art. 57 alin. (1) lit. d) și art. 268 din Codul muncii ci normele cu caracter general atât în privința exercitării dreptului la acțiune cât și a efectelor nulității.

În acest sens, recurenții afirmă că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. f) din Legea nr. 19/2000 sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii și persoanele care realizează venituri din contracte/convenții încheiate potrivit C. civ.

Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 82/2010, contribuțiile individuale de asigurări de sănătate se datorează și asupra veniturilor realizate din activitățile desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit C. civ.

De asemenea, și contribuția pentru șomaj are în vedere aceste venituri obținute din contracte/convenții încheiate potrivit C. civ., fiind menționată explicit categoria contractelor încheiate în temeiul prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor.

Prin urmare, convenția civilă este un contract de muncă atipic, având același regim juridic, inclusiv sub aspectul constatării nulității.

Totodată, recurenții au solicitat luarea în considerare a Deciziei Curții Constituționale nr. 619/2016, prin care s-a statuat că în intervalul 2007 - 2013, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2013, fapta de conflicte de interese nu exista reglementată în materie civilă pentru deputați și senatori și nu era aplicabilă acestora.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul formulat de recurenții pârâți, curtea constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.

Pentru a decide astfel, curtea constată că reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat instanței anularea Contractului civil nr. 147/15.12.2008 și a Contractului individual de muncă nr. x/20.04.2005, prin care B. fiica pârâtului A., a fost angajată în funcția de șef cabinet la Biroul parlamentar al deputatului A. în perioada 2008 până la sfârșitul mandatului de deputat.

Solicitarea de anulare a celor două contracte a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea 176/2010, fiind motivată de faptul că, prin Raportul de evaluare nr. x din 07.11.2011, emis de Agenția Națională de Integritate, s-a constatat existența conflictului de interese, generat de încheierea celor două contracte anterior menționate.

Prin sentința civilă criticată în prezenta cale de atac, curtea de apel a admis în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, a anulat contractul civil nr. x/15.12.2008, respingând, însă, acțiunea reclamantei în ceea ce privește cererea de anulare a contractului de muncă nr. x/20.04.2005 pentru considerentul că acesta nu se mai afla în ființă la data introducerii cererii, astfel că nu mai poate fi anulat.

Este de subliniat faptul că soluția de respingere a cererii de anulare a contractului de muncă nr. x/20.04.2005 nu a fost criticată de niciuna din părțile cauzei, astfel că instanța de control judiciar este îndrituită să analizeze exclusiv soluția pe marginea cererii de anulare a contractului civil nr. 147/15.12.2008.

În acest sens, curtea constată că soluția primei instanțe este legală, în contextul în care acțiunea reclamantei Agenția Națională de Integritate este formulată în consecința constatării definitive a existenței conflictului de interese în care s-a aflat pârâtul A., cu prilejul încheierii Contractului civil nr. 147/15.12.2008.

Astfel, prin Decizia nr. 7487/28.11.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 114/R din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii contestației formulate de reclamantul A. împotriva Raportului de evaluare nr. x din 07.11.2011 emis de Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Având în vedere că Decizia nr. 7487/28.11.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este una irevocabilă, solicitarea recurenților pârâți din prezenta cauză, în sensul luării în considerare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 619/2016 este inadmisibilă, întrucât existența conflictului de interese a fost constatată cu autoritate de lucru judecat, anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, decizie ce nu poate produce niciun efect în privința situației juridice din cauza de față.

În ceea ce privește critica referitoare la calificarea contractului nr. x/15.12.2008, Înalta Curte constată că dispozițiile citate de recurenți nu atestă nicidecum existența unui regim juridic similar celui prevăzut pentru contractele de muncă în privința convenției civile ci doar obligă persoana care obține venituri din desfășurarea unor raporturi generate de astfel de convenții civile la plata contribuțiilor în sistemul asigurărilor sociale și de sănătate obligatorii.

Ca atare, asimilarea venitului nu constituie nicidecum și o asimilare a naturii obligațiilor asumate între părți cu prilejul încheierii unei convenții civile astfel că solicitarea recurenților pârâți, de a li se aplica regimul juridic al constatării nulității, specific contractului de muncă, nu are niciun suport.

Față de aceste considerente recursul civil de față urmează a fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâții A. și B. împotriva Sentinței nr. 76 din 1 iulie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV