ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 686/2019

HOTĂRÂRE

02.04.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 686/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2018 pe rolul Judecătorie Arad, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la radierea/îndeplinirea formalităților privind radierea din baza de date a Biroului de Credit a înregistrării efectuate pe numele reclamantului în arhiva acestei instituții, cu privire la cererea pentru emiterea unui card de credit nr. x din data de 8 martie 2005, sub sancțiunea obligării la daune cominatorii în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la radiere, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad și a solicitat declinarea cauzei la Judecătoria Sectorului 2 București.

Judecătoria Arad, prin încheierea nr. 4094 din data de 2 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, în sensul că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, a reținut că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Astfel, a apreciat că pentru a fi incidente dispozițiile legale anterior enunțate se impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, prima vizând calitatea de consumator și de profesionist a părților, iar, cea de-a doua, privind obiectul cererii de chemare în judecată, care trebuie să se circumscrie celor limitativ enumerate.

În speță, a constatat că reclamantul are calitatea de consumator, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, respectiv art. 13 din anexa la Legea nr. 296/2004, iar pârâta are calitatea de operator economic, potrivit art. 2 pct. 3 din O.G. nr. 21/1992, profesionist conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000.

Cu toate acestea, a reținut că cele două condiții anterior amintite nu sunt îndeplinite cumulativ, obiectul cererii fiind obligația de a face și nu executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului, sau repararea pagubelor produse consumatorului.

Instanța a considerat că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care stabilesc o competență alternativă în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Câtă vreme transmiterea de informații către Biroul de Credit a fost prevăzută în contractul încheiat între părți (art. 8 din Contractul nr. x din data de 8 martie 2005), respectarea sau nerespectarea clauzelor contractuale nu poate face obiectul unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. nefiind aplicabile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 3 decembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 1325 din data de 11 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, instanța a reținut că, atât timp cât transmiterea de informații către Biroul de Credit a fost prevăzută în contractul încheiat între părți (art. 8 din Contractul nr. x din data de 8 martie 2005), o obligație rezultând din modul în care a fost aplicată respectiva clauză contractuală de către profesionist, precum este cea care face obiectul prezentului litigiu, vizează executarea respectivului contract, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, a arătat că, în eventualitatea în care acțiunea nu ar fi considerată una contractuală, oricum sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 teza finală C. proc. civ., câtă vreme prin acțiunea formulată reclamantul tinde la repararea unei pagube suferite în calitate de consumator, în legătură cu dreptul său de opoziție privind datele cu caracter personal, conform Legii nr. 677/2001.

Instanța a mai reținut și că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, alegerea manifestându-se în cauză prin înregistrarea cererii la instanța în raza căreia își are domiciliul reclamantul, competența rămânând dobândită de Judecătoria Arad.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Arad și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului - Judecătoria Arad a dat eficiență dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 2 București a reținut incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 și art. 116 C. proc. civ.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. SA la radierea/îndeplinirea formalităților privind radierea din baza de date a Biroului de Credit a înregistrării efectuate pe numele său cu privire la o creanță decurgând din cererea pentru emiterea unui card de credit nr. x din data de 8 martie 2005, sub sancțiunea obligării la daune cominatorii în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la radiere.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ. care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competență teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că "în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., izvorul raportului juridic dintre părți fiind contractul privind cardul de credit nr. x din data de 8 martie 2005, în care reclamantul deține fără dubiu calitatea de consumator, iar pârâta pe cea de profesionist și în temeiul căruia a fost efectuată raportarea către Biroul de Credit de către pârâtă.

Prin cererea de chemare în judecată, solicitând radierea înregistrării efectuate pe numele său, cu privire la creanța pe care ar avea-o față de pârâtă, reclamantul urmărește înlăturarea pagubei suferite ca urmare a acestei înregistrări care, potrivit susținerilor sale, îl împiedică să contracteze un credit pentru cumpărarea unei locuințe.

În raport de aceste aspecte, pentru determinarea competenței de soluționare a pricinii, este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărui scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiție printr-o dispoziție favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanțe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul său (Arad, județul Arad) care se află în circumscripția Judecătoriei Arad, acestei instanțe îi revine competența de a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.