ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 876/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - CNCI [succesoarea legală conf. art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor], în principal - obligarea pârâtei ANRP să emită titlul de plată corespunzător sumei de 149.503,98 RON, actualizată la data plății, plătibilă într-o singură tranșă, iar în subsidiar - ANRP să emită titlul de plată corespunzător sumei de 149.503,98 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranșe anuale egale prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2014 urmând ca instanța să stabilească termenele exigibilității creanței reclamanților.

La termenul de judecată din data de 8 iunie 2015, s-a luat act de precizarea la acțiune formulată de reclamanți prin apărător, în sensul că nu înțeleg să se judece în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - CNCI.

Prin Sentința civilă nr. 1608 pronunțată în data de 8 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită în favoarea reclamanților titlurile de plată aferente anilor 2014 și 2015, în condițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 republicată, și a respins în rest celelalte capete de cerere și solicitarea privind actualizarea, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond:

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de fond nu a avut în vedere că reclamanții au somat și poprit conturile ANRP prin intermediul BEJA C. în dosarul de executare nr. x/2012, suma poprită nelegal fiind retrasă la data de 18 octombrie 2012 din conturile instituției.

A precizat că dreptul a cărui realizare se solicită a fost deja realizat prin încheierea procedurii de executare silită demarate de către reclamanți.

Totodată se arată că reclamanții în cuprinsul cererii de chemare în judecată invocă propria culpă pentru demararea procedurii de executare silită și mai mult, nu au restituit suma de bani încasată nelegal.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 30 martie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 29 septembrie 2017.

La data de 29 septembrie 2017, recurentul-pârât Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat o cerere prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție formulată de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Conform încheierii de ședință din 20 aprilie 2018 cauza a fost suspendată având în vedere că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 29 iulie 2017, avocatul acestuia menționând că nu are cunoștință despre dezbaterea succesiunii și nici nu poate indica moștenitorii acestuia.

Recurenta pârâtă a formulat mai multe cereri de repunere pe rol a cauzei, respectiv la data de 3 octombrie 2018 - când prin încheierea din data de 2 noiembrie 2018 a fost menținută măsura suspendării și la data de 4 decembrie 2018, când s-a fixat termen pentru judecarea căii de atac la data de 1 februarie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de apărările expuse, ținând cont de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, se constată următoarele:

Prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 13771/FF/26.08.2010 a fost emis titlu de despăgubiri în favoarea reclamanților A., D. și B., în calitate de moștenitori, în cuantum de 200.338,00 RON, procedura de valorificare a deciziei fiind prevăzută de Capitolul V

1

din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, introduse prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Suma stabilită prin Decizia nr. 13771/FF/26.08.2010, actualizată plus cheltuieli de executare, în cuantum total de 224.255,98 RON a fost primită de reclamanți prin poprire asupra conturilor ANRP în dosarul de executare nr. 1271/2012 - BEJA "C.".

Ulterior, prin Sentința civilă nr. 5198/01.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 212/2014 a Tribunalului București, a fost admisă contestația la executare formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind anulate actele de executare silită realizate în Dosarul de executare silită nr. x/2012.

De asemenea, prin Sentința civilă nr. 81710/01.07.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a fost admisă acțiunea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților fiind dispusă întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr. 1271/2012 al BEJA "C.", fiecare dintre pârâții fiind obligat să plătească reclamantei câte 74.751,99 RON.

Este de necontestat că intimații-reclamanți sunt titularii titlului de despăgubiri în cuantum de 200.338,00 RON, conform Deciziei nr. 13771/FF/26.08.2010, dar prin executarea silită dreptul de creanță stabilit s-a stins.

Dreptul de creanță a renăscut însă în condițiile în care executarea silită a fost anulată, dispunându-se și întoarcerea executării, dar recunoașterea dreptului de creanță este condiționat de restituirea sumelor încasate în dosarul de executare silită, obligația de emitere a titlului de plată în condițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 devenind exigibilă la data restituirii de către intimații-reclamanți a sumei de despăgubire stabilită prin titlul de despăgubiri, respectiv Decizia nr. 13771/FF/26.08.2010.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile C. civ., ci dispozițiile legilor speciale, valorificarea Deciziei privind acordarea de despăgubiri urmând procedura prevăzută de Capitolul V

1

din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 raportat la dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Faptul că reclamanții au urmat procedura de valorificare a titlului de despăgubiri conform art. 4 din Decizia nr. 13771/FF/26.08.2010 nu este imputabil recurentei-pârâte, dar în situația factuală expusă dreptul de creanță a intimaților-reclamanți va renaște la data restituirii sumelor executate silit, astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlurilor de plată aferent tranșelor anuale aferente anilor 2014 și 2015 în condițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013. Obligația A.N.R.P. de a emite în favoarea reclamanților titlurile de plată aferente tranșelor anuale scadente conform art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 se naște după restituirea de către aceștia a sumei de 224.255,98 RON încasate în urma Dosarului de executare nr. 1271/2012 al BEJA "C".

Compensarea sumelor invocată de intimații-reclamanți, respectiv a sumei încasate ca urmare a executării silite, cu suma ce urmează a fi stabilită prin titlu de plată în condițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 nu poate fi valorificată în acest cadru procesual, instanța de contencios administrativ fiind învestită cu soluționarea prezentei cauze în condițiile art. 2 lit. l) și art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 41 din Legea nr. 165/2013 alin. (1): "Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014", iar conform alin. (4) "Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere".

Premisa emiterii titlului de plată în condițiile art. 41 alin. (1) din actul normativ evocat o constituie existența unui drept de creanță, fundamentat pe titlul de despăgubiri dar în cauza de față reclamanții au încasat suma reprezentând despăgubiri, prin executare silită. Este adevărat că formele de executare au fost anulate, dispunându-se întoarcerea executării, dar dreptul de creanță al intimaților-reclamanți va renaște doar după restituirea sumelor executate silit.

Înalta Curte constată, așadar, că recursul pârâtei este întemeiat doar cu privire la obligarea acestei instituții de a emite titlurile de plată, după restituirea de către reclamanți a sumei executate silit.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1), (6) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 și a art. 41 din același act normativ precum și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 1608 din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta ANRP la emiterea în favoarea reclamanților a titlurilor de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 13771/FF/26.08.2010 emisă de C.C.S.D., obligație ce urmează a fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii de către fiecare reclamant către ANRP a sumei de 74.751,99 RON, executate silit în Dosarul nr. x/2012 al BEJA "C.".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței civile nr. 1608 din 08 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B.

Obligă pârâta A.N.R.P. să emită în favoarea reclamanților titlurile de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 13771/FF/26.08.2010 emisă de C.C.S.D., obligație ce va fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii de către fiecare reclamant către ANRP a sumei de 74.751,99 RON, executate silit în Dosarul nr. x/2012 al BEJA "C.".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV