ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015 la data de 27 ianuarie 2015 reclamanții S.C. A. S.R.L. Suceava, prin lichidator B. și C., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, anularea Deciziei nr. 400 din 12.12.2014, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F.; admiterea contestației administrative formulate împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite nr. x din 03.10.2014 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. x din 03.10.2014, emise de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Vaslui - Activitatea de inspecție fiscală, precum și anularea Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite nr. x din 03.10.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 03.10.2014, emise de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Vaslui - Activitatea de inspecție fiscală și obligarea secund pârâtei la refacerea inspecției fiscale.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 97 din data de 22.04.2015 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "contestație act fiscal" promovată de reclamantele S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. și C., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală/Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, anulează Decizia nr. 400/12.12.2014 emisă de ANAF - București și obligă această pârâtă să soluționeze pe fond, contestația reclamantei.

Recursul

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esență, recurentele au arătat următoarele:

În temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

- Potrivit art. 248 din C. proc. civ., instanța se pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate, or, așa cum rezultă din hotărârea recurată, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocată și nici nu a unit aceasta excepție a inadmisibilității cu fondul cauzei, pentru administrarea de probe.

Cererea de anulare a raportului de inspecție fiscala și a deciziei de impunere, formulată direct în fața instanței de contencios administrativ, in condițiile în care organul de soluționare a contestației nu a emis o decizie de soluționare prin care sa rezolve fondul contestației, este inadmisibilă.

Intimații au formulat o contestație administrativă, însă organele fiscale au respins aceasta contestație fara a analiza fondul acesteia în condițiile in care au constatat ca a fost formulată de o persoana fără calitate procesuala activa în a formula respectiva contestație.

- Cu privire la fondul cererii de chemare in judecata, aprecierile instanței de fond sunt total eronate atunci când considera că "organul fiscal la încheierea actelor administrative nu a acționat în cunoștință de cauza - respectiv nu a cunoscut situația reclamantei, existenta sentinței de deschidere a procedurii insolvenței.

Potrivit prevederilor art. 206 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 92/2003 din Codul de procedură fiscală contestația administrativă se formulează în scris și va cuprinde, pe lângă alte elemente, semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia. De asemenea, dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.

- Întrucât intimata S.C. A. S.R.L. se afla în procedura falimentului încă din data de 26.08.2014, aceasta nu mai putea formula contestația administrativa prin administratorul statuar, ci prin lichidatorului judiciar, conform art. 18 alin. (1) coroborat cu art. 47 alin. (4) din Legea nr. 85/2006.

S-a arătat că la momentul formulării contestației administrative, intimatul C. nu mai reprezenta societatea al cărei administrator statutar a fost, întrucât, prin efectul legii, aceasta calitate a dobândit-o lichidatorul judiciar numit de instanța, astfel încât nu mai avea calitatea de a semna acte in numele societății intimate.

Se precizează că după primirea și înregistrarea contestației administrative, organul de soluționare a contestației a solicitat lichidatorului judiciar B., prin adresa nr. x/2014 să precizeze dacă își însușește contestația formulată, însă acesta nu a răspuns solicitării.

Consideră recurentele că nu pot fi primite afirmațiile instanței de fond precum ca organele fiscale au emis actele de impunere fara a comunica intimatei modul de soluționare a cererii de amânare a inspecției fiscale.

Întrucât intimata nu mai funcționa la sediul declarat, s-a luat hotărârea de a se respinge cererea de amânare a inspecției fiscale, insa intimatul C. a fost înștiințat telefonic despre aceasta respingerea a cererii de amânare a inspecției fiscale.

Organele de inspecție fiscală cunoșteau situația intimatei reclamante, întrucât, așa cum rezulta din raportul de inspecție fiscala încheiat, pagina 1, pct. 5.1 al RIF-ului este menționata starea societății, respectiv "societatea este in lichidare", însa au estimat baza de impunere întrucât pe de o parte intimata nu a prezentat niciun înscris organelor de control în vederea efectuării verificării.

În conformitate cu pct. 2.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, aprobate prin Ordinul președintelui ANAF nr. 2906/2014: "În situația in care contestația este formulata printr-un împuternicit al contestatorului, organele de soluționare competente vor verifica împuternicirea, iar, în cazul în care contestatorul se afla in procedura de insolventa/reorganizare/faliment/lichidare, contestația va purta semnătura și stampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz".

Instanța de fond, în adoptarea soluției, a reținut că atât decizia de impunere cât și raportul de inspecție fiscală au fost emise la o dată ulterioară datei intrării în faliment.

Prin urmare, s-a apreciat că întocmirea acestor acte s-a făcut fără a se cunoaște situația reclamantei, fără a se cunoaște de existența sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, realizând această inspecție fiscală prin estimare.

Ca atare, excepția inadmisibilității contestației, respectiv ca fiind formulată de o persoană fără calitate, a fost în mod nelegal reținută.

Se apreciază soluția instanței de fond ca nelegală, motivat de faptul că, chiar dacă organul fiscal ar fi procedat la încheierea controlului fără a se cunoaște situația juridică a contribuabilului, procedându-se la efectuarea acestuia prin estimare, acest fapt nu repune administratorul în dreptul de administrare al societății.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererile de recurs, motivele invocate și normele legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele următoare.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. x/3.10.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/3.10.2014 emise de DGRFP Iași - DGFP Vaslui, în condițiile în care organul de soluționare a contestației administrative nu s-a pronunțat pe fondul acestora.

- Înalta Curte reține că instanța de fond a răspuns implicit la această excepție apreciind că nu se poate analiza cererea vizând anularea RIF și a deciziei de impunere înainte de a se pronunța pe fond organul fiscal.

Astfel, în mod corect instanța de fond a admis cererea privind anularea deciziei de soluționare a contestației considerând că instanța de fond nu a cunoscut situația reclamantei și a realizat inspecția fiscală prin estimare.

Înalta Curte are de dezlegat situația în care contestația împotriva deciziei de impunere și a RIF este formulată de către administratorul societății reclamantul - asociat unic - în condițiile în care societatea se află deja în procedură simplificată de insolvență și a fost numit un lichidator judiciar provizoriu dar acesta nu a răspuns solicitării ANAF dacă își însușește contestația formulată, iar ANAF a respins contestația ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.

În conformitate cu prevederile art. 12 din Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală "Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună credință, în scopul realizării cerințelor legii".

În conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) din Norme - "Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat".

Art. 206 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în vigoare la data respectivă, prevede:

"Contestația se formulează în scris și va cuprinde: a) datele de identificare a contestatorului; b) obiectul contestației; c) motivele de fapt și de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică și juridică se face potrivit legii.

Înalta Curte constată că în mod greșit organul fiscal a considerat că administratorul, asociat unic al reclamantei nu are calitatea de a contesta, în condițiile în care potrivit art. 205 alin. (2) Codul de procedură fiscală este îndreptățit la contestare numai cel care se consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

Se observă că deși prin încheierea din data de 26.08.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei reclamante, fiind desemnat lichidator judiciar provizoriu B., totuși recurentele organului fiscal au comunicat decizia de impunere și RIF emise ulterior la adresa contribuabilului, a administratorului și asociatului unic.

Organul de soluționare a contestației trebuie să aprecieze care sunt interesele juridice de natură fiscală ale contribuabilului și să nu creeze acestuia în cadrul soluționării contestației o situație mai grea în propria cale de atac, respectiv organul fiscal a eludat total accesul la o jurisdicție administrativ fiscală în condițiile în care, în unele cazuri pot fi introduse în procedura soluționării contestațiilor alte persoane interesate legate de soluția dată în contestație (art. 212 alin. (1), art. 213 alin. (3) Codul de procedură fiscală, în vigoare la data deciziei de soluționare).

În condițiile în care administratorul judiciar - lichidatorul desemnat să exercite atribuțiile prevăzute în cadrul procedurii falimentului atât în procedură generală cât și cea simplificată conform Legii nr. 85/2006 și să conducă activitatea debitorului, nu a răspuns în termenul de 4 zile dacă își însușește sau nu contestația formulată de administratorul - asociat unic, organul fiscal era dator să aștepte această confirmare, cu atât mai mult cu cât lichidatorul judiciar desemnat a formulat această cerere de anulare a deciziei de soluționare respinsă de organul fiscal pentru lipsa calității de a contesta a administratorului, asociat unic al reclamantei.

- Nu poate fi folosită cu succes invocarea dispoziției din Instrucțiunile pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, respectiv pct. 12 lit. b) din Ordinul Președintelui ANAF nr. 2906/2006, în sensul:

"Contestația poate fi respinsă ca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .b) fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situația în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală.

Conform pct. 2.2. din Instrucțiunile mai sus arătate:

"În situația în care contestația este formulată printr-un împuternicit al contestatorului organul de soluționare competent va verifica împuternicirea iar în cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvență/reorganizare/faliment, contestația va purta semnătura și ștampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz".

Înalta Curte constată că în raportul de drept fiscal, contribuabilul are nu numai obligații ci și drepturi, un drept elementar fiind acela de a-i fi analizate pe fond argumentele susținute în cadrul procedurii de soluționare, în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a însușit contestația formulată și acțiunea de față.

Este excesiv și încalcă art. 6 din CEDO a considera că lichidatorul judiciar nu și-a însușit contestația în condițiile în care organele fiscale nici nu au așteptat răspunsul acestuia iar decizia de impunere și RIF au fost comunicate tot contribuabilului deși organele fiscale aveau cunoștință de numirea unui lichidator judiciar conform art. 85

2

.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 678/2009 invocată de recurente nu este relevantă în speță.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr. 97 din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.