ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1011/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 13 martie 2015, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 15.000 euro (echivalent în RON la data efectuării plății), cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare; 1.000.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plății) pentru reclamantul A., în calitate de soț al defunctei D. și 1.500.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plății) în calitate de tată al defunctei E.; pentru reclamantul B., 100.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plații), în calitatea sa de bunic patern al defunctei E. și 50.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plății), în calitatea sa de socru al defunctei D.; pentru reclamanta C., 100.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plății), în calitatea sa de bunică paternă a defunctei E. și 50.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plații), în calitatea sa de soacră a defunctei D.

Prin Sentința civilă nr. 1182 din 15 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă în parte acțiunea astfel formulată, fiind obligat pârâtul la plata, către reclamantul A., a sumelor de 100.000 euro în echivalent în RON, la cursul BNR, la data plății, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului soției D. și de 100.000 euro în echivalent în RON, la cursul BNR, la data plății, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei E. A fost obligat pârâtul la plata, către reclamantul B., a sumelor de 10.000 euro în echivalent în RON, la cursul BNR, la data plății, daune morale, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului nepoatei E. și de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plății, la cursul BNR, daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma decesului norei D. De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata, către reclamanta C., a sumelor de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plății, la cursul BNR, daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma decesului nepoatei E. și de 10.000 euro în echivalent în RON la data plății, la cursul BNR, daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma decesului norei D. A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale.

Prin Decizia civilă nr. 557 A din 20 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul formulat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva Sentinței nr. 1182 din 15 octombrie 2015 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. S-a dispus schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul obligării pârâtului la plata, către reclamantul A. a sumelor de 65.000 RON daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului soției D. și de 65.000 RON daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului fiicei E.; a fost obligat pârâtul la plata, către reclamantul B., a sumei de 1.000 RON pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului nepoatei E. și către reclamanta C. a sumei de 1.000 RON pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului nepoatei E. A fost respinsă cererea reclamanților B. și C. pentru acordarea daunelor morale solicitate pentru decesul norei lor D., ca neîntemeiată. Au fost menținute celelalte dispoziții alte sentinței apelate.

Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.

Prin Decizia civilă nr. 1129/23.06.2017, pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 557 A din 20 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. S-a dispus casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru motivele arătate în considerentele hotărârii de casare.

În rejudecare, prin Decizia nr. 840A din 17 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii împotriva Sentinței civile nr. 1182 din 15.10.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Prin aceeași decizie, s-a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți A., B. și C. împotriva Sentinței civile nr. 1182/15.10.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată. A fost admisă, în parte, cererea de acordare a daunelor materiale și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 5.000 RON, cu titlu de daune materiale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva Deciziei nr. 840A din 17 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs recurenții-reclamanți A., B., C., precum și recurentul-pârât F. ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de recurentul-pârât, recurenții-reclamanți A., B., C. au invocat excepția nulității recursului formulat de acesta, arătând că, deși formal a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., ci vizează exclusiv cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de apel, aceasta nefiind o chestiune de nelegalitate a hotărârii atacate.

În subsidiar, recurenții-reclamanți solicită respingerea recursului pârâtului, ca fiind nefondat.

Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de recurenții-reclamanți, recurentul-pârât F. ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii a solicitat respingerea căii de atac formulate de aceștia, ca fiind nefondată.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului este supusă acestei căi de atac. Totodată, s-a reținut că, referitor la încadrarea criticilor formulate de recurenții-reclamanți și de recurentul-pârât în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., urmează să aprecieze completul de filtru.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 01.04.2019, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., se reține că aceștia au solicitat admiterea recursului și, în conformitate cu art. 497 teza I C. proc. civ., casarea în parte a deciziei recurate (pe aspectul daunelor morale acordate) și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel, pentru ca aceasta să soluționeze, în mod temeinic și legal, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului și având în vedere gravitatea acestuia, capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat daune morale.

