ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 156, pronunțată la data de 29 august 2019, Curtea de Apel București, secția Penală, în temeiul art. 47 alin. (2) și (4) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată de Ministerul Public și, în temeiul art. 50 din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.,a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunțată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Astfel, pe rolul Curții de Apel București s-a înregistrat cu nr. x/2019, contestația la executare formulata de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunțată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008.

La termenul de judecata din data de 29 august 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București privind soluționarea cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunțată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008.

Examinând actele dosarului din perspectiva chestiunii competenței, Curtea a constatat că aceasta aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Astfel, prin contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunțată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008, întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a solicitat modificarea măsurilor de supraveghere stabilite prin decizia penală menționată, în sensul obligării sale la prezentarea la Serviciul de Probațiune Constanța la 6 (șase) luni în principal, sau la un interval de 3 (trei) luni, în subsidiar.

Contestatorul a menționat faptul că îi este imposibil să-și îndeplinească obligația de a se prezenta lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, astfel încât s-a ivit o împiedicare la executare în sensul art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Conform art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, s-a apreciat că în speța de față, competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat A., în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunțată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008, aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Ca urmare a sentinței de declinare, contestația formulată de contestatorul condamnat A. a fost înregistrată pe rolul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25 septembrie 2019, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 9, fixându-se prim termen de judecată la data de 24 octombrie 2019, când s-a dispus amânarea cauzei la termenul din data de 21 noiembrie 2019, în vederea atașării deciziei care formează obiectul prezentei contestații.

Contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2008, este nefondată.

Astfel, prin Decizia penală nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2008, s-a decis printre altele cu privire la inculpatul A., următoarele:…"În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248

1

din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 248 din C. pen. (1969) cu referire la art. 248

1

din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969), în privința inculpatului A.

În baza art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 248 din C. pen. (1969) cu referire la art. 248

1

din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) din C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) din C. pen. (1969) și art. 5 din C. pen., condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. C - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 din C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a și b) din C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. (1969) și art. 5 din C. pen., condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

Face aplicarea art. 71 din C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și b) din C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. (1969), contopește pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 din C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și b) din C. pen. (1969).

În baza art. 86

1

din C. pen. (1969) și art. 86

2

din C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

din C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, conform programului stabilit de acesta;

b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

4

din C. pen. (1969) atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii. …"

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut în esență cu referire la inculpatul A. ș.a că "… instanța de apel apreciază că în cauză s-ar impune aplicarea unor pedepse orientate într-un cuantum moderat (în cazul inculpaților B., C., D., E. și F.) și respectiv către minimul special (în cazul inculpaților G., H., I., J., K., L., A., M. și N.).

Cu toate acestea, reținând că în cauză judecata a depășit o durată rezonabilă, instanța de apel va compensa această încălcare a drepturilor inculpaților prin aplicarea unor pedepse către minimul special (în cazul inculpaților B., C., D., E. și F.) și sub minimul special, în condițiile reținerii circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 (în cazul inculpaților G., H., I., J., K., L., A., M. și N.).

Ca modalitate de executare, pedepsele aplicate inculpaților B., C., D., E., F., G., H. vor fi executate în regim de detenție, iar în privința inculpaților I., J., K., L., A., M. și N. instanța de apel apreciat că reeducarea acestora, ca și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei, dar cu supravegherea conduitei lor pe durata unui termen de încercare (cu excepția inculpatului N., în privința căruia instanța de apel va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei), în raport cu gradul de implicare în activitatea infracțională.

Totodată, având în vedere criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) din C. pen. 1969, instanța de apel va interzice tuturor acestor inculpați, ca pedepse complementare și/sau accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și b) din C. pen. 1969.

În cazul inculpaților I., J., K., L., A., M., va stabili obligația de a se supune măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen. 1969 și le-a atras atenția că, în cazul nerespectării acestor măsuri sau al săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare, suspendarea executării pedepsei se va revoca, iar aceasta se va executa în regim de detenție.

Totodată, în cazul I., J., K., L., A., M. și N., executarea pedepselor accesorii se va suspenda pe durata suspendării executării pedepsei principale, în condițiile art. 71 alin. (5) din C. pen. 1969."

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. "contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

"c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;"

Din cuprinsul motivelor invocate de condamnatul A., rezultă că acesta a formulat prezenta contestație întemeiată pe dispozițiile ar. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., dorind a se dispune modificarea măsurilor de supraveghere stabilite prin decizia penală menționată, în sensul obligării sale la prezentarea la Serviciul de Probațiune Constanța la 6 (șase) luni în principal, sau la un interval de 3 (trei) luni, în subsidiar.

De asemenea, acesta a menționat că de la condamnarea definitivă a respectat întru totul obligațiile impuse de instanța de apel, însă domiciliază de mai mult timp în Anglia împreună cu soția și fiica sa, care este înscrisă la școală acolo, are un loc de muncă stabil și o locuință închiriată, iar în sensul celor arătate, urmând a depune la dosarul cauzei înscrisuri traduse în limba română.

Contestatorul a menționat faptul că îi este imposibil să-și îndeplinească obligația de a se prezenta lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, astfel încât în opinia sa, s-a ivit o împiedicare la executare în sensul art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 95 din noul C. pen., "1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de îndreptare.

(2) Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară."

Înalta Curte reține că legiuitorul a instituit, în art. 95 din C. pen., cadrul legal pentru ca instanța de judecată să poată modifica sau înceta unele obligații care au fost impuse pe durata termenului de supraveghere a condamnatului față de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu scopul de a-i asigura acestuia șanse sporite de îndreptare.

În baza acestui text, dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică, fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de îndreptare.

Însă, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că acesta are un loc de muncă stabil în Anglia și niciun domiciliu stabil.

Înalta Curte apreciază că acesta a invocat doar formal motive pentru modificarea măsurilor de supraveghere stabilite prin decizia penală menționată, în sensul obligării sale la prezentarea la Serviciul de Probațiune Constanța la 6 (șase) luni în principal, sau la un interval de 3 (trei) luni, în subsidiar.

Totodată, Înalta Curte apreciază că aceste motive nu sunt susținute de înscrisuri doveditoare care să fie apte a forma instanței convingerea că prin modificările solicitate de către contestator, i s-ar asigura acestuia șanse sporite de îndreptare.

În aceste condiții, se apreciază că nu se impune modificarea măsurilor de supraveghere stabilite prin decizia penală menționată, aceasta fiind o măsură corespunzătoare.

Instanța apreciază că modificarea sau încetarea obligațiilor impuse pe durata termenului de supraveghere a persoanei condamnate sunt măsuri ce pot fi dispuse doar în cazul în care, ulterior punerii în executare a hotărârii de condamnare, se constată intervenția ulterioară a unor noi factori de natură a justifica, în mod obiectiv, reconfigurarea setului de obligații impuse inițial.

În acest sens, se apreciază că, în funcție de datele concrete ale cauzei, evoluția pozitivă a persoanei condamnate, în executarea obligațiilor stabilite pe durata termenului de supraveghere, poate constitui un temei nu doar necesar, ci și suficient pentru a se putea dispune în sensul restrângerii sau a încetării unor obligații impuse, conform art. 95 C. pen. În analiza conduitei persoanei condamnate sunt esențiale concluziile consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea acestuia, în acord cu prevederile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

În ceea ce privește cererea contestatorului condamnat, instanța reține că aceasta este argumentată de prestarea unei activități în Anglia, asigurând acestuia venituri necesare traiului zilnic și, implicit, un nivel de trai mai bun familiei.

Obligația de a se prezenta lunar pe teritoriul României, poate constitui o măsură ce poate afecta și dreptul la muncă și dreptul la viața privată și de familie, garantate de Constituția României și CEDO, doar în situația în care nu ar fi respectate dispozițiile legale în materie.

Dacă măsura impusă de către instanța de judecată este prevăzută de lege și are un scop legitim-asigurarea programului de supraveghere instituit - analiza proporționalității acestei măsuri cu finalitatea urmărită trebuie să se realizeze doar la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, nu și ulterior, pe parcursul executării acesteia, întrucât programul de supraveghere, precum și termenul de suspendare a executării pedepsei sunt elemente ce fac parte integrantă din mecanismul de individualizare a pedepsei aplicate condamnatului.

Mai mult decât atât, Înalta Curte apreciază că în speța de față, nu este posibil a se interveni în procesul de individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicată condamnatului A., întrucât din datele existente la dosarul cauzei, rezultă că instanța de apel a avut în vedere aspectele de ordin personal invocate în apărare și a apreciat că acestea, nu sunt suficiente pentru a contura opinia că persoana supravegheată prezintă suficiente garanții fără respectarea obligațiilor impuse.

În plus, dispozițiile art. 86

3

din C. pen. (1969), instituiau obligația instanței ca pe durata termenului de încercare, să stabilească inculpatului și măsurile de supraveghere,respectiv, în speța de față:

"a).să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, conform programului stabilit de acesta;

b).să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

4

din C. pen. (1969) atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C. pen. (1969)."

Pentru aceste considerente în baza art. 95 din C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, Înalta Curte va respinge contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunțată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 32/A din data de 7 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2008.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, N. la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM