ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1056/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de la data de 12.02.2016 sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București - Ilfov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, suspendarea executării silite a Deciziei nr. 34196 din 15 septembrie 2015 înregistrată sub nr. x din 19.06.2015 emisă de Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București Ilfov, a titlului executoriu nr. x din 28.01.2016 și a somației din dosarul de executare nr. x din 28.01.2016, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice, pentru suma de 64849 RON.

Prin sentința civilă nr. 1607 pronunțată în data 16 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București - Ilfov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 34196/15.09.2015 până la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu nr. x/2015 având ca obiect anularea actului administrativ și a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind suspendarea somației de executare.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.

Recurenta - pârâtă și-a întemeiat, în drept, calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. conform cărora "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

Criticile subsumate motivului de recurs invocat sunt următoarele:

- Curtea de apel prin considerentele hotărârii a analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. A analiza temeinicia susținerilor reclamantei legate de nedovedirea neregulilor menționate în titlul de creanță, echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei, în sensul constatării legalității sau a nelegalității actului administrativ, instanța pronunțându-se asupra probelor ce vizează fondul litigiului pentru a reține existența "cazului bine justificat".

- Prima instanță a apreciat, în mod greșit, că aparența de nelegalitate a actelor administrative atacate rezultă din faptul că din cuprinsul înscrisurilor a căror suspendare a executării se solicită, nu reiese că autoritatea pârâtă ar fi constatat că, prin implementarea proiectului de către reclamantă, nu au fost realizate obiectivele generale, specifice și operaționale ale Măsurii 312.

- în mod greșit, curtea de apel a apreciat că este îndeplinită condiția iminenței producerii unei pagube de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 13 martie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului-pârât, constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce urmează.

Conform celor expuse anterior, intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. x din 19.06.2015 emisă de Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București Ilfov, a titlului executoriu nr. x din 28.01.2016 și a somației din dosarul de executare nr. x din 28.01.2016, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice, pentru suma de 64849 RON, până la pronunțarea instanței de fond.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanța de control judiciar constată că argumentele invocate de intimata-reclamantă, privind nerealizarea acțiunilor din Planul de Afaceri, respectiv că nu a putut încheia contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru întreaga suprafață de teren întrucât pe teritoriul administrativ al comunei Valea Ciorii nu sunt efectuate măsurători în coordonate digitale naționale necesare pentru întabularea terenurilor în Cartea Funciară, nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal și să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, mai mult, necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

Se mai constată că, prin sentința nr. 2008 din 09 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei Întreprinderea Individuală A. privind anularea Deciziei nr. 34196 din 15 septembrie 2015 emisă de Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București Ilfov, privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. în localitatea Calea x, județul Ialomița". Decizia a fost emisă în urma contestației formulate de reclamantă la Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 15 iunie 2015 și înregistrat sub nr. x din 19.06.2015 la pârâtă.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta Intreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 1607 din 16 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:

Respinge cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2018 .