ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3231/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iulie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x din 12 iunie 2015, întocmit de pârâtă.

Prin Sentința civilă nr. 153 din 19 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond nu a analizat o serie de aspecte care dovedeau o altă situație de fapt decât cea reținută de intimata-pârâtă, ceea ce a dus la concluzii contradictorii. În opinia sa, aspectele/argumentele neanalizate de către instanță sunt următoarele: societatea B. S.R.L. are 3 asociați, care dețin și calitatea de administratori, și niciunul dintre contractele încheiate cu Primăria Zănești nu este semnat de fiul său, C.; toate actele referitoare la contractele în discuție sunt semnate de un alt administrator, nu de către fiul său care nu a făcut acte de administrare în această perioadă, întrucât era student și figura doar scriptic în cadrul societății, fără a obține beneficii de pe urma acestor contracte; recurentul-reclamant nu a făcut parte din Comisia Economică ce a emis avizul favorabil "Proiectului de hotărâre privind aprobarea bugetului local al Comunei Zănești 2011", ci a făcut parte doar din Comisia de Învățământ, Sport și Cultură, ce a emis doar un aviz de principiu, nu un aviz favorabil.

De asemenea, contrar celor reținute de prima instanță, recurentul-reclamant apreciază că nu a încălcat normele privind incompatibilitatea stipulată la art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în calitatea sa de ales local, nu a participat la luarea actului decizional. Titlul IV din Legea nr. 176/2010 face vorbire doar de existența unui "interes patrimonial", iar cât privește sensul noțiunii de "interes personal", recurentul-reclamant face trimitere la art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 9 mai 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile recurentului-reclamant A. se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., context în care sentința atacată va fi analizată din perspectiva acestor motive de casare, astfel cum s-a reținut și prin concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Critica vizând împrejurarea că sentința atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii, este nefondată.

Astfel, potrivit motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele sentinței regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată, fiind examinate, efectiv, problemele esențiale ridicate de părți.

Astfel, verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, deoarece judecătorul fondului a analizat motivele de nelegalitate invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, reținându-se că obligația instanței de judecată este aceea de a analiza toate criticile formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument invocat în susținerea acestor critici.

Nefondate sunt și celelalte critici din recurs invocate în secundar, încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Prin Raportul de evaluare nr. x din 12 iunie 2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că reclamantul A. s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, întrucât în perioada exercitării mandatului său de consilier local (2008 - 2012), societatea B. S.R.L. (în cadrul căreia fiul persoanei evaluate deține funcția de administrator și calitatea de asociat) a încheiat contracte de executare lucrări cu Primăria comunei Zănești, județul Neamț (în cadrul căreia persoana evaluată - reclamantul - deține calitatea de ales local).

Instanța de primă jurisdicție a confirmat legalitatea actului administrativ dedus judecății, reținând că au fost încălcate prevederile art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care, în perioada exercitării mandatului de consilier local de către reclamantul A., Primăria comunei Zănești, județul Neamț a încheiat contracte comerciale de executare lucrări cu societatea B. S.R.L., la care fiul acestuia, C., era asociat, indiferent dacă persoana evaluată a avut sau nu posibilitatea influențării în vreun fel încheierea/derularea acestora.

Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: "(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Aplicabilitatea dispozițiilor legale susmenționate este indiscutabilă, în condițiile în care recurentul-reclamant deține calitatea de consilier local, iar categoria consilierilor locali este expres vizată de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, fără nicio excepție.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă fără echivoc că starea de incompatibilitate a consilierilor locali este atrasă de calitatea de asociat și administrator la societăți comerciale cu capital privat, care nu pot încheia contracte comerciale de executare de lucrări cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte.

De asemenea, dispozițiile legale citate/menționate anterior, interzic în mod expres încheierea contractelor de executare de lucrări de către societățile comerciale cu capital privat care au ca asociați/administratori persoane care sunt rude de gradul I cu alesul local cu autoritățile administrației publice locale din care face parte alesul local.

Această incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 a fost instituită de legiuitor pentru evitarea oricărui conflict de interese.

Dispozițiile legale reținute ca temei al stării de incompatibilitate în cauza de față au pornit de la scopul legii, și anume asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și combaterea corupției.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat alte critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susținerea acțiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanța de fond și analizate judicios în considerentele sentinței atacate.

Necontestat, Societatea B. S.R.L., la care fiul recurentului deținea calitatea de asociat și administrator, a încheiat un număr de trei contracte de executare de lucrări (atașate la dosarul de fond) cu autoritatea administrației publice locale (în speță autoritatea executivă Primăria comunei Zănești, județul Neamț), reclamantul A. având funcția de consilier local în autoritatea deliberativă a U.A.T. Zănești, astfel încât, în contextul factual al cauzei, în mod judicios judecătorul fondului a reținut că a existat starea de incompatibilitate interzisă în mod expres prin art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Sunt fără relevanță juridică sub aspectul stării de incompatibilitate susținerile reclamantului, reiterate și prin cererea de recurs, potrivit cărora instanța de fond nu a avut în vedere faptul că societatea comercială are trei asociați care dețin și funcția de administrator și că, deși fiul său deține calitatea de asociat și funcția de administrator, nu a făcut acte de administrare și nu a semnat niciunul dintre cele trei contracte de executare de lucrări.

Pentru existența stării de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu are relevanță persoana care încheie contractul în numele societății, ci calitatea rudei de gradul I a consilierului local în cadrul societății comerciale, în speță, calitatea de asociat a fiului reclamantului A.

Nici alegațiile reclamantului referitoare la faptul că nu a participat la luarea actului decizional prin care s-au stabilit sumele alocate pentru lucrări de amenajări nu prezintă relevanța juridică pretinsă de acesta în apărarea sa, având în vedere că în cauza dedusă judecății prima instanță a apreciat asupra existenței situației de incompatibilitate, din perspectiva dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, ce au reprezentat temeiul de drept al raportului de evaluare, iar nu asupra conflictului de interese definit în art. 70 din Legea nr. 161/2003 și art. 46 din Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale, ce are în vedere situația punctuală în care alesul local participă la deliberare și la adoptarea hotărârilor în care, fie personal, fie prin soț, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Textul normativ prin care este reglementată situația de incompatibilitate constatată în privința recurentului-reclamant (art. 90 din Legea nr. 161/2003) este inclus în Capitolul III - Incompatibilități, Secțiunea a 4-a, Incompatibilități privind aleșii locali, din Titlul IV al Legii nr. 161/2003 și definește o situație juridică ce se încadrează în prevederile generale ale art. 80 din același act normativ: "Incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu."

Totodată, interpretarea dată de recurent dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 este și contrară scopului instituirii regimului juridic a incompatibilităților prin respectivul act normativ, respectiv exercitarea demnităților publice cu respectarea principiilor reglementate prin dispozițiile art. 71 din același act normativ, și implicit evitarea unei stări de pericol cu privire la modul de exercitare a puterii publice la nivel local.

Înalta Curte împărtășește, așadar, opinia judicios argumentată de către judecătorul fondului în sensul că, pe perioada exercitării mandatului de ales local, recurentul-reclamant a încălcat interdicțiile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003, dispoziții care sancționează și ipoteza încheierii unor contracte cu Primăria de către societăți în care rudele de gradul I ale alesului local dețin una din funcțiile la care se face referire expresă în respectiva normă de drept.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 153 din 19 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM