ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 581/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr. x/2015, la data 22.06.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prin hotărârea pe care se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i plătească penalități pe zi de întârziere pentru neexecutarea sentinței civile nr. 871/23.09.1998, definitivă și învestită cu formulă executorie.

Prin sentința civilă nr. 5836/25.08.2015, Judecătoria Sectorului 5 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 2870 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtei Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, invocată prin întâmpinare și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ., coroborat cu art. 6 și art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În cuprinsul motivării a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru următoarele argumente:

- instanța de fond a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată din "acordare titlu executoriu" în "acordare titlu de proprietate"

- judecătorul fondului a schimbat temeiul juridic al acțiunii, respectiv din "art. 24 din Legea nr. 554/2004" cu " C. proc. civ.", fiindu-i încălcat astfel dreptul de acces liber la justiție.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că prin sentința civilă nr. 871/1998 a cărei executare se solicită, instanța a obligat Consiliul General al Municipiului București să întocmească lista terenurilor intravilane disponibile și să soluționeze cererea reclamantului de împroprietărire, conform art. 13 Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și veteranilor de război.

Întrucât cererea de obligare la plata penalităților, întemeiată pe art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost formulată în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar nu cu Consiliul General al Municipiului București, instituție obligată prin sentința civilă nr. 871/1998, în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității sale procesual pasive, mai ales că ANRP nu are atribuții cu privire la cererile de atribuire în proprietate a unor imobile-teren în baza Legii nr. 44/1994.

Prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul formulat și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 15 februarie, dispunând citarea părților.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, ținând cont și de apărările din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În prezenta cauză, reclamantul A. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând obligarea pârâtei la plata de penalități pentru neexecutarea sentinței nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 905 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 871/1998 pronunțată de Curtea de Apel București, a cărei neexecutare o invocă recurentul-reclamant, Consiliul General al Municipiului București a fost obligat să întocmească lista terenurilor intravilane disponibile și să soluționeze cererea reclamantului A. de împroprietărire, conform art. 13 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și veteranilor de război.

În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că lipsește identitatea între persoana juridică chemată în judecată, în calitate de pârâtă, (Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților) și autoritatea publică obligată prin sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal (Consiliul General al Municipiului București), să soluționeze cererea reclamantului.

Neexistând identitate între persoana chemată în judecată și persoana obligată prin sentința 871/1998, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cororobat cu art. 905 din C. proc. civ., pentru a fi obligată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata penalităților, acțiunea fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În acest context, nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant în sensul că instanța de fond a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul juridic, fiindu-i încălcat astfel dreptul de acces liber la justiție, judecătorul fondului pronunțându-se în limitele învestirii și cu respectarea prevederile legale incidente cauzei.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2870 din 4 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2018.