ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1018/2019

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2018, pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantele A. și B. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 766 din 20 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10.09.2018 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs reclamantele au reiterat situația de fapt din dosar, suferințele resimțite de acestea ca urmare a producerii accidentului, solicitând reanalizarea probatoriului din dosar.

Cu privire la daunele materiale, recurenta-reclamantă A. a criticat decizia sub aspectul cuantumului stabilit, învederând că, potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv declarațiile celor doi martori audiați, pretențiile materiale expuse se justifică în integralitatea lor.

În ceea ce privește daunele morale, recurentele-reclamante au criticat cuantumul acordat; cu referire la daunele solicitate pentru minora B. au solicitat analizarea probelor administrate în cauză, astfel încât să fie acordat un cuantum just de natură să acopere prejudiciul afectiv suferit de această victimă, în mod indirect.

Recurentele-reclamante au susținut că instanța de apel, în mod nelegal, a constatat că nu pot fi reținute în cauză dispozițiile art. 309 alin. (4) C. proc. civ. pentru dovedirea prejudiciului material și moral și că s-a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 1533 C. civ., în sensul că debitorul răspunde doar pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă; au considerat incidente în cauză prevederile art. 1530 din C. civ., în sensul că instanța trebuia să aibă în vedere și cheltuielile ce vor fi efectuate pentru limitarea prejudiciilor viitoare.

Recursul a fost întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 1530 - 1533 C. civ.

În termen legal, intimata-pârâtă SC C. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că daunele materiale trebuie dovedite cu documente justificative, iar sumele solicitate de reclamantă în nume propriu, cu titlu de daune morale, sunt exagerat de mari raportat la prejudiciul suferit de aceasta; daunele morale solicitate de către reclamantă, în numele fiicei sale minore, nu sunt dovedite, aceasta din urmă nefiind o victimă directă a evenimentului rutier. De asemenea, a invocat Decizia nr. 12/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La data de 12.11.2018, reclamantele au transmis prin fax răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtă.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, este declarat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; de asemenea, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra încadrării criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamantele A. și B. împotriva Deciziei nr. 766 din data de 20 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantele A. și B. și de pârâta SC C. SA împotriva Sentinței civile nr. 1565 din 06.12.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, instanța reținând că prima instanță a făcut o evaluare corectă și legală a daunelor materiale și morale cuvenite reclamantei A.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante au indicat formal motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., deoarece prin cererea de recurs nu au arătat care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.

Prin motivele de recurs recurentele-reclamante au criticat cuantumul daunelor materiale și morale, întrucât acesta nu a fost stabilit în raport de întreg probatoriul administrat în cauză, însă aceste critici vizează aspecte de temeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate.

În privința aplicării criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daunele morale și materiale, instanța supremă a fost constantă în a stabili imposibilitatea analizei în recurs a chestiunii cuantumului daunelor morale sau materiale în astfel de acțiuni în răspundere civilă delictuală, apreciindu-se că aceasta nu reprezintă o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, astfel încât nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs.

Prin urmare, cele susținute de către recurentele-reclamante, în sensul că instanțele inferioare nu au stabilit cuantumul corect al daunelor materiale și morale, nu pot fi circumscrise vreunui motiv de casare prevăzut de lege.

În ceea ce privește solicitarea recurentelor-reclamante de reanalizare a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că acestea critică modul de apreciere a probelor care a determinat stabilirea cuantumului daunelor morale și materiale, însă în recurs nu pot fi puse în discuție și reanalizate probele administrate, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecații, nicidecum reanalizarea probatoriului administrat.

Cu referire la susținerile privitoare la modalitatea în care instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 309 alin. (4) C. proc. civ., respectiv la incidența în speță a prevederilor art. 1530 - 1533 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurentele-reclamante nu au dezvoltat în concret critici prin care să pună în discuție modul în care instanța de apel a interpretat sau aplicat aceste norme legale.

În acest sens, Înalta Curte menționează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Pentru aceste considerente, cum aspectele susținute de reclamantele A. și B., prin reprezentant legal A., nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele A. și B., prin reprezentant legal A., împotriva Deciziei nr. 766/2018 din data de 20.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - GV