ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 1 iunie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea acestuia la elaborarea Ordinului de acordare a distincției "Gheorghe Lazăr".

Prin Sentința civilă nr. 190 din 5 septembrie 2016 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de pârât referitoare la prescripția dreptului la acțiune și la lipsa calității procesuale pasive, a admis acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "refuz soluționare cerere" formulată de reclamantul A. reprezentat legal prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București, astfel cum a fost precizată, și a obligat pârâtul la emiterea Ordinului de acordare a distincției "Gheorghe Lazăr", în favoarea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că soluția instanței de fond, a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, fiind astfel incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 9 (2) din Legea nr. 285/2010:

"În anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță". Conform art. 24 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, "Premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinație de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații".

Emiterea, în prezent, a ordinului de acordare a distincțiilor pentru anul 2009 - 2010, impune reluarea încă de la primul pas a procedurii de verificare a tuturor condițiilor necesare pentru emiterea sa, implicit a existenței fondurilor bugetare, fiind evident că sumele alocate în anul 2009 în acest sens nu au rămas până în prezent cu această destinație. Ori, alocarea de fonduri bugetare pentru acordarea de premii este interzisă de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 și ca atare nu este posibilă alocarea de fonduri bugetare în acest sens astfel că, în lipsa lor nu este posibilă emiterea ordinului și acordarea către reclamant a distincției Diploma "Gheorghe Lazăr".

Art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar aprobată prin Legea nr. 283/2011: "în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță". Prin urmare, instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea legii.

Însă, art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 menționează că "prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010".

În anul 2013, în conformitate cu prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. În acest fel este reglementată neacordarea de premii și prime de vacanță în anul 2013.

Potrivit art. 13 alin. (9) (a) din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5435/2006:

"Plata premiilor se va face de unitatea de învățământ la care sunt (au fost) angajate cadrele didactice beneficiare, din bugetul consiliilor locale/consiliilor județene, cu încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație."

Având în vedere că nu toate inspectoratele școlare au menționat în adresele de înaintare și existența fondurilor necesare pentru plata premiilor aferente distincțiilor care vor fi acordate cadrelor didactice, pentru finalizarea proiectului de ordin al ministrului privind acordarea de distincții și premii pentru anul 2009, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin adresa nr. x din 09 iunie 2009 a solicitat tuturor inspectoratelor școlare care au transmis propuneri pentru acordarea distincțiilor, să certifice, prin semnătura inspectorului școlar general, a contabilului șef și a șefului compartimentului normare salarizare din inspectoratul școlar, existența fondurilor necesare plății premiilor aferente distincțiilor.

În această situație, inspectoratele școlare, cu trei excepții, au comunicat că atât Consiliile Locale, cât și Consiliile Județene au prevăzut în proiectele de buget fondurile necesare pentru plata acestor premii dar, plata efectivă s-ar realiza numai în cazul unei rectificări bugetare pozitive.

Potrivit art. 13 alin. (9) (a) din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5435/2006:

"Plata premiilor se va face de unitatea de învățământ la care sunt (au fost) angajate cadrele didactice beneficiare, din bugetul consiliilor locale/consiliilor județene, cu încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație."

Refuzul ministerului de a emite ordinul nu este nejustificat, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, ci este întemeiat, deoarece potrivit prevederilor legale ordinul nu poate fi emis în lipsa fondurilor. Având în vedere că Diploma "Gheorghe Lazăr" trebuie însoțită de un premiu, neputând fi acordată în absența acestui premiu în bani, și luând în considerare prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, ordonatorii de credite nu au mai putut acorda premii în bani. În absența premiului în bani, M.E.N. s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a mai acorda distincția "Diplomă Gheorghe Lazăr".

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.:

"când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești".

Cu alte cuvinte, când instanța a săvârșit un "exces de putere".

Instanța săvârșește un "exces de putere" când, fie pronunță o hotărâre judecătorească fără nicio competență în acea problemă, fie chiar și numai când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege.

Într-o încercare de definire a sintagmei "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", s-a considerat că aceasta semnifică intruziunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească.

Aceasta s-ar putea produce când instanța săvârșește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, când consfințește, cu valoare legală, texte abrogate, când contestă puterea legiuită altor texte, când critică pe legiuitor, când aplică o lege adoptată, înaintea intrării ei în vigoare, când se pronunță pe cale de dispoziții generale.

În practica instanței supreme s-a statuat că prin exces de putere nu se pot înțelege decât acele atingeri aduse de judecători principiilor constituționale care determină, în interesul general, limitele în care trebuie să se restrângă diferitele puteri, iar nu orice violare de lege sau abateri de la simple reguli de competență.

Conform doctrinei, "excesul de putere" derivă din trecerea abuzivă a "barierelor" între funcțiile ce revin autorităților publice și el este un exces față de limitele fixate prin norme constituționale.

"Necompetența" derivă din încălcarea sau ignorarea atribuțiilor de jurisdicție ce revin diferitelor categorii de instanțe, astfel cum aceste atribuții au fost stabilite prin normele de procedură, în interiorul sistemului instanțelor judecătorești.

Deci, "excesul de putere" semnifică un conflict de atribuții între instanțe și alte autorități, iar "necompetența" un conflict de atribuții între instanțele judecătorești.

Astfel spus, "excesul de putere" constă în încălcarea de către judecători a principiului separației puterilor în stat, în imixtiunea lor în atribuțiile puterii legislative sau executive.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, nu ne aflăm în niciuna din ipotezele prezentate mai sus.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să emită ordinul de acordare a distincției "Gheorghe Lazăr".

Potrivit art. 11 din Ordinul nr. 5435/2006 diploma de excelență, a cărei machetă este prevăzută în anexa nr. 5, se acordă, pentru merite în dezvoltarea curriculumului și/sau managementului educațional, cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I, pensionari sau pensionabili, cu activitate efectivă în învățământ și care au obținut calificativul "foarte bine" cel puțin 25 de ani, pentru merite deosebite în activitatea didactică, care au dat dovadă de profesionalism, deontologie profesională și conduită morală incontestabile și care îndeplinesc cel puțin două dintre criteriile menționate la art. 5 lit. b), c) și d).

Potrivit art. 12 din același ordin diploma de excelență este însoțită de un premiu a cărui valoare este de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.

Potrivit art. 13, pentru atribuirea distincțiilor "diplomei de excelență", solicitantul întocmește și depune la conducerea unității de învățământ cererea și raportul de autoevaluare însoțite de documentele doveditoare, conform criteriilor menționate anterior, până la data de 31 martie, consiliul de administrație al unității de învățământ analizează dosarul și formulează aprecieri sintetice, asupra activității fiecărui solicitant, până la data de 10 aprilie iar directorul unității de învățământ înaintează la inspectoratul școlar cererea, raportul de autoevaluare cu anexele doveditoare și aprecierea consiliului de administrație, până la data de 15 aprilie.

Conform art. 13 pct. 6, 7, 8 și 9 din Ordin, consiliul de administrație al inspectoratului școlar, pe baza rezultatelor definitive, stabilește numărul cadrelor didactice care urmează a primi distincții, în limita a 6% din numărul total de cadre didactice cu gradul didactic I din județ/municipiul București, cu excepția adresei de mulțumire publică și cu încadrarea în fondurile bugetare alocate/comunicate de fiecare primărie; listele cuprinzând datele solicitanților validați, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, vor fi înaintate la Ministerul Educației și Cercetării până la data de 5 mai iar Ministerul Educației și Cercetării verifică listele înaintate de inspectoratele școlare și elaborează ordinul de acordare a distincțiilor, până la data de 15 iunie, urmând ca plata premiilor să se facă de către unitatea de învățământ la care sunt (au fost) angajate cadrele didactice beneficiare, din bugetul consiliilor locale/consiliilor județene, cu încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație.

Înalta Curte constată că instanța de fond, ca urmare a verificării îndeplinirii acestor condiții, în mod corect a constatat că reclamantul a urmat întreaga procedură prevăzută de lege, începând cu depunerea cererii până la validarea acesteia în consiliul de administrație.

Pentru acordarea distincției a fost urmată întreaga procedură, până la momentul elaborării ordinului de acordare a distincțiilor de către pârât, reclamantul făcând dovada că a îndeplinit toate condițiile impuse de legiuitor, existând și confirmarea autorităților publice locale cu privire la existența în bugetele proprii a sumelor necesare pentru plata premiilor.

Refuzul recurentului-pârât de emitere a ordinului de acordare a distincției către intimat este unul nejustificat întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin și nu a procedat la verificarea listelor comunicate de către ISJ Botoșani.

Dreptul reclamantului cu privire la acordarea distincției amintite s-a născut în mod valabil la momentul la care toate condițiile impuse de art. 13 pct. 1 - 7 din Ordinul nr. 5435/2006 au fost îndeplinite iar refuzul autorității, nejustificat, se impune a fi înlăturat prin obligarea acestuia la îndeplinirea obligației care îi revine respectiv de completare a listei comunicate și de emitere a ordinului.

Prima instanță a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată, apreciind că refuzul recurentului-pârât de emitere a ordinului aflat în discuție este unul nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noțiuni.

În primul rând, în speța de față, au fost îndeplinite toate condițiile impuse de art. 9, art. 10 și art. 13 din Regulamentul din 23 octombrie 2006 privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006 emis de Ministrul Educației și Cercetării, aspect necontestat de către recurent în calea extraordinară de atac.

În această situație, argumentația recurentului în legătură cu necesitatea reluării întregii proceduri este lipsită de substanță juridică.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că dreptul reclamantului nu poate fi afectat de lipsa de comunicare existentă între diversele autorități ale statului, respectiv între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar Județean Botoșani.

Art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, nominalizat în memoriul de recurs, prevede faptul că, în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.

Însă, instanța de control judiciar apreciază că această dispoziție normativă nu este aplicabilă în cauza de față, în condițiile în care distincția solicitată de intimat privea anul școlar 2010.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice) împotriva Sentinței nr. 190 din 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - CT