ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4230/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.07.2014, sub nr. x/2014 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, Organismul Intermediar Regional Posdru-Regiunea Centru a formulat cerere de chemare în judecată prin care s-a solicitat a se dispune:

a)suspendarea Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență privind proiectul x, cu titlul "Rural Manager", codul SMIS 4116 ("Procesul-verbal nr. x/15.04.2014"), emis de AMPOSDRU, până la soluționarea definitivă a cauzei de față, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004;

b)suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.04.2012 ("Procesul-verbal nr. x/03.04.2012"), emis de AMPOSDRU, până la soluționarea definitivă a cauzei de față, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004;

c)anularea Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 emis de AMPOSDRU;

d)anularea Procesului-verbal nr. x/03.04.2012 emis de AMPOSDRU;

e)anularea în parte a Deciziei nr. 16/21.03.2014 emise de AMPOSDRU, prin care această autoritate a admis în parte contestația împotriva Procesului-verbal nr. E91650/CR/03.04.20 1 2;

f)anularea Adresei nr. x/26.06.2014, emise de AMPOSDRU în soluționarea contestației împotriva Procesului-verbal nr. x/15.04.2014;

g)obligarea pârâtelor, în solidar, la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea acestui litigiu.

Prin sentința nr. 472/20.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de anulare, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 472/20.02.2015 a declarat recurs reclamanta A.., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1817/08.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 472 din 20 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr. 5281 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, și Organismul Intermediar Regional POSDRU-Regiunea Centru, a fost anulată în parte Decizia nr. 16/21.03.2014 emisă în soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/03.04.2012 respectiv a fost anulat Procesul-verbal nr. x/03.04.2012, Adresa nr. x/26.06.2014 emisă în soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 și Procesul-verbal nr. x/15.04.2014 și au fost obligati pârâtii la plata sumei de 16751,26 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 5281 din 12 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâții Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional POSDRU-Regiunea Centru au formulat cereri de recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenții au solicitat admiterea cererilor de recurs așa cum au fost formulate și, pe cale de consecință, să se dispună reformarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată, pentru nerespectarea de către Fundație, a prevederilor Secțiunii 4.3 "Eligibilitatea cheltuielilor" din Ghidul Solicitantului și ale art. 172 A lit. b) și lit. f) din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei de stabilire a Normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunității Europene.

Prin cererile de recurs, prin care au invocat motive similare, în contextul unei ample prezentări a situației de fapt, recurenții-pârâți au susținut că, în contra reținerilor primei instanțe în rejudecare, prin Procesul-verbal nr. x/15.04.2014, autoritatea de management a respectat Decizia nr. 16/21.03.2014, în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 66/2011, anulând precedentul Proces-verbal nr. x/03.04.2012.

În ceea ce privește cele două hotărâri judecătorești contradictorii pronunțate de Curtea de Apel București în aceeași cauză, respectiv sentința civilă nr. 472/20.02.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 și sentința civilă nr. 5281/12.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014, care face obiectul cererii de recurs, au apreciat recurenții că raționamentul diferit al primei instante din primul ciclu procesual, conform sentinței civile nr. 472/20.02.2015 prin care a respins acțiunea reclamantei, prin comparatie cu cel vădit discretionar din rejudecare, conform sentinței civile nr. 5281/12.12.2018 prin care a admis acțiunea reclamantei, devine redundant în ceea ce priveste aplicabilitatea normelor de drept material incidente în cauză, prin prezentarea trunchiată într-un mod părtinitor a situatiei de fapt, cu scopul de a acoperi carentele și deficientele implementării proiectului de către Fundatie, sanctionate în mod corect de autoritatea de management potrivit măsurilor instituite prin actele administrative emise.

Or, din analiza comparativă a celor două hotărâri judecătorești pronunțate de către aceeași instanță, în ceea ce privește comunicarea rezultatului verificărilor autorității de management către Fundație, rezultă implicit inconsecvența instantei, vădit contradictorie, în conditiile în care aceasta retine totusi că dispozitiile legale aplicabile (O.U.G. nr. 66/2011), nu instituie un termen special de prescripție pentru constatarea creanțelor bugetare sau aplicarea măsurii de stabilire a creanței bugetare, ci un termen în care autoritatea de management are obligatia de a finaliza activitatea de control.

