ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.06.2015 reclamanta Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, anularea Ordinului nr. 3121/27.01.2015 privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare.

Prin sentința civilă nr. 2537 din 9 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice;

- a anulat Ordinul nr. 3121/27.01.2015 privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, emis de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice;

- a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței civile nr. 2537 din 9 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

O primă critică adusă soluției instanței de fond se referă la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei

Reclamanta este o persoană juridică fără scop patrimonial, care nu face dovada vătămării într-un drept/interes legitim prin aplicarea prevederilor Ordinului nr. 3121/2015 pentru că din statutul Asociației A. rezultă că scopul și obiectivul ei sunt de "sprijinire și promovare a cercetării științifice și facilitatea comunicării între cercetătorii români din întreaga lume", iar pentru realizare acestuia desfășoară diferite activități.

Din obiectivele asociației nu rezultă care este interesul legitim al Asociației A. în contestarea unui ordin care stabilește o procedură de lucru pentru obținerea atestatului de abilitare și aceste reglementări privesc doar persoanele care doresc să obțină calitatea de conducători de doctorat și au cel puțin funcția de lector/șef lucrări, respectiv de cercetător științific gradul III.

A doua critică adusă soluției instanței de fond se referă la aplicarea greșită a prevederilor legale în ceea ce privește Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, fiind invocate prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 152/2003, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și art. 77-78 din Legea nr. 24/2000.

În raport de aceste prevederi, recurenta a apreciat că instanța de fond a interpretat în mod greșit caracterul Ordinului nr. 3121/2015, ordin care este un act administrativ cu caracter normativ, emis în executarea art. 300 din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, iar actori direct implicați au fost consultați, în fiecare instituție de învățământ superior s-a făcut diseminarea acestui proiect de ordin prin publicitate proprie.

Hotărârea instanței de fond ar fi nelegală, în opinia recurentului și pentru că instanța de fond trebuia să analizeze legalitatea unui act doar prin prisma normelor primare de nivel superior a căror punere în executare o realizează.

A treia critică adusă soluției instanței de fond se referă la faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii atunci când reține că prevederile art. 300 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 nu pot fi invocate ca temei suficient pentru reglementarea contradictorie din Ordinul nr. 5644/2012 și Ordinul nr. 3121/2015.

Ordinul nr. 3121/2015 a fost emis în aplicarea Legii educației naționale nr. 1/2001, cu modificările și completările ulterioare, lege care face vorbire, în art. 300 alin. (1) lit. b), doar despre susținerea publică a tezei de abilitare în fața unei comisii de specialitate numite de CNATDCU și nu de analizarea tezei de abilitare. Rolul privind organizarea și desfășurarea procesului de analizare a tezei de abilitare revine CNATDCU care, prin comisiile de specialitate, propune acordarea/neacordarea atestatului de abilitare, acordarea/neacordarea titlului de doctor.

IOSUD/IOD este cea care face propuneri de comisii de specialitate aferente domeniului de doctorat vizat, dar prin aceasta nu este diminuat rolul CNATDCU.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Intimata Asociația A. a depus întâmpinare la recursul declarat și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 08.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost comunicat raportul către părțile din litigiu.

Intimata a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 15 și 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Prin încheierea din 23.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost admis în principiu recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice (Ministerul Educației Naționale, în prezent), s-a dispus comunicarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului cu citarea părților.

După examinarea motivelor e recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 pct. 15 și 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale și va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii prin care reclamanta Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu M.E.C., anularea Ordinului MEC nr. 3121/27.01.2015 privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare.

Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active, dar instanța de fond a respins această excepție cu motivarea că reclamanta este organism social interesat care promovează protejarea unui interes legitim public reprezentat de sprijinirea educației și cercetării românești și are calitate procesuală activă.

În ceea ce privește fondul cauzei, ca motivele de nelegalitate, reclamanta a invocat:

- încălcarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică;

- nerespectarea prevederilor Legii nr. 1/2011 a educației naționale, respectiv dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 1/2011 coroborat cu art. 124 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2011;

- nerespectarea prevederilor art. 3 lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5644/2012, iar instanța de fond a constatat că ordinul atacat este nelegal pentru motivele legate de încălcarea legii privind transparența decizională în administrația publică și a art. 3 lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5644/2012, dar a respins acțiunea pentru motivul de nelegalitate referitor la nerespectarea prevederilor Legii nr. 1/2011 a educației naționale.

Criticile recurentului Ministerul Educației și Cercetării Științifice au vizat soluția dată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale active și fondul cauzei pentru cele două motive de nelegalitate reținute de instanța de fond, astfel că soluția instanței de fond referitoare la motivul de nelegalitate ce viza încălcarea art. 118 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 1/2011 coroborat cu art. 124 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2011 a intrat în puterea lucrului judecat pentru că reclamanta nu a exercitat calea de atac împotriva acestei soluții.

Pentru că a fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 15 și 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației., mai întâi, instanța de recurs va analiza cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Primele două condiții sunt îndeplinite deoarece a fost invocată excepția de neconstituționalitate în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect recurs, iar dispoziția a cărei neconstituționalitate se invocă este cuprinsă într-o lege care este în vigoare.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 15 și 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Așa cum s-a arătat anterior, instanța de fond a respins ca nefondat motivul de nelegalitate invocat de reclamanta Asociația A. referitor la încălcarea art. 118 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 1/2011 coroborat cu art. 124 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2011, iar reclamanta nu a formulat recurs împotriva considerentelor hotărârii pronunțate cu privire la această soluție, astfel că aceasta a intrat în puterea lucrului judecat.

În prezentul recurs se analizează legalitatea hotărârii instanței de fond din perspectiva soluției pronunțate în privința excepția lipsei calității procesuale active și a motivelor de nelegalitate referitoare la încălcarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, a prevederilor art. 3 lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5644/2012, astfel că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 pct. 15 și 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației nu are legătură cu cauza.

Nefiind îndeplinită această condiție a legăturii excepției de neconstituționalitate cu cauza, cererea de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 pct. 15 și 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației va fi respinsă ca inadmisibilă.

În privința recursului declarat de pârâtul MECTS se constată că sunt fondate, în parte, criticile formulate împotriva soluției pronunțate de instanța de fond.

Prima critică din recurs referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active este nefondată.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004:

"În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. s) din același act normativ:

"organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative".

Din actele dosarului rezultă că reclamanta este o persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, constituită în temeiul O.G. nr. 26/2000, organizație neguvernamentală care îndeplinește condițiile legii naționale, fiind înscrisă în Registrul Național al Asociațiilor și Fundațiilor și organism social interesat care promovează protejarea unui interes legitim public reprezentat de sprijinirea educației și cercetării românești.

Cum în cauză s-a solicitat anularea Ordinului MECS nr. 3121/2015 ce are legătură cu cercetare științifică, interesul reclamantei în promovarea acestei acțiuni este strâns legat de obiectul său de activitate.

Nu este necesar să se dovedească vătămarea directă a drepturilor și intereselor deoarece, așa cum s-a reținut și în jurisprudența instanței supreme, "interesul legitim public" poate fi invocat ca justificare a calității procesuale active într-o acțiune de contencios administrativ de către organismele sociale interesate, astfel cum sunt definite acestea de legea contenciosului administrativ.

Toate acestea dovedesc faptul că reclamanta are interes în promovarea acțiunii și, prin urmare, are și calitate procesuală activă în speță.

A doua critică ce se referă la aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 52/2003 este fondată.

Pentru a putea stabili dacă hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită sau nu a dispozițiilor Legii nr. 52/2003 se impune a se stabili dacă ordinul contestat este un act administrativ cu caracter normativ sau individual.

Actul administrativ este definit, în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Actul administrativ cu caracter individual reprezintă o manifestare de voință care creează, modifică sau stinge drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane/unor persoane determinate, spre deosebire de actul administrativ cu caracter normativ care cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu.

În speță, Ordinul nr. 3121/27.01.2015 emis de MEC se referă la organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, iar conform art. 1 din acest ordin "abilitarea" reprezintă certificarea calității unei persoane de a conduce lucrări de doctorat.

Din verificarea obiectului de reglementare rezultă că ordinul contestat în prezenta cauză poate fi considerat un act administrativ cu caracter individual deoarece el vizează numai persoanele care doresc să obțină "abilitarea," adică certificarea calității de a conduce lucrări de doctorat.

Or, potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizionala în administrația publică:

(1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații.

(2) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoștința publicului, în condițiile alin. (1), cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autoritățile publice. Anunțul va cuprinde: data afișării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact și/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum și termenul limită, locul și modalitatea în care cei interesați pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.

Din analiza acestui text rezultă că este supus procedurii prevăzute de legea transparenței decizionale numai actul administrativ cu caracter normativ și nu actul administrativ cu caracter individual, așa cum este cazul în speță.

Prin urmare, în ceea ce privește ordinul contestat în prezenta cauză nu era necesară parcurgerea procedurii instituite de art. 7 din Legea nr. 52/2003, astfel că acest motiv de nelegalitate a fost reținut, în mod greșit, de către instanța de fond.

