ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecat

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a la data de 21.09.2016, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x din data de 04.05.2016, emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru obligații principale în sumă de 15.698.090 RON reprezentând TVA stabilit suplimentar de plată, dobânzile de întârziere în sumă de 6.938.271 RON și penalitățile de întârziere în sumă de 2.396.424 RON stabilite cu privire la TVA stabilit suplimentar de plată, până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 103 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A. prin administrator special B. în contradictoriu pârâtele Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, ca neîntemeiată; a dispus restituirea cauțiunii în valoare de 38.532,78 de RON, consemnată la C. prin recipisa nr. X din data de 14.10.2016.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta A. S.A. solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

La data de 12 februarie 2018 recurenta A. S.A. a depus la dosar, o cerere de renunțare la judecata recursului formulat.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunțare la judecată.

În ceea ce privește cererea de restituire a cauțiunii, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât din interpretarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 723

1

alin. (3) din C. proc. civ., rezultă că pentru a se dispune eliberarea cauțiunii trebuie îndeplinite cumulative trei condiții, or în cauza de față aceste condiții nu sunt îndeplinite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare la judecarea recursului formulat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 103 din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de restituire a cauțiunii ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.