Astfel, în rejudecare, prin hotărârea recurată, prima instanță apreciază în mod eronat că vătămarea Fundației (fără a preciza în ce constă această vătămare) nu s-ar fi produs dacă comunicarea rezultatului verificărilor s-ar fi făcut mai înainte de data comunicării propriu zise, și considerând că astfel s-ar fi limitat cuantumul cheltuielilor declarate neeligibile și s-ar fi diminuat considerabil prejudiciul invocat.

Mai mult, în rejudecare, prima instanță a reținut că autoritatea de management ar fi încălcat principiul certitudinii juridice, prin neindicarea motivelor care au condus la schimbarea opiniei cu privire la cheltuielile anterior aprobate și rambursate Fundației, considerandu-le ulterior neeligibile.

Or, sub acest aspect, instanța se dezice de propria fundamentare, judicios făcută prin hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual, achiesând în mod lamentabil și contradictoriu, la concluziile Fundației prin care se afirmă că aplicarea legii la o situație specifică trebuie să fie previzibilă, iar autoritatea administrativă are obligația de a-și respecta propriile acte administrative fără să le diminueze forța, ignorând incidenta prevederilor legale din cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011 aplicabile în speță.

Pe de altă parte, mergând pe același raționament rigid, în rejudecare, prima instanță apreciază eronat că în ceea ce privește cheltuielile declarate neeligibile, autoritatea de management nu ar fi probat faptul că parte dintre acestea nu au fost necesare Fundației pentru implementarea proiectului cu beneficiarii din mediul rural, ignorând de facto și de iure, că "proba" probele" sunt reprezentate tocmai de actele administrative emise în acest sens.

Or, situația diferit prezentată și argumentată, prin cele două hotărâri contradictorii, demonstrează superficialitate evidentă a primei instante în rejudecare de a analiza obiectiv înscrisurile depuse de autoritatea de management, care probează îndestulător încălcarea vădită a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 de către Fundație, preferând să facă abstractie de măsurile temeinice si legale instituite în acest sens prin actele administrative atacate si pronunțând o hotărâre care se impune a fi reformată.

In altă ordine de idei, prima instanță apreciază că prejudiciul trebuia determinat, lipsa respectivei determinări conducând, în mod implicit, la inexistența neregulilor constatate, în condițiile în care, atât condiția privind prejudicierea bugetului general al Comunității Europene (O.G. nr. 79/2003), cât și cea privind prejudicierea bugetului Uniunii Europene (O.U.G. nr. 66/2011) sunt îndeplinite în speța de față prin efectuarea unor cheltuieli neeligibile de Fundație, iar legiuitorul a considerat că pentru existența neregulii în astfel de situatii este suficientă simpla săvârșire a faptei reprobabile, respectiv încălcarea de către beneficiar a normelor legale sau contractuale incidente, faptă care, prin ea însăși, nu doar că aduce un prejudiciu bugetului UE din care este finanțat proiectul, dar constituie și motiv de sancționare a beneficiarului.

Așadar, au învederat recurenții că, pentru a corecta atitudinea neglijentă a beneficiarului, entitatea cu atribuții de control are posibilitatea, potrivit legii (O.U.G. nr. 66/2011,) de a fluctua chiar, în funcție de gravitatea faptei, asupra cuantumului sancțiunii aplicate anterior, fapt care infirmă ideea lansată de Fundație (la care a achiesat prima instanță) că aplicarea legii la o situație specifică trebuie să fie previzibilă, iar autoritatea administrativă are obligatia de a-și respecta propriile acte administrative fără să le diminueze forța.

În sprijinul afirmațiilor, în deplin acord cu practica Inaltei Curți de Casație și Justiție, au amintit decizia civilă nr. 1353/2014 pronunțată în dosarul nr. x/2012, prin care s-a elucidat în mod definitoriu, aspectele privind termenul de emitere a procesului-verbal de constatare a neregulilor, accepțiunea "neregulii" potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, presupusa inexistență a prejudiciului potențial sau real, inclusiv abaterile care nu au impact financiar precis.

De aceea, pe de o parte, s-a susținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, intimata-reclamantă a fost înștiințată cu privire la recomandările auditorilor, contrar susținerilor acesteia, că raționamentul primei instante din primul ciclu procesual potrivit căruia a respins acțiunea Fundației, spre deosebire de cel din rejudecare, este temeinic fundamentat cu privire la inaplicabilitatea, în speță, a principiului certitudinii juridice întrucât, pentru a exista ar presupune o certitudine soluție judiciară în general, în cadrul controlului judiciar și de practica instanței supreme, care nu există pe problematica care a suscitat prezentul litigiu, iar pe de altă parte că, prin dispozițiile sale, O.U.G. nr. 66/2011, act normativ aplicabil în speță, reglementează activitățile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire și de recuperare a creantelor bugetare, inclusiv controlul ex-ante, cât și controlul ex-post (art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011).

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile C. proc. civ., Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 precum și pe orice alt act normativ incident.

În cauză s-au formulat întâmpinări de către intimata-reclamantă la recursurile recurentelor-pârâte, invocându-se excepția nulității acestora pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursurilor, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Prin răspunsul la întâmpinare, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea excepției nulității, criticile fiind circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., solicitându-se totodată respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterându-se, în esență, argumentele prezentate prin cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 27 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 9 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

La data de 25.09.2008, între reclamanta A. și MMFPSPV - AMPOSDRU s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x, ca urmare a admiterii cererii de finanțare nr. x depuse de F.N.T.M. Conform Contractului de finanțare și a cererii de finanțare, reclamanta s-a obligat să implementeze proiectul "Rural Manager", în timp ce AMPOSDRU s-a obligat să acorde Fundației finanțare nerambursabilă în cuantum de 8.318.884 RON.

La data de 03.04.2012 pârâta Autoritatea de management pentru programul operațional dezvoltarea resurselor umane a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.04.2012 prin care a fost stabilită în sarcina Fundației o creanță bugetară rezultată din nereguli în valoare de 694.407.66 RON.

Din documentele verificate au reieșit următoarele:

- beneficiarul a raportat 1345 persoane participante la conferință. Din verificarea AMPOSDRU a reieșit un număr de 1343 participanți, din care persoane care aparțin grupului privind reședința în mediul rural și care respectă criteriul de eligibilitate privind reședința 865,

- beneficiarul a raportat 416 persoane care au beneficiat de servicii de consultanță. Din verificarea AMPOSDRU a reieșit un număr de 411 participanți, din care 308 de persoane aparțin grupului țintă și care respectă criteriul de eligibilitate privind reședința în mediul rural. Conform cererii de finanțare, beneficiarul trebuia să acorde consultanță pentru 300 de mici întreprinzători și viitori întreprinzători,

- beneficiarul a raportat 401 persoane care au participat la cursurile de e-learning. Din verificarea AMPOSDRU a reieșit un număr de 401 participanți, din care 253 de persoane aparțin grupului țintă și care respectă criteriul de eligibilitate privind reședința în mediul rural. Conform cererii de finanțare, beneficiarul trebuia să organizeze cursuri de formare pentru 200 de persoane,

Conform documentelor verificate, AMPOSDRU a apreciat că beneficiarul a respectat cifrele asumate prin cererea de finanțare, la unele categorii existând chiar depășiri ale valorilor asumate.

Au fost declarate neeligibile următoarele cheltuieli: suma de 178.228,00 RON reprezentând onorarii plătite consultanților regionali; suma de 405.887,05 RON reprezentând salarii și contribuțiile angajatorului achitate pentru consultanții regionali care au desfășurat activitatea de consultanță pe bază de contract individual de muncă; suma de 11.248,25 RON reprezentând cheltuieli de deplasare plătite consultanților regionali; suma de 40.197,00 RON reprezentând onorarii plătite profesorilor și asistenților care au susținut cursurile de e-learning.

Raționamentul pentru care a fost întocmit Procesul-verbal antemenționat este acela că, deși indicatorii Proiectului au fost atinși, iar reclamanta a depășit grupul țintă format din beneficiari din mediul rural respectiv a acordat consultanță și persoanelor care nu au domiciliul/reședința în mediul rural, se impune reducerea cheltuielilor eligibile în mod proporțional apreciind că au fost încălcate prevederile art. 12, lit. a) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, art. 13, alin(2) din Regulamentul (CE) nr. 1828/2006, Documentului Cadru de Implementare și Ghidului solicitatului aferent cererii de propuneri de proiecte nr. 13.

Contestația reclamantei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.04.2012 a fost soluționată prin Decizia nr. 16/21.03.2014 prin admiterea în parte a acesteia în sensul că suma de 229 672,09 RON reținută deja din cererea de rambursare finală urmează a fi dedusă din debitul total de 694 407,66 RON.

Urmare a Deciziei de soluționare a contestației nr. 16/21.03.2014, autoritatea pârâtă a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.04.2014 prin care a fost stabilită în sarcina Fundației o creanță bugetară rezultată din nereguli în valoare de 622 849,1 RON.

Întrucât a apreciat că Procesul-verbal nr. x/15.04.2014 nu respectă Decizia nr. 16/21.03.2014, reclamanta a formulat cererea înregistrată nr. 10793/06.06.2014 prin care a solicitat anularea acestuia.

Prin adresa nr. x/12.06.2016 AMPOSDRU i-a comunicat reclamantei că noul Proces-verbal nr. x/15.04.2014 este emis ca urmare a anulării procesului-verbal inițial nr. E91650/CR/03.04.2012 conform Deciziei nr. 16/21.03.2014.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, Organismul Intermediar Regional Posdru-Regiunea Centru a solicitat suspendarea Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență privind proiectul x, cu titlul "Rural Manager", codul SMIS 4116 ("Procesul-verbal nr. x/15.04.2014"), emis de AMPOSDRU, până la soluționarea definitivă a cauzei de față, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004; suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.04.2012 ("Procesul-verbal nr. x/03.04.2012"), emis de AMPOSDRU, până la soluționarea definitivă a cauzei de față, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004; anularea Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 emis de AMPOSDRU; anularea Procesului-verbal nr. x/03.04.2012 emis de AMPOSDRU; anularea în parte a Deciziei nr. 16/21.03.2014 emise de AMPOSDRU, prin care această autoritate a admis în parte contestația împotriva Procesului-verbal nr. x/03.04.2012; anularea Adresei nr. x/26.06.2014, emise de AMPOSDRU în soluționarea contestației împotriva Procesului-verbal nr. x/15.04.2014.

Prin sentința recurată a fost admisă acțiunea, pârâții formulând critici prin care, din perspectiva comparării sentințelor pronunțate în primul ciclu procesual, respectiv în rejudecare, au invocat superficialitatea evidentă a primei instante în rejudecare de a analiza obiectiv înscrisurile depuse de autoritatea de management, care probează îndestulător încălcarea vădită a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 de către Fundație, facând abstractie de măsurile temeinice si legale instituite în acest sens prin actele administrative atacate, în esență prezentând aceleași aspecte ca și în fața instanței de fond, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea lor concretă.

Astfel, instanța de control judiciar constată că în drept sunt incidente următoarele prevederi legale din O.U.G. nr. 66/2011:

Art. 21 alin. (11) - Pe parcursul activităților de constatare, structura verificată are dreptul să își exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare.

Art. 21 alin. (21) - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente: denumirea autorității emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația, mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15).

Art. 21 alin. (26) - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24.

Înalta Curte constată că este nefondată susținerea recurenților în sensul că din analiza comparativă a celor două hotărâri judecătorești pronunțate de către aceeași instanță, în ceea ce privește comunicarea rezultatului verificărilor autorității de management către Fundație, rezultă implicit inconsecvența instantei, vădit contradictorie.

Astfel, Înalta Curte constată că din conținutul Procesului-verbal nr. x/03.04.2012 rezultă că suspiciunea de nereguli a fost comunicată AMPOSDRU prin rapoartele de sistem nr. 41539/23.12.2009, rapoartele de audit de follow-up nr. 40779/AP/28.06.2010 și 41269/AP/15.10.2010 ale Autorității de Audit.

Pe cale de consecință se reține că Procesul-verbal nr. x/03.04.2012 a fost încheiat la data de 03.04.2012, adică la aproximativ 2 ani și jumătate de la primirea primului raport de audit iar Procesul-verbal nr. x/15.04.2014 a fost încheiat la data de 09.04.2014, adică la aproximativ 4 ani și jumătate de la primirea primului raport de audit.

Totodată, se observă că dispozițiile legale antereferite nu instituie un termen special de prescripție pentru constatarea creanțelor bugetare sau aplicarea măsurii de stabilire a creanței bugetare, ci un termen în care autoritatea de management are obligația de a finaliza activitatea de control, prin emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, pentru a nu prelungi în mod abuziv activitatea de control asupra beneficiarului. Depășirea acestui termen nu constituie, de plano, un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, însă în cauză reclamanta a probat producerea unei vătămări într-un drept al său sau interes legitim privat, condiție esențială în contenciosul administrativ subiectiv, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, Înalta Curte constată că este corectă concluzia judecătorului fondului privind comunicarea rezultatului verificărilor, care ar fi fost în măsură să limiteze cuantumul cheltuielilor declarate neeligibile și diminuarea considerabilă a prejudiciului, iar încălcarea acestor termene a cauzat F.N.T.M. o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea Proceselor-verbale.

De asemenea, și critica privind reținerea primei instanțe în sensul că autoritatea de management ar fi încălcat principiul certitudinii juridice, prin neindicarea motivelor care au condus la schimbarea opiniei cu privire la cheltuielile anterior aprobate și rambursate Fundației, considerandu-le ulterior neeligibile, este lipsită de suport, fiind formulată tot prin raportare la sentința pronunțată în primul ciclu procesual.

Astfel, instanța de control judiciar reține că în baza contractului de finanțare reclamanta a formulat cinci cereri de rambursare care au fost aprobate inițial de AMPOSDRU, cheltuielile solicitate spre rambursare au fost considerate eligibile și pe cale de consecință au fost rambursate.

AMPOSDRU, în calitate de Autoritate Contractantă a efectuat următoarele plăți: plata prefinanțării la data de 26.01.2009 în sumă de 1.966.660,81 RON; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 748.417,33 RON (643.189,85 RON din sursa UE și 105.227,48 RON din bugetul de stat) la data de 26.06.2009; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 1 196.121,48 RON (934.516,42 RON din sursa UE și 261.605,06 RON din bugetul de stat) la data de 26.10.2009; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 983.265,03 RON (768.214,05 RON din sursa UE și 215.050,98 RON din bugetul de stat) la data de 01.02.2010; plata prefinanțării la data de 01.04.2010 în sumă de 529.004,64 RON; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 1.361.469,95 RON (1.106.310,43 RON din sursa UE și 255.159,52 RON din bugetul de stat) la data de 28.06.2010; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 902.430,84 RON (785.517,41 RON din sursa UE și 116.919,43 RON din bugetul de stat) la data de 07.10.2010.

Totodată autoritatea avea de respectat obligațiile prevăzute expres în contractul de finanțare - articolului 9, lit. B), aliniatele 1, 2, 3: (1) AMPOSDRU are obligația de a informa beneficiarul, în timp util, cu privire la orice decizie luată care poate afecta implementarea proiectului; (2) AMPOSDRU are obligația de a informa Beneficiarul cu privire la rapoartele, concluziile și recomandările care au impact asupra proiectului acestuia, formulate de către Comisia Europeană și orice altă autoritate competentă; (3) AMPOSRU are obligația de a sprijini Beneficiarul prin furnizarea informațiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea proiectului."

Înalta Curte mai constată că Raportul de sistem nr. x/23.12.2009 al Autorității de Audit, menționat de AMPOSDRU, nu a fost adus la cunoștință F.N.T.M. în timpul implementării Proiectului, ci la aproximativ 4 ani de la data acestuia, odată cu Procesul-verbal nr. x/03.04.2012, aspect care trebuie corelat inclusiv cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât în cauză structura verificată avea dreptul să își exprime punctul de vedere.

Mai mult, aceasta avea dreptul să îsi exprime în timp util părerea asupra cheltuielilor apreciate ca fiind neeligibile pentru a putea cel puțin limita prejudiciul încercat prin luarea unor măsuri pentru implementarea proiectului în concordanță cu cele reținute în raport. Practic reclamantei nu i s-a permis să îsi conformeze conduita în perioada scursă dintre adoptarea Raportului de audit de sistem nr. x/23.12.2009 și data finalizării Proiectului - 30.04.2010, aspect care a produs o vătămare drepturilor sale.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte, împărtășind opinia judecătorului de primă instanță, apreciază că aplicarea legii la o situație specifică trebuie să fie previzibilă, iar autoritatea administrativă are obligația de a-si respecta propriile acte administrative și să nu le diminueze forța, trimiterea la sentința din primul ciclu procesual prin care s-a pronunțat o soluție favorabilă pârâților nefiind în măsură să substituie lipsa vreunei explicații din partea AMPOSDRU în sensul indicării motivelor care au determinat-o să își schimbe interpretarea în sensul considerării acelorași cheltuieli neeligibile în condițiile în care nu au apărut elemente noi.

Înalta Curte nu poate reține nici critica pârâtilor în sensul că instanța de fond apreciază eronat că autoritatea de management nu ar fi probat faptul că o parte din cheltuielile declarate neeligibile nu au fost necesare Fundației pentru implementarea proiectului cu beneficiarii din mediul rural, ignorând de facto și de iure, că "probele" sunt reprezentate tocmai de actele administrative emise în acest sens.

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007:

"Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): a)să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare decizia/ordinul de finanțare; b)să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate; c)să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare".

Or, referitor la caracterul neeligibil al cheltuielilor, autoritatea pârâtă a reținut că beneficiarul a respectat cifrele asumate prin cererea de finanțare, la unele categorii existând chiar depășiri ale valorilor asumate, grupul țintă a fost atins exclusiv cu beneficiari din mediul rural iar Fundația a atins toți indicatorii asumați prin cererea de finanțare.

Pe cale de consecință, astfel cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, revenea autorității pârâte să probeze faptul că parte dintre cheltuielile efectuate nu erau necesare pentru implementarea proiectului cu beneficiarii din mediul rural, că în realitate atingerea grupului țintă s-ar fi putut realiza cu sume mai mici decât cele solicitate prin cererile de rambursare dacă nu ar fi participat și beneficiarii din mediul urban, o asemenea ipoteză neregăsindu-se însă în cazul de față.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că reclamanta a angajat, pentru o perioadă de 14 luni, un număr de 18 consultanți regionali, 6 consultanți fiind angajați prin contracte de prestări servicii ca persoane fizice autorizate -PFA, iar 12 prin contracte individuale de muncă. Onorariul/salariul pentru activitatea de consultanță a fost acordat global, pentru fiecare lună de activitate, prin urmare acesta nu a fost determinat în funcție de numărul de participanți ci a intrat în categoria cheltuielilor fixe. Consultanții regionali au fost angajați pentru a presta toate activitățile necesare atingerii rezultatelor și indicatorilor proiectului ceea ce a presupus efectuarea unor multitudini de sarcini iar remunerarea lor nu a fost influențată de numărul de beneficiari. De asemenea, reducerea aplicată de autoritate nu reflectă realitatea implementării proiectului prin raportare la sarcinile concrete ale consultanților. Calculul avut în vedere, respectiv reducerea matematică a cheltuielilor privind onorariile consultanților regionali prin raportare la numărul de participanți din mediul urban nu este justificată de autoritate și nu reprezintă o reducere proporțională astfel cum a susținut pârâta.

În ceea ce privește onorariile profesorilor/asistenților care au livrat cursurile de e- learning. Reclamanta a prevăzut prin proiect desfășurarea a trei conferințe de inițiere în e-learning, în sistem tradițional față în față, câte una în fiecare regiune de implementare, care au avut ca obiect familiarizarea beneficiarilor finali cu materiile și platforma de învățare. La aceste conferințe au participat profesorii și asistenții celor 5 materii de curs, persoane contractate în baza unor convenții civile de prestări servicii. În cadrul conferințelor au participat numărul de beneficiari conform cerințelor de finanțare aprobate iar faptul că au fost printre aceștia persoane din mediul urban nu poate influența onorariile profesorilor care au fost stabilite prin raportare la numărul de zile de curs, nefiind variabile în funcție de numărul de participanți.

Totodată, nu există o justificare adecvată a excluderii cheltuielile de deplasare ale consultanților regionali apreciate ca fiind neeligibile, în ambele procese-verbale la punctele I-IV fiind făcute referire exclusiv la onorariile PFA consultanți regionali - servicii de consultanță, salariile consultanților regionali angajați cu contract de muncă respectiv onorariile profesorilor/asistenților pentru cursurile de e- learning. Modalitatea de stabilire ca fiind neeligibile a cheltuielilor de deplasare în sumă de 11 248,25 RON nu este detaliată, instanța neputând cunoaște rațiunile pentru care emitentul actului a determinat cuantumul acestora. În egală măsură, nici Decizia de soluționare a contestației nu oferă argumente suplimentare și nu reprezintă o soluționare efectivă a contestației formulate de reclamantă în ceea ce privește aceste tipuri de cheltuieli, ci se limitează a afirma că structura de control are obligația verificării și constatării cheltuielilor neeligibile plătite.

În fine, este lipsită de suport și alegația recurenților în sensul că sunt îndeplinite în speța de față condiția privind prejudicierea bugetului general al Comunității Europene (O.G. nr. 79/2003) și cea privind prejudicierea bugetului Uniunii Europene (O.U.G. nr. 66/2011) prin efectuarea unor cheltuieli neeligibile de Fundație, iar legiuitorul a considerat că pentru existența neregulii în astfel de situatii este suficientă simpla săvârșire a faptei reprobabile, în condițiile în care în cauză nu s-a dovedit existența vreunei fapte săvârșită de Fundație și a neregulilor constatate în sensul textelor de lege antereferite.

Totodată, cu privire la susținerea recurenților în sensul că prin Procesul-verbal nr. x/15.04.2014, autoritatea de management a respectat Decizia nr. 16/21.03.2014, în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 66/2011, anulând precedentul Proces-verbal nr. x/03.04.2012, instanța de control judiciar reține că, în mod corect, judecătorul fondului a concluzionat că procesul-verbal în discuție nu respectă dispozițiile Deciziei de soluționare a contestației nr. 16/21.03.2014 care, prin raportare la Procesul-verbal de constatare nr. E7801/30.09.2010 a constatat că suma de 229 672,09 RON stabilită ca neeligibilă și reținută prin cererea de rambursare finală a proiectului nu mai poate face obiectul unei corecții financiare, urmând a fi dedusă din debitul total de 694 407,66 RON stabilit prin Procesul-verbal nr. x/03.04.2012.

Astfel, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.04.2014 a fost stabilită în sarcina Fundației o creanță bugetară rezultată din nereguli în valoare de 622 849,1 RON fără a fi dedusă suma de 229 672,09 RON, alegația recurenților fiind lipsită de suport.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursurilor invocată de intimata-reclamantă A. și va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursurilor invocată de intimata-reclamantă A..

Respinge recursurile declarate de recurentii-pârâti Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional POSDRU-Regiunea Centru împotriva sentinței nr. 5281 din 12 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.