ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3264/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Râmnicu-Vâlcea reprezentat prin viceprimar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Autorizare Programe, anularea adresei nr. x din 21 decembrie 2015, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă înregistrată cu nr. x din 20 noiembrie 2015, privind Informarea nr. x din 22 octombrie 2015 referitoare la măsura de excludere de la rambursare a cheltuielilor declarate ca neeligibile în cuantum de 7.439,16 RON și a sumei de 1.785,39 RON TVA, aferente cererii de rambursare nr. x pentru Proiectul "Reorganizarea și amenajarea spațiului public central din Municipiul Rm. Vâlcea".

Prin Sentința nr. 91/F-CONT din 21 aprilie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Râmnicu-Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Autorizare Programe, având ca obiect contestație împotriva adresei nr. x din 21 decembrie 2015 emisă de pârât.

Împotriva Sentinței nr. 91/F-CONT din 21 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Ordinului nr. 1360/2011 pentru aprobarea cheltuielilor eligibile pentru domeniul major de intervenție "Planuri integrate de dezvoltare urbană" în cadrul axei prioritare - Sprijinul dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere - din cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013, precum și a dispozițiilor capitolului V din contractul de finanțare nr. x din 26 februarie 2014.

Astfel, în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere argumentele invocate în justificarea încadrării cheltuielilor constând în "organizare șantier - Amenajare în sol; diferență preț material - containere de birou, toalete ecologice și container pază" în categoria cheltuielilor eligibile, deși, potrivit dispozițiilor legale și contractuale invocate, cheltuieli privind organizarea de șantier se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11 iulie 2016, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivul de casare invocat ca temei de drept, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei.

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea dată în ședința din data de 19 iulie 2018, completul de filtru a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate. Pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil, în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor de casare, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului instanței specializate adresa nr. x din 21 decembrie 2015 prin care Direcția Autorizare Programe din cadrul autorității intimate a respins plângerea prealabilă formulată împotriva măsurii de excludere de la rambursare a sumei de 7.439,16 RON la care se adaugă TVA în sumă de 1.785,39 RON, prevăzută în facturile nr. x din 30 iulie 2015, nr. y din 22 iulie 2015 și nr. z din 11 august 2015 emise de Asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., comunicată prin informarea nr. x din 22 octombrie 2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x pentru proiectul "Reorganizarea și amenajarea spațiului public central din Municipiul Râmnicu Vâlcea", cod SMIS 47994.

În fapt, în urma verificării solicitării cuprinse în cererea de rambursare nr. x, autoritatea de management a constatat neeligibilitatea sumei de 7.439,16 RON la care se adaugă TVA, reținând că lucrările solicitate spre decontare la linia bugetară 5.1 nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. 2 din Ordinul nr. 1360/2011.

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, soluția fiind însușită și de către instanța de control judiciar,întrucât reflectă aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente la situația de fapt necontestată de către părți.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține că, potrivit art. 6 alin. 2 din Ordinul MDLPL și MEF nr. 1360/1932/2011 "pentru realizarea lucrărilor de construcții și instalații aferente organizării de șantier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construirii provizorii sau amenajării la construcțiile existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundații pentru macarale, rețele electrice de iluminat și forță, căi de acces auto, branșamente/racorduri la utilități, împrejmuiri, pânze de protecție a fațadelor, panouri de prezentare, pichete de incendiu."

Astfel, în accepțiunea art. 6 alin. (2) precitat, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construcțiilor provizorii sau amenajării la construcții existente (de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, etc.), lucrări care nu au caracter definitiv, menirea lor fiind aceea de a servi la organizarea șantierului pentru derularea activității specifice proiectului.

În speță, cheltuielile realizate de către recurentul-reclamant considerate neeligibile de către autoritatea pârâtă au vizat diferența de preț materiale aferentă a șase containere birou, patru toalete ecologice și două containere de pază, conform deviz 710108 - Organizare de șantier. Amenajare în sol.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că, la stabilirea caracterului eligibil al cheltuielilor aferente organizării de șantier, ceea ce este determinat este ca lucrările și instalațiile destinate organizării de șantier să nu aibă caracter definitiv. Observând natura bunurilor achiziționate se constată că cheltuielile efectuate de recurenta-reclamantă nu vizează lucrări/instalații provizorii ci sunt destinate unei folosințe îndelungate, fiind corectă concluzia primei instanțe în sensul excluderii de la rambursare a cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiar cu achiziționarea modulelor containerizate și a toaletelor ecologice.

Nu pot fi primite nici argumentele recurentului în sensul ă respectivele cheltuieli au fost prevăzute în contratul de finanțare nr. x din 26 februarie 2014, întrucât, potrivit art. 5 pct. 1 din contract cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 și cu Ordinul comun al Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 1360/2011 și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 1938/2011.

Or, în cauză, cheltuielile solicitate de recurentul-reclamant nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1360/2011.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorității intimate în sensul excluderii de la rambursare a cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel național și comunitar, în temeiul art. 22 alin. 4 din O.U.G. nr. 64/2009 se reține legalitatea actelor administrative contestate prin care au fost excluse de la rambursare sumele de 7.439,16 RON și 1.785,39 RON - TVA aferente cererii de rambursare nr. x

Pentru considerentele expuse, în raport de prevederile art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Municipiul Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 91/F/CONT din 21 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM