ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1002/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1002/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "A." SRL, a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 71 din 17 decembrie 2015, emisă de Plenul Consiliului Concurenței, prin care i s-a aplicat amendă în cuantum de 14.305 RON, reprezentând 0,624% din cifra de afaceri realizată în anul 2014, solicitând anularea art. 15 vizat din decizie, în sensul constatării faptului că reclamanta nu a comis contravenția și al înlăturării integrale a amenzii.
Soluția primei instanțe
Prin Sentința nr. 4007 din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins plângerea ca neîntemeiată privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe SC A. SRL a formulat recurs. Prin motivele de recurs, recurenta nu formulează critici concrete privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond, ci reia criticile formulate în cererea de chemare în judecată.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) noul C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Art. 487 alin. (1) noul C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) noul C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."
Având în vedere textele legale sus-citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea.
De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, remarcă caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.
Deoarece recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de instanță, neindicând în cererea de recurs vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 4007 din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.
Procesat de GGC - CT