ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

12.04.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2003/2018 din data de 7 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov invocată de petentul A., prin apărătorul ales.

În baza art. 50 alin. (1), (3) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 35 alin. (2) C. proc. pen., art. 39 alin. (18) din Legea nr. 254/2013 coroborate cu dispozițiile R.I.L. nr. 15/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție publicat în M.Of. nr. 885/22.10.2018 s-a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect contestație împotriva Încheierii nr. 236/24.07.2018 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, jud. Brașov, formulată de către condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că prin plângerea depusă la judecătorul de supraveghere desemnat pentru Penitenciarul Codlea, la data de 21 august 2018, petentul A. a contestat regimul de executare a pedepsei stabilit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, prin procesul-verbal nr. x din 18 iulie 2018, prin care s-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 305/2017 a Tribunalului Brașov, în regim închis.

În cuprinsul plângerii, petentul a susținut că, în mod netemeinic, a fost repartizat la regimul închis de executare deoarece îndeplinea toate condițiile pentru trecerea la un alt regim de executare a pedepsei mai ușor.

S-a arătat că la termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2018 apărătorul petentului a solicitat declinarea competenței teritoriale a Judecătoriei Brașov în favoarea Judecătoriei Pitești cu motivarea că petentul A. se afla la Penitenciarul Mioveni la data formulării contestației. De asemenea, apărătorul a invocat dispozițiile R.I.L.-ului nr. 15/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție publicat în Monitorul Oficial al României nr. 885/22.10.2018.

Instanța a constatat că excepția necompetenței teritoriale este întemeiată față de dispozițiile art. 39 alin. (18) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care prevăd că "împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii".

De asemenea, s-a apreciat că, potrivit dispozițiilor Deciziei nr. 15/2018 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 22 octombrie 2018 "instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate".

Ținând seama că la data formulării cererii, respectiv 23 august 2018 condamnatul A. se afla încarcerat la Spitalul Penitenciar Mioveni aflat în circumscripția Judecătoriei Pitești, Judecătoria Brașov a constatat că aceasta este instanța competentă teritorial pentru soluționarea cauzei.

Prin Sentința penală nr. 210/2019 din data de 28 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Pitești, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și, în baza art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației formulate de către numitul A. în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 15 din 17 septembrie 2018 s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă sau temporară a persoanei condamnate.

Astfel, instanța a constatat că, în ceea ce privește cadrul legal incident în soluționarea recursului în interesul legii, acesta este reprezentat de prevederile legale referitoare la cererile formulate în cursul executării pedepsei reglementate de C. proc. pen., respectiv art. 584 alin. (1), art. 585 alin. (1) și (2), art. 587, art. 593 alin. (1), art. 597 și 598 alin. (2) C. proc. pen.

Așadar, s-a opinat că decizia se referă exclusiv la prevederile din C. proc. pen. în materia executării pedepselor, respectiv cereri de modificare de pedepse, liberare condiționată, întreruperea executării pedepsei, intervenirea unei legi penale noi sau contestația la executare.

S-a arătat că, în cazul acestor cereri au fost prevăzute expres norme care evidențiază, în mod expres, instanța competentă, cu caracter alternativ sau exclusiv, respectiv instanța locului de deținere.

Din analiza considerentelor deciziei, instanța a constatat că aceasta se aplică doar cererilor formulate de către persoanele condamnate în cursul executării pedepsei reglementate de prevederile C. proc. pen.

În ceea ce privește prevederile art. 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013, s-a opinat că acestea au un caracter special, care leagă competența judecătoriei care soluționează contestația împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate de penitenciarul în care contestatorul execută pedeapsa.

Astfel, s-a reținut că, în conformitate cu art. 39 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a stabilit regimul de executare, iar art. 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013 prevede că împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată poate formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că prevederile Deciziei nr. 15/2018 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile unei contestații formulate în baza art. 39 din Legea nr. 254/2013, competentă fiind în cauză Judecătoria Brașov, în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Codlea, în care contestatorul executa pedeapsa și în care se afla comisia de stabilire a regimului de executare a pedepsei.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Brașov și Judecătoria Pitești, privind pe petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că prin Sentința penală nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, petentul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, iar după rămânerea definitivă a acesteia, la data de 28 iunie 2018 a fost emis mandatul de executare nr. 75/2018; pedeapsa cu închisoarea a început la data de 28 iunie 2018 și expira în termen la data de 27 iunie 2022.

Prin Hotărârea nr. 538 din 18 iulie 2018 a comisiei de individualizare din penitenciar, raportat la cuantumul pedepsei (4 ani), s-a dispus repartizarea petentului A. la regimul închis de executare, fiind stabilit termen de reanalizare la data de 15 aprilie 2019, dată la care se împlinește fracția obligatorie de 1/5 din durata pedepsei, prevăzută de art. 40 alin. (2) din Legea nr. 254/2013.

Împotriva acestei hotărâri petentul A. a formulat plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, la data de 20 iulie 2018, contestând regimul de executare a pedepsei stabilit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea prin care a fost repartizat la regimul închis de executare.

Prin Încheierea nr. 236 din data de 24 iulie 2018 pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate desemnat pentru Penitenciarul Codlea și Centrele de Reținere și Arestare Preventivă de la IPJ Brașov și IPJ Covasna, în temeiul art. 39 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 254/2013, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva hotărârii nr. 538 din 18 iulie 2018 a comisiei de individualizare din penitenciar.

Înalta Curte constată că potrivit art. 39 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a stabilit regimul de executare.

În conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (10) din aceeași lege, împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

Așadar, textele de lege precitate stabilesc în mod clar și neechivoc atât calea de atac ce se poate exercita împotriva soluțiilor pronunțate de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la penitenciar, cât și instanța competentă în soluționarea acesteia.

Prin urmare, în acord cu opinia instanței Judecătoriei Pitești, Înalta Curte constată că, în cauză nu își găsește aplicabilitatea Decizia nr. 15/2018 din 17 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 22 octombrie 2018, care vizează incidente procedurale reglementate de dispozițiile C. proc. pen.

În cauză, astfel cum s-a reținut în precedent, calea de atac a contestației exercitată de către petentul A. precum și instanța competentă în soluționarea acesteia sunt reglementate în mod expres de dispozițiile art. 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013 care au un caracter special și care își găsesc aplicabilitatea pe deplin în cauză.

Cum în cauză, Încheierea nr. 236 din data de 24 iulie 2018 este pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate desemnat pentru Penitenciarul Codlea și Centrele de Reținere și Arestare Preventivă de la IPJ Brașov și IPJ Covasna, iar judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul Codlea este Judecătoria Brașov, Înalta Curte, potrivit 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013, apreciază competentă să soluționeze cauza Judecătoria Brașov.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6), onorariul avocatului din oficiu în sumă de 79 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.