ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2080/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, plângere împotriva refuzului pârâtului de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x și înregistrată la OPOSDRUM sub nr. X/23.12.2014 împotriva deciziei de respingere a Cererii de rambursare nr. 4, solicitând obligarea acesteia să soluționeze contestație formulată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 435/2015 din 2 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de pârât, ca fiind nefondate, și a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., astfel cum a fost modificată și, în consecință, a obligat pârâtul să soluționeze contestația înregistrată sub nr. x la OIPOSDRU.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 435/2015 din 2 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, criticând ca netemeinică și nelegală hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, în principal, admiterea excepțiilor invocate, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului se arată că s-a solicitat instanței să oblige pârâta să procedeze la emiterea unei decizii prin care să soluționeze contestația formulată de aceasta împotriva modalității de soluționare a Cererii de rambursare nr. 4, înregistrată la Ol POSDRU-MEN sub nr. x/27.06.2014. De asemenea, recurentul arată că Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a emis niciun act a cărui anulare să se solicite, iar din cererea de chemare în judecată, precum și din documentele anexate acesteia, rezultă că reclamanta invocă nesoluționarea unei contestații adresate Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educației și Cercetării Științifice . Recurentul mai arată că s- a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că a formulat contestație introdusă la Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educației și Cercetării Științifice, astfel că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că aceasta ar putea fi soluționată de către Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de ordonator de credite. În opinia recurentului, în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Fondurilor Europene, apreciind că acesta are calitate procesuală, motivat de faptul că împreună cu intimata-reclamantă au semnat contractul de finanțare nr. x și datorită faptului că pârâtul s-a subrogat în drepturile Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane. În ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității, arată că, în cuprinsul apărărilor formulate în prima fază procesuală, a susținut această excepție față de lipsa procedurii prealabile cu apelantul-pârât Ministerul Fondurilor Europene. Recurentul arată că instanța a apreciat că, având în vedere că nu s-a răspuns la contestația formulată de reclamantă împotriva Cererii de rambursare nr. 4, în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, aceasta în mod legal s-a adresat instanței de judecată, fapt pentru care a respins excepția ca fiind nefondată. Instanța a motivat respingerea acestei excepții prin raportare la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, interpretând în mod corect prevederile acestui text legal în sensul că, lipsa răspunsului la contestația formulată de reclamantă, îi este conferit acesteia dreptul de a se adresa instanței de judecată. Se mai susține că, deși instanța a reținut în cuprinsul hotărârii pronunțate că intimata-reclamantă a depus și înregistrat contestația împotriva modalității de soluționare a cererii de rambursare nr. 4 la Organismul Intermediar, aceasta în mod greșit a obligat Ministerul Fondurilor Europene să soluționeze contestația depusă la altă instituție. În completarea criticilor aduse cu privire la soluția pronunțată de instanța de judecată la excepția inadmisibilității acțiunii, recurenta mai susține faptul că, apelantul-pârât nu a fost învestit niciun moment cu soluționarea contestației depusă la Organismul Intermediar, fapt pentru care acesta nici nu avea cum să procedeze la analiza criticilor aduse de intimata-reclamantă cu privire la modalitatea de procesare a Cererii de rambursare nr.

Mai arată că, deși intimata-reclamantă a depus în susținerea cererii de chemare în judecată documente din care rezultă în mod evident faptul că Scrisoarea Standard de Informare a fost emisă de către Organismul Intermediar, cât și faptul că Organismul Intermediar a înregistrat contestația formulată, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că apelantul-pârât Ministerul Fondurilor Europene este instituția abilitată să soluționeze contestația înregistrată sub nr. x 4. Apărările formulate în cauză Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului în principal, ca inadmisibil, întrucât motivele indicate în cererea de recurs nu sunt nelegale așa cum prevăd dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar ca neîntemeiat și nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 26 martie 2018, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat. Pentru a ajunge la această soluție instanța de recurs a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat instanței de judecată să oblige pârâta să procedeze la emiterea unei decizii prin care să soluționeze contestația formulată de aceasta împotriva Deciziei Ol POSDRU-MEN de respingere a Cererii de rambursare nr. 4, înregistrată la Ol POSDRU-MEN sub nr. x/27.06.2014. Conform art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, raporturile juridice s-au creat între reclamantă și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial,,Dezvoltarea Resurselor Umane" MEN(actual MECS). Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale «începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor Europene preia activitatea și structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" de la Ministerul Economiei și pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" de la Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Potrivit art. 3 din același act normativ prevede că, «începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor Europene se substituie in drepturile și obligațiile care decurg din preluarea personalului, precum și din actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele in care Ministerul Economiei, prin Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice", și, respectiv Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", sunt părți, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora». Potrivit art. V din O.U.G. nr. 107/11.12.2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrate din România, care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori din partea altor donatori internaționali și în care Ministerul Fondurilor Europene are calitatea de parte, se realizează prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice. Din coroborarea dispozițiilor legale redate anterior rezultă că, Ministerul Fondurilor Europene va fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în baza mandatului legal stabilit prin art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, potrivit completărilor aduse prin Legea nr. 195/2013 și, respectiv, prin O.U.G. nr. 107/2013. Înalta Curte constată că Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a emis niciun act a cărui anulare să se solicite în prezenta cauză, iar din cererea de chemare în judecată, precum și din documentele anexate acesteia, rezultă că reclamanta invocă nesoluționarea unei contestații adresate Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educației și Cercetării Științifice . Prima instanță, pentru a respinge excepția invocată de Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, privind lipsa propriei calități procesuale pasive, a reținut că acesta, având în vedere și succesiunea legilor, era parte în contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile, observând totodată că obiectul cererii deduse judecății îl constituie Scrisoarea Standard de informare prin care reclamanta a fost informată că cererea sa de rambursare nr. 4 din data de 27.06.2014 a fost respinsă. În drept, prima instanță a reținut incidența art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 9/2014, începând cu data de 01.03.2014, Ministerul Fondurilor Europene se substituie în drepturile și obligațiile care decurg din preluarea personalului, precum și din actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoale în care Ministerul Economiei, prin Autoritatea de Management pentru Programul operațional sectorial " Creșterea competitivității economice și, respectiv, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru programul Operațional sectorial " Dezvoltarea resurselor umane", sunt părți, inclusiv în litigiile eferente activității acestora. Examinând criticile recurente pârâte, Înalta Curte constată că justificarea calității procesuale a Ministerului Fondurilor Europene prin prisma calității de parte contractantă în finanțare nr. x și față de subrogarea în drepturile Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru programul Operațional sectorial " Dezvoltarea resurselor umane" ce decurg din contractul încheiat nu este fundamentată pe o analiză temeinică a circumstanțelor de fapt și de drept incidente în cauză. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic. În materia contenciosului administrativ, dispozițiile Legii nr. 554/2004 fixează cadrul procesual, în sensul că litigiul se poartă între persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei autorități publice sau datorită refuzului nejustificat de a i se răspunde, și autoritatea publică în cauză, nefiind necesar ca autoritatea să aibă personalitate juridică pentru a beneficia de capacitate sau calitate procesuală pasivă. Astfel, potrivit Contractului X în pag. 2 a acestuia în Capitolul "Delegare de funcții " la pct. 1 se menționează că, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial " Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 " cu modificările și completările ulterioare, AMPOSDRU (care este o direcție în cadrul ministerului pârât) a delegat o parte dintre competentele, atribuțiile, angajamentele, obligațiile și/sau drepturile sale prevăzute de acest contract către Organismul Intermediar pentru Programul Sectorial " Dezvoltarea Resurselor Umane", denumit OIPOSDRU- delegat. De asemenea, în finalul acestui capitol (pag. 3 contract), se prevede c: " în considerarea acestei delegări de funcții dintre AMPOSDRU și OIPOSDRU delegat, OPOSDRU delegat va exercita o parte din atribuțiile, competentele, drepturile și obligațiile sau angajamentele prevăzute în prezentul contract, care au legătura cu modificarea contractului, rezilierea contractului, monitorizarea și derularea Contractului". În acest context Înalta Curte observă că reclamanta a transmis către OIPOSDRU atât Cererea de Rambursare nr. 4 cât și Contestația împotriva deciziei de respingere a cererii de rambursare comunicată de OIPOSDRU prin Scrisoarea Standard de Informare din 18.12.2014 (anexata la dosarul cauzei), acest organism fiind abilitat prin delegarea de funcții să se ocupe de monitorizarea și derularea contractului, aceste cereri vizând tocmai derularea contractului. În consecință, Înalta Curte constată că în mod greșit a stabilit prima instanță că Ministerul Fondurilor Europene are calitate procesuală pasivă fără a analiza în acest sens părțile și obiectul raportului administrativ litigios. Astfel, se impunea să stabilească dacă pârâta are calitate de autoritate publică emitentă în virtutea subrogației legale care a avut loc în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 9/201, având în vedere și partajarea atribuțiilor între autoritățile de management și organismele intermediare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 60 și 61 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, art. 125 din Regulamentul nr. 1303/2013, sau dimpotrivă, această calitate îi revine organismul intermediar, în virtutea funcțiilor delegate în temeiul Ordinului nr. 600/2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv a acordurile de delegare emise în temeiul acestuia, în ipoteza în care aceste acorduri își produc în continuare efectele. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 496 Cod procedură civilă, recursul se va admite, sentința atacată se va casa și se va trimite spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere toate susținerile și apărările părților, urmând să analizeze excepția lipsei calității procesuale pasive prin prisma consideratelor avute în vedere de instanța de recurs.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare.