ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3587/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 236 din 13 mai 2015 emise de pârât.

În subsidiar, a solicitat transformarea amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 5.000 RON, în avertisment.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 130 din 4 decembrie 2015, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., susținând, în esență, că în mod greșit prima instanță a constatat că procedura în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a realizat în mod legal, neexistând viciu de procedură.

Contrar celor reținute, a susținut că nu a fost legal citat în procedura derulată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât procedura de citare s-a realizat la sediul B. din Transilvania și nu la adresa sa de domiciliu, hotărârea fiind comunicată la același sediu, deși autoritatea pârâtă cunoștea adresa privind domiciliul acestuia.

A apreciat astfel că, în aceste condiții, chiar dacă a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva hotărârii autorității, i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Totodată, a arătat că a criticat hotărârea Consiliului și prin prisma faptului că dispozitivul acesteia nu este în concordanță cu considerentele respectivei hotărâri, în ceea ce privește cuantumul amenzii contravenționale aplicate, prin urmare, în mod greșit prima instanță a considerat că ar fi vorba doar de o simplă eroare materială.

Sub acest aspect, a apreciat că hotărârea autorității pârâte este lovită de nulitate, fiind vorba de individualizarea sancțiunii aplicate, a cuantumului amenzii, care în dispozitiv se menționează ca fiind 5.000 RON, iar în considerentele hotărârii se indică un cuantum de 10.000 RON, existând o contradicție vădită între dispozitivul și considerentele hotărârii.

Totodată, a susținut că nu este autorul articolului despre care se face vorbire, considerând astfel că nu poate fi tras la răspundere și sancționat contravențional pentru o faptă pe care nu a comis-o, în prezent acest articol fiind șters de pe pagina de internet szekelyfold.ma, iar la momentul când respectivul articol a apărut pe pagina de internet, nu a avut intenția de a discrimina persoanele de etnie rromă.

În subsidiar, în cazul în care se apreciază că este răspunzător pentru fapte de discriminare, solicită ca sancțiunea aplicată să fie cea a avertismentului, având în vedere că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu fapta comisă, luând în considerare circumstanțele cauzei.

Astfel, respectivul articol a fost unul singular care a apărut pe pagina de internet, fiind vorba de o publicație unică care a fost ștearsă imediat, cu indicarea motivului pentru care s-a procedat astfel, respectiv că are caracter discriminator, iar pe viitor a introdus posibilitatea cenzurării articolele trimise de terțe persoane.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza

Încheierii de ședință din data 14 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, potrivit Rezoluției din data de 1 octombrie 2018, acordându-se termen de judecată în ședință publică.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 236 din 13 mai 2015 emise de intimatul-pârât.

Prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând, în esență, în temeiul art. 2 din O.G. nr. 137/2000, că fapta reclamantului, în raport cu articolul publicat pe pagina de internet a acestuia, are un caracter discriminatoriu pentru o comunitate etnică determinată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin Hotărârea nr. 236 din 13 mai 2015 emise de pârât, s-a dispus sancționarea reclamantului cu suma de 5.000 RON și obligarea acestuia să comunice public un rezumat al hotărârii, ca urmare a publicării pe propria pagină de internet a unui articol cu următorul conținut: " Miért jó cigánynak lenni Háromszéken?"' ("De ce este bine să fi țigan în Trei Scaune?"), ce reprezintă discriminare, hărțuire și încălcarea dreptului la demnitate, conform art. 2 alin. (1), alin. (4) și alin. (5), respectiv art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esență, sunt centrate pe faptul că procedura de citare nu a fost îndeplinită în procedura derulată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, că există contradicție între dispozitivul și considerentele hotărârii autorității în privința stabilirii cuantumului amenzii aplicate și că nu este autorul articolului postat pe pagina de internat care, de altfel, a fost șters imediat.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că autoritatea intimată a respectat prevederile art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 care, ulterior demersurilor întreprinse la Direcția de Evidență a Persoanelor Harghita pentru identificarea domiciliului acestuia, ținând cont de răspunsul primit, a dispus citarea reclamantului la sediul B. din Transilvania, pentru audierea din data de 28 octombrie 2014, fiind locul cunoscut unde acesta desfășoară activitatea curentă.

În plus, ulterior citării, reclamantul a comunicat instituției intimate, telefonic, faptul că respectivul articol nu a fost scris de el, fiind folosit în mod abuziv numele său, precizări comunicate și în scris autorității, prin adresa nr. x din 30 octombrie 2014, aspect necontestat de parte.

Totodată, prin formularea contestației împotriva actului administrativ partea și-a exercitat dreptul la apărare, fiind asigurate garanțiile procesuale în acest sens, astfel încât nu s-a produs o vătămare de natură să determine anularea procedurii desfășurate în fața Consiliului.

În ceea ce privește critica, în sensul existenței unei contradicții între dispozitivul și considerentele hotărârii autorității în privința stabilirii cuantumului amenzii aplicate, se reține că ceea ce se pune în executare este dispozitivul unei hotărâri, faptul că în considerente se indică un alt cuantum al amenzii aplicate reprezintă o evidentă eroare materială.

În ceea ce privește fapta reținută, raportat la cuprinsul articolului publicat, sunt relevante dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, potrivit cărora:

"ART. 2 (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

(...)

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.

(5) Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv"

În raport cu prevederile menționate, se reține că fapta recurentului are caracter discriminatoriu pentru o comunitate etnică determinată, criticile acestuia, în sensul că nu este autorul articolului publicat care, de altfel, a fost șters, și că la momentului publicării pe pagina de internet nu a avut intenția de a discrimina persoanele de etnie rromă, nu pot conduce la o altă soluție.

Or, în condițiile în care recurentul este administratorul unei pagini de internet, nu se poate reține că acesta nu are control asupra informațiilor care apar pe site, așa încât, din această perspectivă, nu poate fi înlăturată responsabilitatea acestuia, neavând relevanță dacă respectivul articol a fost publicat de un terț.

O dovadă în acest sens, fiind chiar susținerile părții, potrivit cărora respectivul articol a fost șters, ulterior sancțiunii aplicate, iar pe viitor va proceda la cenzurarea conținutului materialelor publicate.

Așadar, reclamantul nu are calitatea de simplu intermediar al informației, având posibilitatea de a cenzura postările pe site, însă nu a acționat în acest sens, având un comportament pasiv, iar imposibilitatea de identificare a autorului articolului reprezintă un factor de agravare a faptei, cum corect a apreciat autoritatea intimată, ale cărei măsuri au caracter strict pecuniar față de recurent, nefiind de natură să afecteze în substanța sa dreptul la liberă exprimare.

În ceea ce privește obligațiile ce incumbă administratorului unui site pentru postările terților, este relevantă Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a drepturilor Omului în cauza Delfi vs. Estonia, ale cărei circumstanțe sunt similare prezentei cauze, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

În consecință, în mod corect s-a apreciat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, în condițiile în care recurentul nu își asumă vreo responsabilitate pentru contribuția sa la diseminarea unui mesaj cu caracter discriminatoriu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 130 din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM