ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2327/2019

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 22 aprilie 2016 sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pârâta S.C. E. S.A. și pe F., în calitate de intervenient forțat, solicitând:

I. daune materiale în cuantum de 15.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plății), reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării și anume: cosciug, îmbălsămare, spălat, transport funerar, coroane, jerbe și aranjamente florale, construcție cavou (săpătura, zidărie, finisaje, materiale de construcții, etc.), pentru preoți, achiziție cruce de fier pentru locul accidentului, cruce de marmură cu inscripție, cheltuieli cu serviciile funerare, cheltuieli cu concesionarea locului de veci, taxa de înhumare, autorizație construcție și edificare cavou, masa comemorativă, plata preoților și a celorlalte persoane (groparii, persoana care a tămâiat), organizarea parastaselor și a pomenilor, cea de înmormântare, pomana de 3 zile, de 9 zile, cea de 3 săptămâni, cea de 6 săptămâni, 6 luni, 1 an, 1 an și 6 luni, etc., toate conform datinilor, plus alte cheltuieli neprevăzute;

II. daune morale astfel: 1.500.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plății), pentru A., în calitate de mamă; 1.500.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plății), pentru C., în calitate de tată; 1.500.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plății), pentru B., în calitate de soră și 800.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plății) pentru D. în calitate de bunică;

III. obligarea la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariu de avocat și contravaloare expertiză tehnică auto, în cuantum de 1.000 RON conform chitanței nr. x/1 din 27.01.2015.

Prin Sentința civilă nr. 2347 din 14 iunie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C., B. și D., invocată de pârâtă, a admis în parte cererea și a obligat pârâta să plătească următoarele sume:

- reclamantei A. sumele de 16.545 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv 30.000 EURO în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri morale, pentru prejudiciul produs prin decesul numitului G.;

- reclamantului C. suma de 30.000 EURO în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri morale, pentru prejudiciul produs prin decesul numitului G.;

- reclamantei B. suma de 30.000 EURO în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri morale, pentru prejudiciul produs prin decesul numitului G.;

- reclamantei D. suma 15.000 EURO în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri morale, pentru prejudiciul produs prin decesul numitului G..

Instanța a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate.

A obligat pârâta să plătească suma de 6200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, la data de 24 iulie 2018, precum și pârâta, la data de 2 mai 2018.

Prin Decizia nr. 1858 din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamanților A., C., B. și D. .

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. E. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 2347 din data de 14 iunie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., C., B. și D. și cu intimatul-intervenient F..

A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că:

A obligat pârâta la plata sumei de 5000 EURO despăgubiri morale către reclamanta D..

A obligat pârâta la plata sumei de 6000 EURO despăgubiri morale către reclamanta B..

A obligat pârâta la plata sumei de 16.452,65 RON despăgubiri materiale către reclamanta A..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, la data de 3 decembrie 2018, recurenții-reclamanți A., C., B. și D., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1385 alin. (1) din C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului și, totodată, cu încălcarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, făcând trimitere la cauza Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit, în soluționarea cărei s-a statuat că "despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora".

Au considerat că instanța de apel a încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului, deoarece, în speță, cuantumul daunelor morale acordate de instanța de apel au fost diminuate la valori care nu prezintă un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea foarte gravă adusă reclamanților.

Astfel, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, au arătat că despăgubirile morale acordate de instanța de apel nu au fost corect raportate la legăturile de afecțiune dintre victimă și recurenții-reclamanți, instanța evaluând, în mod greșit, aspecte legate de: diferențele de vârste dintre decedat și recurenți, legătura de rudenie dintre victimă și bunica sa sau vârsta înaintată a bunicii, dar și împrejurarea că un cuantum mai mare decât cel acordat al daunelor morale "ar putea determina apariția unei satisfacții față de evenimentul nefericit".

