Decizia nr. 4423/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 267/2005 a Tribunalului Cluj

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 267 din 4 februarie 2005, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul D.F.I. – în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca – având ca obiect anularea dispoziției nr. 12 din 7 ianuarie 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a apartamentului nr. 7 din imobilul situat în Cluj-Napoca. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, care, prin decizia nr. 486/A din 27 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantului. La 30 mai 2005, D.F.I., a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 4 și 5 C. proc.

civ. Prin încheierea din 28 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în acord cu prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, luând act că niciuna din părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La 4 mai 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. S-a dispus citarea părților care nu au înțeles să răspundă solicitării de a se prezenta la termenul fixat, din 14 septembrie 2010. Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

Astfel, perimarea sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege. Ca o condiție a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de drept procesual civil. În speță, suspendarea judecății dăinuie de aproape 2 ani interval în care, din culpa părților s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale. Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata ca fiind perimată calea extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată perimat recursul declarat de reclamantul D.F.I. împotriva deciziei nr. 486/A din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2010.