ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5000/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 7 aprilie 2014, pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 136 din 26 februarie 2014 emise de pârât.

Prin Sentința nr. 197 din 7 octombrie 2014, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea și a anulat hotărârea emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul CNCD a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 3 decembrie 2014.

Prin Decizia nr. 3202 din 17 noiembrie 2016, Înalta Curte a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru ca prima instanță să stabilească în mod corect cadrul procesual, inclusiv prin introducerea în cauză a petentei A., beneficiara hotărârii contestate în cauză.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27 decembrie 2016, sub nr. x/2014*.

Prin Sentința civilă nr. 145 din 19 iunie 2017, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu consecința admiterii acțiunii.

În motivarea opțiunii sale procesuale reclamanta recurentă a susținut următoarele:

A. a beneficiat de aceleași drepturi de care au beneficiat toți funcționarii publici din cadrul D.G.R.F.P. Galați a căror posturi au fost desființate ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, dată de la care s-a abrogat H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cu modificările și completările ulterioare.

Condițiile specifice impuse de D.G.R.F.P. Galați reprezintă cerințe profesionale reale și determinate.

Ordinul nr. 1104/2013 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora permite instituției publice să-și organizeze activitatea conform legii în temeiul căreia funcționează.

Din conținutul notei de fundamentare la O.U.G. nr. 74/2013 și la H.G. nr. 520/2013, rezultă faptul că promovarea acestor acte normative a fost determinată printre altele și de implementarea unei noi strategii de resurse umane și simplificarea procesului decizional care se va realiza, pe de o parte, prin relocarea personalului spre domeniile deficitare (antifraudă, inspecție fiscală, IT, juridic) sau spre organele fiscale cu cel mai mare grad de încărcare și, pe de altă parte, prin eliberarea din funcție a celor care nu mai corespund din punct de vedere profesional și al integrității.

Potrivit art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cazul în care se reorganizează o autoritate sau instituție publică, Agenția Națională a funcționarilor Publici trebuie să emită un aviz prealabil pentru punerea în practică a măsurilor inițiate.

Ordinele în baza cărora au fost emise deciziile de eliberare din funcție fac referire la avizele obținute de ANAF, anterior emiterii, de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Procedura avizării ordinelor de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu este o opțiune a ANAF, ci este o obligație impusă prin dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul acționarilor publici.

Rolul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici este de a aplica politicile și strategia Guvernului în domeniul managementului funcției publice și funcționarilor publici, de a crea și coordona aplicarea instrumentelor necesare realizării unui management eficient și performant cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Printre atribuțiile principale ale Agenției Naționale a Funcționarilor Publici sunt cele care vizează elaborarea cadrului legal privind funcția și funcționarii publici și monitorizarea și controlul aplicării reglementărilor în domeniul funcției publice.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele autorităților publice centrale și locale prin care se încalcă legislația privind funcția publică, în condițiile prezentei legi și ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

În cauza de față, procesul de reorganizare nu numai ca nu a fost contestat de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici (deși această autoritate are prerogativa legală de a o face), dar a fost și avizat de către instituție.

Petenta A. era absolventă a Facultății de Litere și Teologie și a cursurilor de masterat specializarea Drept Maritim și Fluvial din cadrul Facultății de Drept și Științe Administrative Constanța.

Deși în lista posturilor vacante pusă la dispoziția funcționarilor publici existau și posturi pentru care era suficientă absolvirea studiilor superioare de lungă durată, fără a fi necesară o anumită specializare (exemplu: Compartimentul de comunicare, relații publice, mass-media, Birou Programare și analiză, ș.a.), petenta A. a optat pentru ocuparea funcției publice de inspector vamal superior în cadrul Biroului Vamal de Frontieră Galați, funcție pentru care condițiile specifice prevedeau studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licența sau echivalentă în studii economice, juridice, tehnice sau de administrație publică.

Membrii comisiei de examen, constituită prin Decizia nr. 1357 din 21 august 2013 a D.G.R.F.P. Galați, au constatat prin Procesul-verbal nr. x din 22 august 2013, că au fost depuse în termen legal un număr de 132 opțiuni și în urma verificării îndeplinirii criteriilor de participare au declarat admise 131 dosare și respins 1 dosar.

Prin urmare, singurul dosar respins a fost cel al reclamantei, motivat de faptul că nu îndeplinea condițiile de studii, fapt consemnat în Anexa 1 la Procesul-verbal nr. x din 22 august 2013.

De altfel, pe rolul Tribunalului Galați a fost înregistrat Dosarul nr. x/2013, care a avut ca obiect acțiunea formulată de A. privind anularea Deciziei de eliberare din funcție nr. 4630 din 17 septembrie 2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii ale căror funcții au fost supuse reorganizării ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., precum și anularea criteriilor privind ocuparea funcției de consilier I superior astfel cum acestea au fost stabilite de comisia din cadrul D.G.R.F.P. Galați.

Prin Sentința civilă nr. 20141 din 28 octombrie 2014, Tribunalul Galați a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Sentința a devenit definitivă prin Decizia civilă nr. 1076 din 14 mai 2015, prin care instanța a luat act de renunțarea la judecata recursului.

Prin urmare, se apreciază că, în cauză, condițiile speciale de ocupare a posturilor vacante impuse de D.G.R.F.P. Galați nu constituie discriminare conform art. 2 alin. (1), art. 41 coroborat cu art. 7 alin. (2) ale O.G. nr. 137/2000.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul reclamantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 136 din 26 februarie 2014 prin care emitentul acesteia, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a constatat că instituirea condițiilor speciale de angajare impuse de reclamantă pârâtei A. reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1), art. 41 coroborat cu art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 137/2000 și a dispus aplicarea sancțiunii avertisment contravențional în sarcina D.G.R.F.P. Galați.

La baza investigației efectuate de intimatul C.N.C.D. a stat sesizarea numitei A. care s-a adresat pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu petiția nr. 6850, prin care a reclamat stabilirea de către D.G.R.F.P. Galați a unor cerințe profesionale discriminatorii, într-un mod nejustificat privind natura activității.

În considerentele hotărârii C.N.C.D. s-a reținut în esență că pentru ocuparea funcției publice de inspector vamal superior în cadrul Biroului Vamal de Frontieră Galați, reclamanta a instituit condiții specifice care prevedeau studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licența sau echivalentă în studii economice, juridice, tehnice sau de administrație publică, cerințe de studii care nu au mai fost stabilite de alte direcții similare din țară sau la nivelurile ierarhice superioare.

În acest context, s-a constatat că reclamanta a impus condiții discriminatorii pentru postul dorit de pârâta A., în condițiile în care pentru posturi identice, la nivelul celorlalte direcții regionale și chiar la nivel central, acestea nu au fost stabilite, concluzie îmbrățișată de instanța de fond.

Criticile reclamantei referitoare la greșita reținere a unui tratament discriminatoriu, sunt întemeiate.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."

Sunt discriminatorii, potrivit alin. (3) al normei mai sus menționate "prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."

Rezultă că pentru existența unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferențiat al petentei în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influențat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al persoanei vătămate, iar în final dacă lipsește în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferență de tratament.

Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii administrative pentru discriminare.

În prezenta cauză se poate reține existența unui tratament diferențiat al pârâtei A. în raport de alți angajați din cadrul altor instituții similare reclamantei, aflate în sistemul organizațional public coordonat și condus de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin aceea că pârâtei pentru angajarea pe postul de inspector vamal i-au fost solicitate cerințe de studii superioare speciale, în condițiile în care pentru posturi similare, în restul sistemului, s-au solicitat numai studii superioare, indiferent de calificarea obținută.

Însă, hotărârea C.N.C.D. precum și hotărârea instanței de fond nu relevă care este criteriul de discriminare care influențează tratamentul diferențiat al pârâtei în raport de ceilalți angajați care au optat pentru ocuparea funcției de inspector vamal în diferite direcții generale regionale ale finanțelor publice din țară, cu ocazia reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a instituțiilor subordonate prin H.G. nr. 520/2013.

Art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 califică ca discriminatorii practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, astfel că nu există discriminare fără ca inegalitatea de tratament la care este supusă o persoană să nu rezulte sau să fie influențată de un asemenea criteriu.

Dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 care reglementează sarcina probei în această materie, nu înlătura obligația petentei sau a consiliului pârât de a administra probele necesare și utile a forma convingerea existenței unui tratament discriminatoriu, care să fie influențat de un criteriu determinat sau determinabil, care să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării unui drept. Numai constatarea celor trei condiții duce la nașterea prezumției că diferențierea de tratament nu este justificată obiectiv de un scop legitim, revenind autorului tratamentului sarcina de a face proba contrară în această privință. În alte cuvinte, dovada unui tratament diferențiat nu exonerează de la probațiune și nu face să se prezume existența unui criteriu în raport de care două persoane sunt tratate diferit.

Suplimentar este de menționat reclamanta nu este autoarea unui tratament diferențiat aplicat pârâtei. În cadrul aceste instituții publice, care beneficiază de autonomie funcțională, toți angajații, cu prilejul reorganizării anterior menționate, au beneficiat de un tratament egal în ce privește ocuparea funcțiilor specifice, în special cea de inspector vamal, solicitându-li-se fără discriminare sau preferințe aceleași condiții de studii pentru reangajare, apte prin natura lor a oferi calificarea necesară pentru îndeplinirea funcției publice cu competență și profesionalism.

Împrejurarea că celelalte instituții publice, din același sistem organizațional, implicate în reorganizare, nu au ridicat nivelul de exigență la cel practicat de reclamantă, rezonabil de altfel în contextul dat, nu este imputabil din perspectiva analizată, pentru că nivelul de decizie al conducerii reclamantei este limitat la sfera ei de competență teritorială, și numai în aceste limite poate fi criticat acest act decizional ca discriminatoriu sau nu, astfel că o comparație cu practica administrativă a celorlalte instituții publice similare este irelevantă în cauză.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că hotărârea C.N.C.D. contestată în prezenta cauză este nelegală, sancționând o conduită care nu e discriminatorie, hotărârea instanței de fond care o validează fiind dată cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de reclamantul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și, casând sentința atacată, va admite acțiunea și va anula Hotărârea nr. 136 din 26 februarie 2014 emisă de C.N.C.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva Sentinței nr. 145 din 19 iunie 2017 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

Anulează Hotărârea nr. 136 din 26 februarie 2014 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.

GGC - LM