A concluzionat că motivarea instanței de apel este nelegală și cinică, prejudiciul moral suferit de recurenții-reclamanți nefiind cuantificat corect, în raport cu gravitatea reală a evenimentului, care a condus la pierderea vieții, la o vârstă tânără, cu inversarea legilor firești ale naturii, a fiului și respectiv nepotului recurenților-reclamanți și la suferința acestora, determinată de producerea unei traume psihice grave, cu efecte pe termen lung.

Intimata-pârâtă S.C. E. S.A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în baza art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. de către magistratul asistent raportor desemnat, s-a apreciat că recursul este admisibil, este formulat în termenul legal și, totodată, că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Totodată, magistratul asistent raportor a considerat că susținerile formulate în cadrul cererii de recurs nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împrejurare față de care se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și constatarea nulității recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., calea de atac formulată de recurenții-reclamanți, Înalta Curte constată că recursul este nul, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Concret, pentru ca susținerile dezvoltate de recurenții-reclamanți să se încadreze în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceștia trebuie să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a principiului reparării integrale a prejudiciului prevăzut de textul art. 1385 alin. (1) din C. civ., cu argumente din care să rezulte că norma legală nu a fost corect aplicată la situația de fapt stabilită de instanța de apel.

Criticile de nelegalitate trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii atacate și nu pe chestiuni de fapt deduse judecății în fața instanței de apel, întrucât, în considerarea specificului căii de atac a recursului, examinarea aspectelor de netemeinicie sunt excluse de la analiza instanței de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanța de apel, care să se subsumeze dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Deși, în conținutul cererii de recurs, recurenții-reclamanți invocă împrejurarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1385 alin. (1) din C. civ. și, totodată, cu încălcarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în realitate, criticile formulate nu reprezintă motive de nelegalitate ale deciziei recurate, ci aspecte legate de temeinicia acesteia, recurenții-reclamanți fiind nemulțumiți de modul în care instanța de apel a stabilit, în baza probelor administrate și a propriilor aprecieri asupra situației de fapt incidente în speță, cuantumul daunelor morale cuvenite fiecăruia dintre recurenții-reclamanți.

În acest sens, Înalta Curte constată că, susținerile cuprinse în dezvoltarea motivelor de recurs, legate de modul incorect în care instanța de apel, apreciind greșit criterii legate de legăturile de afecțiune dintre victimă și recurenți, diferențele de vârste dintre decedat și recurenții-reclamanți, legătura de rudenie mai îndepărtată dintre victimă și bunica sa, vârsta înaintată a bunicii și, totodată, de împrejurarea că un cuantum exagerat al daunelor morale "ar putea determina apariția unei satisfacții față de evenimentul nefericit", nu pot fi considerate critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deoarece vizează strict aspecte de netemeinicie și, astfel, exced controlului instanței de recurs.

Pe de altă parte, invocarea în speță a încălcării jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează necesitatea stabilirii unui raport rezonabil de proporționalitate între despăgubirile acordate de instanțe și atingerea adusă, în funcție de o serie de criterii de analiză, nu poate fi considerată a reprezenta o veritabilă critică în recurs, câtă vreme recurenții-reclamanți nu au indicat în cerere motive de nelegalitate, ci critici legate de modul eronat de apreciere al instanței de apel asupra cuantumului daunelor morale acordate, apreciere realizată, în fond, în baza acelorași criterii avute în vedere în practica instanței Europene.

În consecință, Înalta Curte consideră că recurenții-reclamanți au invocat doar formal textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât pretinsa greșită analiză a criteriilor în funcție de care a fost evaluat cuantumul daunelor morale, realizată de instanța de apel, nu poate fi considerată o critică circumscrisă textului arătat, nici celorlalte motive de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Întrucât criticile formulate nu se încadrează în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, întrucât din cuprinsul susținerilor recurenților-reclamanți nu pot fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenții-reclamanți nu s-au conformat obligației prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți D., A., B. și C. împotriva Deciziei civile nr. 1858 din 3 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM