ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4423/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4423/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 267 din 4
februarie 2005, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins ca nefondată
contestația formulată de reclamantul D.F.I. – în contradictoriu cu pârâții
Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul local al Municipiului
Cluj-Napoca – având ca obiect anularea dispoziției nr. 12 din 7 ianuarie 2003
emisă în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a apartamentului nr. 7
din imobilul situat în Cluj-Napoca.
Soluția a fost menținută de Curtea
de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și
familie, care, prin decizia nr. 486/A din 27 aprilie 2005, a respins ca
nefondat apelul reclamantului.
La 30 mai 2005, D.F.I., a atacat cu
recurs decizia pronunțată în apel, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct.
4 și 5 C. proc. civ.
Prin încheierea din 28 noiembrie
2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,
în acord cu prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat
judecata recursului, luând act că niciuna din părți nu s-a prezentat la
strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La 4 mai 2010, din oficiu, cauza a
fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C.
proc. civ.
S-a dispus citarea părților care nu
au înțeles să răspundă solicitării de a se prezenta la termenul fixat, din 14
septembrie 2010.
Se constată că în cauză, sunt
aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat
de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea
activității judiciare.
Astfel, perimarea sancționează
dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se
întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind
dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval
de timp, stabilit de lege.
Ca o condiție a perimării, culpa
procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de
drept procesual civil.
În speță, suspendarea judecății
dăinuie de aproape 2 ani interval în care, din culpa părților s-a înregistrat
lipsa oricărei activități procesuale.
Ca atare, în considerarea celor ce
preced, urmează a se constata ca fiind perimată calea extraordinară de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat
de reclamantul D.F.I. împotriva deciziei nr. 486/A din 27 aprilie 2005 a Curții
de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14
septembrie 2010.