ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1106/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 6 martie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., au solicitat anularea Hotărârii nr. 36/14.01.2015, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 1943 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1943 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați, reprezentată, prin Ministerul Finanțelor Publice.

3.1. Reclamantul Ministerul Finanțelor Publice și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, în esență, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept procedural și substanțial, întrucât soluția adoptată nu dezleagă toate aspectele cu care instanța a fost învestită și, totodată, este motivată cu argumente contractorii.

Prima instanță a fost învestită cu cercetarea legalității soluției administrativ jurisdicționale pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, sub aspectul încadrării și individualizării faptei, demers de judecată care ar fi lămurit asupra subiectului activ al faptei incriminate contravențional, cu consecința identificării persoanei responsabile, susceptibil a fi sancționată.

Din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate cu privire la Decizia nr. 36/2015 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Intimata-pârâtă nu a identificat fapta discriminatorie și nici forul administrativ-jurisdicțional nu a înțeles să analizeze timpii procedurali în cadrul reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală, de natură a evidenția premisa unei discriminări a intimatei A..

Intimata nu a precizat care este fapta pretins discriminatorie, iar instanța de fond, deși învestită în acest sens, nu a evidențiat fapta discriminatorie și nici subiectul activ, menținând sancțiunea contravențională.

Din perspectiva eludării normelor de drept substanțial de către prima instanță, propunerea emisă la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, în sensul circumstanțierii ocupării posturilor în cadrul trezoreriei statului de cunoașterea programelor informatice IT, utilizate în cadrul structurilor acesteia, respectă dispozițiile legale care o ordonă, fiind emisă în temeiul și în executarea acestora.

Criteriile specifice de ocupare a posturilor vacante din structurile de trezorerie și contabilitate publică au fost stabilite de Agenția Națională de Administrare Fiscală pe baza propunerilor Direcției generale de trezorerie și contabilitate publică, potrivit art. 25 din H.G. nr. 520/2013 și art. 15 din H.G. nr. 34/2009.

Prin cerința referitoare la cunoașterea programelor informatice utilizate în cadrul trezoreriei statului, niciuna dintre persoanele avute în vedere de textul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, susceptibile de apropriat unei fapte discriminatorii, nu a fost alienată procedurii de reîncadrare, criteriul având drept scop asigurarea desfășurării în regim de eficiență a activității, deziderat urmărit atât de angajator, cât și de angajat, care în ipoteza unei expertize profesionale insuficiente, circumstanțiat de domeniul în care activează (mecanismul de angajare în plată a resurselor financiare ale statului), este susceptibil de răspundere pentru orice deficiență de gestiune.

Contrar celor reținute de instanța de fond cu privire la obiectivitatea criteriilor, îndeplinind acest criteriu, intimata recunoaște, implicit, atât pertinența și utilitatea sa, cât și faptul că satisfăcându-l, nu poate fi reținut impropriu sau imposibil de complinit or de natură a se circumstanța unei premise de discriminare, evidențiind tocmai faptul că poate fi îndeplinit independent de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă sau apartenență la o categorie defavorizată.

Prin urmare, exigența cunoașterii programelor informatice IT, utilizate în cadrul trezoreriei statului, evidențiată prin criteriul recomandat la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, nu prezintă elemente discriminatorii și justifică un scop legitim și anume, asigurarea reluării activității cu celeritate.

3.2. Reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, reprezentată prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, pentru motive identice cu cele expuse de recurentul-reclamant Ministerul Finanțelor Publice, admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă A. a invocat excepția nulității recursurilor, susținând că cererile de recurs sunt nemotivate în drept, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanță.

4.2. Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în cauză.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursurilor, a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanți sunt fondate.

Cu titlu prealabil, se constată că, deși au invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., republicat, recurenții-reclamanți au expus critici care se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, sentința atacată va fi analizată numai din perspectiva acestor din urmă motive de casare, aspect reținut de către instanța de recurs prin raportul întocmit în procedura de filtru, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Totodată, întrucât din analiza cererilor de recurs rezultă că reclamanții au formulat critici identice în susținerea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, instanța de control judiciar va proceda la examinarea în mod unitar a ambelor recursuri.

Examinând criticile formulate de recurenții-reclamanți, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

În acest sens, în considerentele sentinței recurate se regăsesc argumentele care au format convingerea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor formulate de părți pe parcursul procesului, reținându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere regăsirea literală în conținutul hotărârii a tuturor susținerilor prin care reclamanții au înțeles să convingă instanța de judecată.

În aceste condiții, împrejurarea că prima instanță nu a răspuns fiecărei critici formulate de reclamanți în susținerea nelegalității hotărârii contestate ci a structurat aceste susțineri în funcție de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea sentinței.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Recurenții-reclamanți au supus controlului de legalitate Hotărârea nr. 36/14.01.2015, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reținut întrunirea elementelor constitutive ale unei fapte de discriminare, conform art. 2 alin. (1) și art. 6 raportat la art. 5 din O.G. nr. 137/2000, modificată, și s-a dispus sancționarea părții reclamate Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Ministerul Finanțelor Publice, cu amendă contravențională în cuantum de 1000 RON, pentru nota de subsol inserată ca și criteriu de examinare (cunoașterea unui program IT din cadrul trezoreriei), în lista cu posturile scoase la concurs, pentru funcționarii publici care se aflau în perioada de preaviz.

Potrivit considerentelor cuprinse în hotărârea contestată, s-a reținut comparabilă dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 din O.G. nr. 137/2000, modificată, situația de fapt potrivit căreia s-ar susține discriminarea în raport de tratamentul diferit, pe baza unui criteriu interzis (cerința cu privire la cunoașterea programelor informatice IT, utilizate în cadrul trezoreriei statului), pentru funcționarii publici care se aflau în perioada de preaviz, în primul proces de restructurare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Organul administrativ jurisdicțional a reținut că acest criteriu nu trebuia să reprezinte o cerință profesională în momentul înscrierii la concurs, din moment ce, la a doua reorganizare a instituției publice, nu a mai constituit o obligativitate.

Criticile recurenților-reclamanți, potrivit cărora prima instanță nu a evidențiat fapta pretins discriminatorie și subiectul său activ, cu identificarea cadrului procesual pasiv în cauză, sunt neîntemeiate.

Din parcurgerea considerentelor sentinței recurate rezultă că, pornind de la analiza de conținut a faptei cercetate, realizată de către emitentul hotărârii contestate, instanța de fond a identificat fapta pretins discriminatorie și procedând la evaluarea legalității acesteia, a dispus în consecință, cu stabilirea corectă a titularului obligației corelative dreptului pretins.

În acest sens, în privința legitimării calității procesuale, în mod întemeiat prima instanță a constatat că sancțiunea a fost aplicată Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați - Ministerul Finanțelor Publice, reținând că potrivit aspectelor evidențiate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în motivarea hotărârii adoptate, contravenția a fost individualizată în sarcina acestor autorități publice.

Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește aprecierea dată cerinței referitoare la cunoașterea programelor informatice, utilizate în cadrul trezoreriei statului, ca reprezentând un criteriu discriminatoriu.

Potrivit definiției discriminării, tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul criteriile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat. Subsecvent, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a subliniat în jurisprudența sa, că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, iar statele dispun de o marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.

În cauză, stabilirea unui criteriu avizat conform la nivelul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, și care enunță competențele profesionale specifice unei activități, competențe ce pot fi complinite independent de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă sau apartenență la o categorie defavorizată, nu poate fi reținută drept discriminatorie.

În acord cu susținerile recurenților-reclamanți se apreciază că cerința în discuție constituie o exigență profesională de natură a asigura reluarea, cu celeritate, a activității în cadrul trezoreriei, în contextul în care, în privința resursei de personal din cadrul instituției, după reorganizare, au fost înregistrate deficiențe semnificative.

În concret, raportat la situația de fapt evaluată, ulterior reorganizării, în cadrul structurilor trezoreriei se impunea ca activitatea să fie reluată prompt, orice deficiență de gestiune a activității, susținută de incapacitatea profesională a personalului sub aspectul instrumentării programelor informatice utilizate în cadrul acestor structuri, fiind de natură a bloca activitatea.

Mai mult, intimata-pârâtă A. nu a dovedit că, deși îndeplinea criteriul în litigiu, respectiv deținea expertiza profesională necesară desfășurării activității specifice de trezorerie, nu a promovat concursul.

În legătură cu acest aspect, este de subliniat că în cadrul procedurii de reorganizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, intimatei A. i-au fost asigurate toate condițiile de acces la funcția publică, fiind supusă acelorași rigori de procedură aplicabile evaluării tuturor funcționarilor publici înscriși la concursurile respective.

Intimata a optat în mod succesiv pentru două posturi, apreciind că îndeplinea competențele profesionale pentru desfășurarea acestor activități, fără a-și exprima opțiunea de a ocupa unul dintre posturile vacante din cadrul structurilor trezoreriei.

În aceste condiții, analiza comparativă efectuată de intimata-pârâtă în privința unor situații diferite, la care nu a aplicat (nu a optat pentru un post din cadrul trezoreriei, în perioada de preaviz) sau nu a îndeplinit condițiile specifice (pentru transfer pe un post definitiv în cadrul trezoreriei, în perioada de încadrare temporară), pornește de la premise ce nu susțin similitudini, susceptibile de analiză în condițiile reglementate de O.G. nr. 137/2000.

Totodată, nu s-a demonstrat faptul că stabilirea cerinței vizând cunoașterea programelor informatice IT, i-ar fi îngrădit intimatei A. vreun drept pentru motive determinate de apartenența sa la o anumită rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă sau apartenență la o categorie defavorizată.

În contextul arătat, elementele de fapt examinate de către prima instanță, nu întrunesc condițiile de apreciere a similitudinii pentru a se putea reține faptul că pentru situații identice, au fost adoptate soluții diferite.

În consecință, pretinsa discriminare invocată de intimată în raport de exigența cunoașterii programelor informatice IT, în cadrul structurilor trezoreriei, evidențiată prin criteriul în discuție, nu prezintă elementele de conținut ale discriminării, cerința respectivă fiind posibil de complinit de către orice funcționar public, fără nicio diferențiere bazată pe criteriile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Pentru considerente expuse, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, va admite acțiunea formulată de reclamanți și va anula Hotărârea nr. 36/14.01.2015 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul Ministerul Finanțelor Publice și de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1943 din 30 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamanții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A..

Anulează Hotărârea nr. 36/14.01.2015 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.