Motivul de casare invocat de recurenții-reclamanți este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceștia arătând că normele de drept material încălcate de instanța de apel sunt următoarele:

1) Decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea art. 1385 alin. (1) din noul C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului.

Acest principiu al reparării integrale a prejudiciului a fost încălcat de instanța de apel care, prin decizia recurată, a apreciat ca fiind temeinic și legal cuantumul daunelor morale acordate de Tribunalul București în primă instanță.

2) Instanța de apel a încălcat, prin hotărârea recurată, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în cauza Tolstoy Miloslavsky v. Regatul Unit a statuat că "despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora".

Or, având în vedere că România este stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului, deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului fac parte din dreptul intern.

În speță, arată recurenții-reclamanți, cuantumul daunelor morale acordate nu prezintă nicidecum un raport rezonabil cu atingerea foarte gravă ce le-a fost adusă.

Așa cum s-a arătat atât în jurisprudență, cât și în doctrină, gravitatea prejudiciului constituie unul dintre criteriile esențiale de stabilire a cuantumului despăgubirii destinate reparării prejudiciilor morale.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât F. ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, se constată că acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și schimbarea acesteia, în sensul aplicării corecte a legislației din materia asigurărilor.

În cuprinsul cererii de recurs a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arătând că a înțeles să critice greșita interpretare, de către instanța de apel, a legislației aplicabile în materia asigurărilor, întrucât aceasta nu a acordat daunele morale în conformitatea cu jurisprudența din România și a făcut abstracție de rolul daunelor morale, prin acordarea unei sume exagerate.

În concluzie, recurentul-pârât solicită admiterea recursului și acordarea unor daune morale în acord cu rolul impus acestora de legiuitor și nu cu scopul de a acorda reclamanților venituri nejustificate, care să conducă la o situație materială cu mult superioară decât cea avuta înaintea decesului membrilor familiei.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția nulității recursurilor, față de care constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speță, instanța de recurs constată că motivele de recurs au fost încadrate, atât de către recurenții-reclamanți, cât și de către recurentul-pârât, în mod formal în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în fapt criticile acestora vizând aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate și referindu-se la cuantumul daunelor morale acordate de instanță, fie în sensul că sumele acordate încalcă principiul reparării integrale a prejudiciului și nu prezintă un raport rezonabil cu atingerea foarte gravă ce le-a fost adusă (recurenții-reclamanți), fie sunt nejustificat de mari în raport cu legislația și jurisprudența din România (recurentul-pârât).

Astfel, atât recurenții-reclamanți, cât și recurentul-pârât au invocat generic aplicarea greșită a legii, fără a indica, în concret, în ce ar consta greșeala de judecată și nelegalitatea sub acest aspect a deciziei din apel, fără a arăta modul efectiv în care instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale în materie.

Or, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent.

Se reține că atât recurenții-reclamanți, cât și recurentul-pârât nu au arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel București ori la considerentele pe care se fundamentează, și nu au combătut în vreun fel raționamentul acesteia prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Astfel, în motivarea recursurilor nu se invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, recurenții făcând doar o prezentare a unor texte de lege și acte normative, exprimându-și nemulțumirea față de soluția dată de instanța de apel, fără a arăta care sunt argumentele juridice pentru care instanța a pronunțat o soluție cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, adică nu au criticat soluția instanței de apel sub aspectul considerentelor prezentate în cuprinsul deciziei și care au condus la soluția contestată.

În privința criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale (critici formulate de toți recurenții), care ar fi trebuit să fie în consonanță cu legislația și jurisprudența din România și cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului și a situației de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 din C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l Decizia nr. 840A din 17 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția pronunțată asupra apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

În concluzie, cum cererile de recurs formulate de reclamanții A., B., C. și de pârâtul Fondul de protecție a victimelor străzii nu cuprind critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va anula căile de atac exercitate în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamanții A., B., C. și de pârâtul Fondul de protecție a victimelor străzii împotriva Deciziei nr. 840A din 17 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - GV