ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 816/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02 iulie 2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/19.06.2014, întocmit de către pârâta Agenția Națională de Integritate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 132 din 18 noiembrie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în consecință, a anulat Raportul de evaluare nr. x/19 iunie 2014, emis de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept, apreciind în mod greșit că reclamantul nu se află în incompatibilitate, întrucât prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu sunt incidente în cauză deoarece calitatea de PFA nu este menționată în cuprinsul articolului sus menționat.

Arată recurenta că aplicabilitatea dispozițiilor legale susmenționate este indiscutabilă, în condițiile în care intimatul deține calitatea de consilier local, iar categoria consilierilor locali este expres vizată de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, fără nici o excepție.

Mai arată recurenta că regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de calități, necondiționat de venitul realizat sau de desfășurarea vreunei activități economice.

În opinia recurentei, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că regimul incompatibilităților prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003 este limitat doar la enunțul articolului și nu a făcut o interpretare teleologică pe fondul cauzei.

Arată recurenta că în speță intimatul-reclamant A., în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în mandatul 2012 - 2016 deoarece a încheiat Contractul de prestare servicii nr. x, în valoare de 23.040 RON, cu Primăria Municipiului Târgu-Mureș, prin P.F.A. A., iar după cum rezultă din întreaga situație de fapt, se poate observa că persoana evaluată nu numai că a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, astfel cum s-a constatat prin raportul de evaluare întocmit la data de 06.09.2013, dar persistă în nerespectarea conduitei și principiilor legalității, imparțialității și transparenței, în conformitate cu prevederile legale specifice calității de ales local, astfel cum sunt stipulate în Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală și Legea nr. 161/2003.

Subliniază recurenta că elementele materiale care constituie incompatibilitatea calității de ales local, pe care reclamantul o exercită cu continuitate în mandatul iunie 2012 - iunie 2016, îndeplinesc aceleași condiții din punct de vedere al situației "de facto et de iure", în sensul că a încheiat timp de doi ani consecutiv 2 contracte de prestări servicii prin propriul PFA, pe care îl deține și administrează, simultan cu exercitarea mandatului de consilier local în cadrul autorității contractante, în speță Primăria Tg. Mureș, instituție publică în care deține și exercită și calitatea de persoană autorizată de către ordonatorul de credite pentru semnarea documentelor de plată cu specimen în Trezorerie (a doua semnătură), având în acest mod acces la documentele financiar-contabile ale instituției publice.

Apreciază recurenta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, atât în spiritul, cât și în litera acestora, iar interpretarea pe care instanța de fond a dat-o prevederilor legale în baza cărora s-a întocmit raportul de evaluare a fost prea restrânsă.

În opinia recurentei, reiese foarte clar faptul că intimatul avea un interes personal evident prin încheierea Contractului de prestări servicii între U.A.T. și P.F.A., fapt întărit și de Adresa nr. x/2012, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și Adresa nr. x/2013, emisă de Agenția Județeană a Finanțelor Publice Mureș, prin care este menționat faptul că "în baza specimenului de semnătură nr. 73734 din 17.07.2012 depus la Activitatea de Trezorerie din cadrul Administrației Finanțelor Publice Tg. Mureș, de către Municipiul Tg. Mureș, persoanele autorizate de către ordonatorul de credite pentru semnarea documentelor de plată sunt d-na B., prima semnătură, respectiv dl. A. a doua semnătură".

Astfel, prin încheierea contractelor de prestări servicii de către intimat s-a dorit eludarea prevederilor legale cu privire la regimul incompatibilităților, și anume a prevederilor art. 90, respectiv art. 92 din Legea nr. 161/2003, iar instanța de fond a dat o hotărâre cu interpretarea greșită a acestor dispoziții legale.

Prin Raportul întocmit la data de 22 august 2016, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, s-a reținut că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 6 octombrie 2016, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

La termenul din 2 martie 2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, în limita și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că susținerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii și de anulare a actului contestat, este nelegală în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte constată că, în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. este întemeiat, instanța de fond făcând o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a Raportului de evaluare nr. x din 19.06.2014 emis de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului A. întrucât, în perioada în care acesta a deținut funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș, a încheiat Contractul de prestări servicii nr. x, în valoare de 23.040 RON, cu Primăria Municipiului Tg. Mureș, prin PFA A.

În considerentele sentinței recurate, instanța de fond a menționat că situația de fapt reținută în cuprinsul raportului de evaluare contestat, constând în încheierea contractului anterior arătat cu Primăria Municipiului Tg. Mureș prin PFA A., precum și deținerea calității de consilier local de către reclamant la momentul încheierii contractului (08.78.2013) nu este contestată, fiind însă contestată existența stării de incompatibilitate pe motiv că nu ar fi reglementată de textul legal.

Instanța de fond, în interpretarea prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a arătat că este necesar ca cel ce deține calitatea de consilier local să aibă și funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor și alte funcții de conducere, precum și calitatea de administrator sau asociat la societăți comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat, ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale.

A apreciat Curtea de apel că situațiile de incompatibilitate, fiind expres și limitativ prevăzute de legiuitor, nu pot fi extinse, contrar opiniei exprimate de către pârâtă, la alte cazuri, cum ar fi cel în care consilierul local are și calitatea de persoană fizică autorizată.

Astfel, potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003:

"Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective".

Chiar dacă enumerarea cuprinsă în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu include, în mod expres, persoanele fizice autorizate, norma juridică examinată trebuie interpretată ținând seama că scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 176/2010 a fost acela de asigurare a unui climat de integritate și de transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoanele care ocupă astfel de funcții ori demnități să-și exercite prerogativele doar în scopul pentru care le-au fost conferite, evitând deturnarea acestora printr-o conduită lipsită de orice fundament juridic și străină de realizarea interesului public (a se vedea în acest sens decizia civilă nr. 4554/28.11.2014, pronunțată în dosarul nr. x de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Altfel spus, textul legal precitat trebuie interpretat în sensul că norma descurajează orice tip de activitate comercială/economică desfășurată de către consilierii locali și consilierii județeni având ca parteneri autoritățile unităților administrativ teritoriale din care fac parte.

Având în vedere regulile de interpretare a normelor juridice, este unanim admis că este validă doar interpretarea care afirmă un sens logic și rezonabil, respectiv că este fără valoare juridică interpretarea care afirmă un sens absurd sau nerezonabil. Or, este cel puțin nerezonabil să interpretezi art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în sensul potrivit căruia consilierilor locali și județeni li se interzice, în calitate, printre altele, de acționar sau asociat la societăți comerciale, să încheie anumite contracte cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, însă să li se permită acest lucru în calitate de persoane fizice autorizate.

Cum interpretarea validă a textului legal în discuție este în sensul că prin acesta se descurajează orice tip de activitate economică desfășurată de persoane aflate în situația reclamantului, iar potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 44/2008 persoanele fizice autorizate sunt comercianți, desfășurând activități economice, rezultă că reclamantul A., încheind Contractul de prestare de servicii nr. x, s-a aflat în stare de incompatibilitate prin încălcarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2013.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că Raportul de evaluare nr. x/19.06.2014, emis de Agenția Națională de Integritate, este legal, hotărârea primei instanțe fiind dată cu interpretarea greșită a legii.

În concluzie, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei-pârâte sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind astfel fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată și face obiectul unei jurisprudențe constante a instanței supreme, astfel încât recursul de față a fost soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 132 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2017.