Ar trebui subliniat că acest ordin a fost elaborat și adoptat pe baza propunerilor Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare primite de la Instituțiile Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat care au fost consultate prin Consiliul Național al Rectorilor și se poate considera că au fost încunoștințați toți cei interesați în aprobarea acestei metodologii de organizare și desfășurare a obținerii atestatelor de abilitare.

A treia critică din motivele de recurs ce vizează faptul că ordinul atacat contrazice prevederile art. 3 lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5644/2012, Anexa 2 este fondată.

Mai întâi, se impune precizarea că Ordinul nr. 5644/2012 privește unele măsuri de organizare și funcționare a CNATDCU, iar Ordinul nr. 3121/2015 aprobă metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare.

Instanța de fond a reținut că art. 8 alin. (3) și (4) din Ordinul nr. 321/2015 ar fi contrar art. 3 lit. a) din Ordinul nr. 5644/2012.

Conform art. 8 din Ordinul nr. 3121/2015:

(1) Comisia de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare este alcătuită din 3 membri, specialiști cu renume în domeniul de doctorat vizat de candidat, care dețin calitatea de conducător de doctorat.

(2) Minimum 2 dintre membrii comisiei de specialitate trebuie să nu fie cadre didactice titulare sau cercetători în cadrul instituției care organizează procesul de obținere a atestatului de abilitare sau în cadrul instituției din care provine candidatul, dacă acestea sunt distincte.

(3) IOSUD/IOD transmite CNATDCU propunerile cu privire la componența comisiei de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare.

(4) CNADTCU, prin intermediul comisiei de specialitate aferente domeniului de doctorat vizat, numește comisia prevăzută la alin. (1).

Potrivit art. 3 lit. a) din Ordinul nr. 5644/2012:

CNATDCU are, în principal, următoarele atribuții:

a) propune comisiile de specialitate care evaluează tezele de abilitare și propune acordarea sau neacordarea atestatului de abilitare, prin ordin emis de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, conform art. 300 din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;

Se impune, mai întâi, făcută precizarea că, în principiu, actele administrative trebuie să fie emise cu respectarea prevederilor legii în baza cărora au fost emise. În speță, Ordinul nr. 3121/2015 fiind emis în baza art. 166, art. 217 și art. 380 din Legea nr. 1/2011 și Ordinul nr. 5644/2012 al MECTS.

Din verificarea celor două texte din actele emise de M.E.C. rezultă că art. 8 alin. (3) și (4) din Ordinul nr. 3121/2015 nu este contrar dispozițiilor art. 3 lit. a) din Ordinul nr. 5644/2012, deoarece IOSUD/IOD pot face numai propuneri cu privire la componența comisiei de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare, iar faptul că în art. 8 alin. (4) din Ordinul nr. 3121/2015 se prevede că CNADTCU numește comisia pentru evaluarea tezei de abilitare, nu presupune obligatoriu ca acesta să-și însușească propunerile făcute de IOSUD/IOD conform art. 8 alin. (3), pentru că acestea sunt numai niște propuneri, mai ales că art. 8 alin. (2) prevede că:

"Minim 2 dintre membrii comisiei de specialitate trebuie să nu fie cadre didactice titulare sau cercetători în cadrul instituției care organizează procesul de obținere a atestatului de abilitare sau în cadrul instituției din care provine candidatul, dacă acestea sunt distincte".

Dacă s-ar fi dorit instituirea caracterului obligatoriu al propunerilor IOSUD/IOD pentru numirea în comisia de evaluare a tezei de abilitare, atunci s-ar fi prevăzut expres acest lucru, or, termenii folosiți în art. 8 alin. (4) din Ordinul nr. 3121/2015 dovedesc faptul că CNATDCU are dreptul de a numi comisia pentru evaluarea tezei de abilitare, în timp ce art. 3 lit. c) din Ordinul nr. 5644/2012 se referă numai la propunerea comisiei de specialitate care evaluează tezele de abilitare prin ordin emis de ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ceea ce nu dovedește o nerespectare a acestei dispoziții prin reglementarea art. 8 alin. (4) din Ordinul nr. 3121/2015.

Pentru că o parte din criticile recurentului sunt fondate, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și, rejudecând, va fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Art. I pct. 15 și pct. 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, formulată de intimata-reclamantă Asociația A., ca inadmisibilă.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice (în prezent Ministerul Educației Naționale) împotriva sentinței civile nr. 2537 din 9 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei Asociația A., ca neîntemeiată.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare, pe soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă, pe soluția de admitere a recursului.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2018.