ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 605/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.07.2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice: 1. Anularea Deciziei nr. 162/13.06.2016 privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/27.05.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice -Direcția Generală Programe Europene nr. x/25.09.2015 împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, înregistrată la instituția reclamantă sub nr. 41746/19.05.2016; 2. Anularea Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, înregistrată la instituția reclamantă sub nr. x/19.05.2016;

Prin sentința nr. 3740 din 25 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta a susținut aplicarea greșită a legii de către instanța de fond referitor la neîndeplinirea condițiilor stabilite de art. 2 alin. (4) lit. c din O.G. nr. 14/2013, întrucât a avut loc o modificare a documentației de atribuire după publicarea anunțului/invitației de participare în Sistemul Electronic al Achizițiilor Publice.

Recurenta a arătat că procedura de atribuire a fost inițiată după data de 1 octombrie 2011, iar documentația de atribuire a fost verificată și aprobată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, fără a mai fi modificată după aprobare, fiind invocate dispozițiile art. 49, art. 50 alin. (1) și art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 în susținerea motivului de recurs invocat.

Astfel, recurenta a concluzionat că în cadrul procedurii de achiziție, modificarea se poate face doar prin intermediul eratelor, consecința nerespectării fiind anularea procedurii.

A precizat faptul că dispozițiile art. 2 alin. (4) lit. c din O.G. nr. 14/2013 sunt aplicabile tuturor achizițiilor publice a căror documentație de atribuire a fost verificată de ANRMAP, indiferent de particularitățile corecției aplicate, singura excepție fiind expres în textul de lege. Excepția face referire la modificările aduse documentației de atribuire, situație apreciată de recurentă neaplicabilă procedurii de achiziție care face obiectul solicitării de plată.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a arătat că în urma solicitării UAT Municipiul Sibiu privind suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la legislația în domeniul achizițiilor publice nr. x/21.04.2016, pentru proiectul Modernizare străzi în municipiul Sibiu, str. x, str. x, str. x și str. x, prin adresa nr. 41746/19.05.2016, pârâtul a transmis reclamantei Nota privind neîncadrarea în prevederile art. 2 alin. (4) lit. c din O.G. nr. 14/2013.

A arătat intimatul că pentru contractul afectat de nereguli nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, în conformitate cu art. 2 alin. (4) lit. c din O.G. nr. 14/2013, deoarece procedura de atribuire a fost inițiată după data de 1 octombrie 2011, iar abaterile constatate nu au făcut obiectul verificării ANRMAP, întrucât au survenit în cadrul procedurii de evaluare.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu a învestit instanța de la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu cererea de anulare a actelor administrative indicate și de obligare a pârâtului la acceptarea solicitării de plată.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În urma solicitării reclamantei de plată nr. x/21.04.2016 pentru proiectul "Modernizare Străzi în Municipiul Sibiu, str. x, str. x, str. x și str. x", pârâta MDRAP a răspuns negativ prin actul administrativ individual, Notă privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 și prin actul administrativ individual Decizia nr. 162/13.06.2016 de soluționare a contestației formulate de reclamantă împotriva notei (acte emise conform art. 3 alin. (2) lit. f și art. 3 alin. (7) din Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale nr. 2544 din 30 august 2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice).

Instanța de fond a reținut că actele atacate au fost emise în mod legal și temeinic, reclamanta nedovedind îndeplinirea condițiilor legale pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente coreției financiare stabilite prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/25.08.2015.

Împrejurarea că legiuitorul a condiționat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare de îndeplinirea anumitor condiții, reprezintă o măsură legislativă pe deplin justificată, având în vedere sumele considerabile ce trebuie plătite de la bugetul de stat în contul creanțelor stabilite pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziții publice. Curtea a reținut că, așa cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2013, trebuie avută în vedere și poziția Comisiei Europene, care a recomandat, în mod repetat, că "Guvernul României trebuie să ia măsuri strategice pentru a asigura suportarea sumelor aferente corecțiilor de la bugetul de stat", iar neadoptarea acestor măsuri "poate conduce la scăderea gradului de absorbție a fondurilor alocate României și, ulterior, la grevarea bugetului de stat cu sumele necesare finalizării proiectelor contractate."

Prevederile art. 2 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 14/2013 se aplică în anumite condiții pe care reclamanta nu le-a probat.

A reținut instanța de primă jurisdicție că susținerile reclamantei, conform cărora îndeplinește condiția stabilită în ipoteza art. 2 alin. (4) lit. c din O.G. nr. 14/2013, sunt neîntemeiate, deoarece a avut loc o modificare a documentației de atribuire după data publicării anunțului/invitației de participare în Sistemul electronic al achizițiilor publice. Astfel, prin precizarea postată de reclamantă în SEAP în data de 08.01.2014 s-au definit "lucrările similare", completând astfel de jure o lacună a art. III.2.3 Capacitatea Tehnică din cadrul documentației de atribuire.

Prin modificarea adusă și prin întocmirea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/25.08.2015 a devenit aplicabilă excepția prevăzută de art. 2 alin. (4) lit. c din O.G. nr. 14/2013 care a permis emiterea actelor atacate. Este incidentă și cauza C-94/12 invocată de pârâtă cu referire la acceptarea capacităților terțe în plus față de propriile capacități pentru îndeplinirea criteriilor stabilite de autoritățile contractante, aspect interpretat diferit de reclamantă, după răspunsul la cererea de clarificări, în sensul respingerii ca inacceptabile a unei oferte. Deși sunt considerații care țin de legalitatea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/25.08.2015, nu poate fi neglijat aspectul că modificarea documentației prin stabilirea sferei "lucrărilor similare" s-a făcut cu încălcarea principiilor stabilite de CJUE în dosarul C-94/12 și în detrimentul concurenților care au oferit un preț mai scăzut.

Înalta Curte apreciază că sentința atacată este legală în privința soluției pronunțate, însă considerentele acesteia vor fi substituite conform celor ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, Înalta Curte constată că actele administrative atacate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, autoritățile emitente interpretând în mod corect prevederile O.G. nr. 14/2013.

Aceasta întrucât, corecția financiară stabilită în sarcina recurentului prin nota de constatare nr. x/25.08.2015 a avut drept temei factual declararea drept inacceptabilă a unei oferte de către acesta, fără a se ține cont de cumularea experienței similare a operatorului economic și a terțului susținător. Este deci evident că neregula reținută nu a rezultat dintr-o documentație de atribuire evaluată și aprobată în mod eronat de către ANRMAP, ci a survenit în cadrul procedurii de evaluare a ofertelor.

Este adevărat că potrivit art. 2 alin. (4) lit. c din O.U.G. nr. 14/2013, creanțele bugetare rezultate din corecțiile financiare și sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecțiilor, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, în cazul contractelor de achiziție publică, încheiate de beneficiarii fondurilor europene a căror procedură de atribuire a fost inițiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, însă, în opinia Înaltei Curți, acest text legal trebuie interpretat teleologic și sistematic.

Astfel, se impune a fi avută în vedere, pe de o parte, expunerea de motive a legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 66/2011, în cuprinsul căreia se menționează că un număr foarte mare de corecții financiare este contestat, fiind invocată responsabilitatea ANRMAP pentru cazurile în care această instituție a evaluat și aprobat documentația de atribuire.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 6 lit. c din O.U.G. nr. 14/2013, acest act normativ nu se aplică în situația în care corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor de fonduri europene, prin hotărâri definitive. Din conținutul acestui text legal rezultă că intenția legiuitorului nu a fost în sensul suportării de la bugetul de stat a acelor corecții financiare care nu au fost aplicate pentru nereguli referitoare la documentația de atribuire sau pentru încălcarea art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (situații prevăzute de art. 2 alin. (4) și art. 3 din O.G. nr. 14/2013, ce sunt de natură a exclude culpa beneficiarilor de fonduri europene).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu împotriva sentinței nr. 3740 din 25 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.