ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5460/2012

Prin Sentința civilă

nr. 140 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 560/117/2008

s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta N.M.Z., împotriva pârâtului

Primarul comunei Jucu.

Pentru a hotărî

astfel Tribunalul, în esență, a apreciat că cererea reclamantei este lipsită de

suport probator în ceea ce privește formularea unei notificări în termenul

statornicit de Legea nr. 10/2001, în vederea restituirii imobilului litigios,

cu consecința respingerii acțiunii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta N.M.Z., solicitând modificarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Prin Decizia nr.

245/A din 17 septembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă, reținând că aceasta nu a reușit să facă dovada

formulării în termen legal a notificării, iar sancțiunea neformulării acestei

notificări este prevăzută de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, respectiv

pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent, drept urmare, susține instanța de apel, reclamanta nu are calitatea

de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate,

prevalându-se în drept de dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ.

La termenul de

judecată acordat în prezentul dosar din 21 iunie 2011, întrucât niciuna dintre

părțile cauzei nu a fost prezentă și nici nu a solicitat judecarea cauzei în

lipsă, s-a dispus suspendarea soluționării recursului în temeiul art. 242 alin.

(1) pct. (2) C. proc. civ.

Din oficiu, prin

Rezoluția din 12 iulie 2012, Înalta Curte, a dispus repunerea cauzei pe rol în

vederea discutării perimării, acordând termen în acest sens pentru azi, 19

septembrie 2012.

Analizând cu

prioritate această excepție datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte

o apreciază ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an".

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art.

249 și 250 C. proc. civ.

Perimarea este o

sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la

cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată,

fiind reglementată ca o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este

stingerea procesului în faza în care acesta se află.

Pentru a interveni

însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a

procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție

simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de

timp reglementat de lege.

În acest caz, de la

data când a intervenit suspendarea (21 iunie 2011) și până la data repunerii pe

rol din oficiu (12 iulie 2012), cursul perimării nu a fost întrerupt, dosarul

fiind lăsat în nelucrare.

Curtea va constata

că, în speță, cererea de recurs formulată de reclamanta N.M.Z. a rămas în

nelucrare timp de mai mult de 1 an din vina părții, astfel că sunt întrunite

condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., operând sancțiunea perimării de

drept.

În consecință, Înalta

Curte va constata ca fiind perimat recursul declarat de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta N.M.Z. împotriva Deciziei nr. 245/A din 17

septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG