ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din 3 mai 2016, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava prin Vicepreședintele Consiliului Județean a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București solicitând anularea Deciziei nr. 327 din 5.11.2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin Unitatea Soluționare Contestații POR.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 209 din 7 septembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava prin Vicepreședintele Consiliului Județean, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.08.2015, a anulat Decizia nr. 327/5.11.2015.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 209 din 7 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a încălcat regulile aplicării în timp a legislației în materie.

În opinia recurentului soluția recurată are la bază interpretarea eronată a instanței de fond cu privire la problematica ridicată de aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2001 unor contracte încheiate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Apreciază recurentul că în speță nu se mai poate pune în discuție o eventuală aplicabilitate a Deciziei nr. 66/2015 a Curții Constituționale, cum în mod eronat a făcut instanța de fond, ci a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a cincea) din data de 26.05.2016, pronunțată în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14.

Prin prisma considerentelor expuse și având în vedere prioritatea dreptului comunitar asupra oricărei norme interne contrare, recurentul solicit să se constate faptul că în speță nu se poate discuta aplicarea retroactive a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013) și Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Suceava (în calitate de Beneficiar), a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/03.04.2009, cod SMIS 1018, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului "Modernizare DJ 174, Vatra Dornei - Șaru Dornei - Panaci, km 0+000-22+000".

În vederea implementării Proiectului menționat, UATJ Suceava a încheiat cu S.C. A. S.A. Contractul de lucrări nr. x/02.09.2009.

În baza Mandatului nr. x/25.06.2015 emis de Șeful AMPOR, o echipă de control din cadrul instituției recurente a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de neregulă cuprinse în sesizarea Unității Gestionare Nereguli Fonduri Europene nr. 40505/15.05.2015, vizând Contractul nr. x/02.09.2009.

Ca urmare a verificărilor întreprinse de echipa de control din cadrul instituției recurente, sesizarea UGNFE nr. 40505/15.05.2015 a fost confirmată în parte. S-a reținut faptul că intimata-reclamantă a impus în cuprinsul anunțului de participare în JOUE și în fișa de date a achiziției cerințe restrictive, fiind astfel constatată existența unei nereguli, așa cum este aceasta definită de art. 2.7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006. În aceste condiții, prin intermediul Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.08.2015, a fost aplicată o corecție financiară de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. x/02.09.2009.

Creanța bugetară stabilită în sarcina UATJ Suceava a fost în cuantum de 1.513.045,15 RON, din care: aferent contribuției din fonduri UE: 1.087.632,09 RON; aferent bugetului de stat: 144.598,48 RON; TVA recuperabilă: 280.823,58 RON; intimata-reclamantă a formulat contestație împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.08.2015.

Contestația a fost soluționată prin intermediul Deciziei nr. 327/05.11.2015, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Suceava, prin Sentința nr. 209/07.09.2016, a dispus anularea Deciziei nr. 327/05.11.2015 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilirea corecțiilor financiare nr. x/26.08.2015.

Pentru a ajunge la această soluție, raportându-se la Decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, instanța de fond a admis acțiunea, dispunând astfel anularea celor două acte administrative menționate anterior, reținând că acestea "au fost emise cu încălcarea principiului neretroactivității legii".

Instanța de control judiciar nu împărtășește această interpretare a instanței de fond, întrucât abordarea primei instanțe nu are în vedere, pe de o parte, scopul urmărit de legiuitor prin cele două reglementări naționale succesive, O.G. nr. 79/2003 și O.U.G. nr. 66/2011 și, pe de altă parte, aspectele comune și elementele care, dimpotrivă, diferențiază soluțiile legislative cuprinse în actele normative respective, interpretate sistematic și prin prisma reglementărilor corespunzătoare din ordinea juridică a Uniunii Europene.

În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate".

În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene sau prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Având în vedere că Regulamentul precizat se aplică direct, fiind parte a legislației naționale, în temeiul acestuia fiind emisă și O.U.G. nr. 66/2011, stabilirea corecției în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiile securității juridice și protecției încrederii legitime.

În acest context, se impune a sublinia jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care, în cauza C-89/14, A2A, din data de 3.09.2015 a statuat că, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, cu privire la această problemă de drept a aplicării legii noi-O.U.G. nr. 66/2011 și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene care, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, s-a pronunțat în data de 26.05.2016, în cauzele conexe C-260/14 și C261/14, statuând că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba de aplicarea unei reglementări noi la efecte viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Este adevărat că actele administrative ce au făcut obiectul verificării au fost încheiate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă trebuie reținut că, atât Regulamentul CE nr. 1083/2006, cât și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt obligatorii pentru instanța națională, în cauză fiind îndeplinită condiția ca noua reglementare - O.U.G. nr. 66/2011 - să fie aplicabilă efectelor viitoare ale unei situații apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Astfel, soluția de admitere a cererii de chemare în judecată exclusiv în considerarea aplicării retroactive a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, fără o cercetare aprofundată a tuturor cererilor și apărărilor părților sub aspectul existenței unei nereguli echivalează cu necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinței atacate.

În aceste condiții, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de fond a cererii de chemare în judecată, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 209 din 7 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN