ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1980/2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administartiv și Fisdcal, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B. și Camera Deputaților, anularea contractului individual de muncă nr. x/25.06.2009, prin care, la propunerea pârâtului de rândul 1, a fost angajată fiica acestuia la Biroul de parlamentar al deputatului A., cu încălcarea prevederilor art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul, deputat în Parlamentul României, nu a respectat prevederile legale privind conflictul de interese, întrucât a propus angajarea fiicei sale și a avizat contractul individual de muncă prin care aceasta a fost angajată în cadrul Biroului Parlamentar al deputatului A..

Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Bucureși, secția a VIII-a de contencios administrativ și

Fiscal, prin sentința nr. 2778 din 28 octombrie 2015, a respins e excepțiile lipsei calității procesuale active, a tardivității și a inadmisibilității.

Totodată, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții A., B. și Camera Deputaților, având ca obiect "anulare act administrativ" și, în consecință a constatat nulitatea contractului individual de muncă nr. x/25.06.2009 încheiat între pârâții B. și Camera deputaților, la propunerea pârâtului A..

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 2778 din 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bcurești, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, au promovat recurs pârâții B., și A., în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.).

Recurenții-pârâți au invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., prin raportare la art. 22 alin. (2) și art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

În acest sens, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând în fond cauza, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Apărările formulate in cauză

Intimata- reclamantă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare la recursurile promovate de pârâți prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței ca temenică și legală.

Pârâta Camera Deputaților a depus precizări la recursurile formulate în cauză, cu privire la natura juridică a actului a cărui anulare se solicită.

În acest sens a depus la dosar și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție- secția contencios administrativ și fiscal, cu privire la competența de soluționare a cauzei în primă instanță.

Recurentul A. a formulat răspuns la întâmpinările depuse la dosar.

Recurenta-reclamantă Agenția Națională de Integritate a formulat Răspuns la întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 2 aprilie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursurile promovate de pârâții A., B. ca fiind admisibile în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Cu titlu prealabil, este de menționat că pronunțarea unei hotărâri de către o instanță necompetentă constituie un caz de nulitate a hotărârii.

Întrucât art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., distinge cu privire la normele de competență, înseamnă că, prin intermediul acestui motiv, se pot invoca numai motive de ordine publică privind competența.

Așadar, încălcarea normelor imperative poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a procesului, chiar direct în recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incident în cauză, sens în care va casa sentința recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită de către reclamanta Agenția Agenția Națională de Integritate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu o acțiune având ca obiect anularea contractului individual de muncă nr. x/25.06.2009, prin care a fost angajată fiica acestuia la Biroul de parlamentar al deputatului A., cu încălcarea prevederilor art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum s-a menționat în practicaua prezentei decizii, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins e excepțiile lipsei calității procesuale active, a tardivității și a inadmisibilității.

Totodată, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții A., B. și Camera Deputaților, având ca obiect "anulare act administrativ" și, în consecință a constatat nulitatea contractului individual de muncă nr. x/25.06.2009 încheiat între pârâții B. și Camera deputaților, la propunerea pârâtului A..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că legea nu impune ca premisă a anulării actului decât ca acesta să fi fost emis/adoptat întocmit cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile,

A mai reținut instanța de fond că textul legii vorbește despre actele juridice, or actul juridic în speță este contractul individual de muncă, acesta producând efecte, manifestarea unilaterală de voință a pârâtului de rândul 1 neproducând prin ea însăși efecte juridice, astfel că nu are natura unui act juridic unilateral.

Văzând dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta curte constată că potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice:

"(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.

(2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

(3) Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile.

(4) Dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmește un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condițiile art. 17 alin. (5) teza a doua".

De asemenea, conform art. 23 din același act normativ:

"(1) În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.

(2) Acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție.

(3) Instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară".

Art. 24 din același act normativ prevede că:

"(1) Acțiunile introduse la instanțele de contencios administrativ urmează regulile de competență prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător".

Din textele legale mai sus citate, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată, ce are ca obiect anularea contractului individual de muncă nr. x din 25 iunie 2009 prin care la propunerea pârâtului A., a fost angajată fiica acestuia în funcția de referent în cadrul biroului parlamentar al pârâtului.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată ulterior întocmirii raportului de evaluare, prin care s-a constatat că există conflict de interese administrativ în cauză, raportul de evaluare rămânând definitiv prin Decizia nr. 2201 din 14 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 4458din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București.

Ca urmare, Agenția Națională de Integritate a sesizat instanța de judecată cu anularea acelor acte întocmite cu încălcarea conflictului de interese, respectiv cu o cerere de anulare a contractului individual de muncă.

Este adevărat că această cerere, de anulare a respectivului contract, are un caracter subsidiar hotărârii judecătorești de constatare a conflictului de interese, care este de altfel și cauza principală a nulității acestuia, însă acest contract nu poate fi definit drept contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 sau printr-o normă specială, de natură a atrage competența instanței de contencios administrativ .

Așadar, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010, instanța competentă să soluționeze acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de muncă sau a unui contract civil, formulată de Agenția Națională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese, se determină în raport cu natura juridică a contractului, așa cum de altfel s-a statuat în Decizia ICCJ (Complet RIL) nr. 10/2017 cu privire la "interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010".

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, contractul individual de muncă pe durată determinată - în litigiu - face parte din categoria "actelor juridice" altele decât cele administrative, iar constatarea nulității absolute a acestui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese revine în competența materială a secției de litigii de muncă din cadrul tribunalului.

În consecință, având în vedere considerentele arătate, dând eficiență dispozițiilor art. 488 alin. (3) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte constată necompetența materială a instanței de fond în soluționarea cauzei, astfel că va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a VIII-a Conflicte de M uncă și Asigurări Sociale.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele sus-arătate, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de pârâții B. și A. împotriva sentinței nr. 2778 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 pct. (3) C. proc. civ., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții B. și A. împotriva sentinței nr. 2778 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 pct. (3) C. proc. civ.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția C.M.A.S.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.