ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2908/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4634/2 din 15 iulie 2014 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Centru a solicitat ca instanța să dispună:

- suspendarea Procesului-verbal nr. x din 15 aprilie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență privind proiectul POSDRU/13/5.2/S/8/1654, cu titlul "Rural Manager", codul SMIS 4116 ("Procesul-verbal nr. x din 15 aprilie 2014"), emis de AMPOSDRU, până la soluționarea definitivă a cauzei de față, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. E91650/CR din 03.04.2012 ("Procesul-verbal nr. E91650/CR din 03.04.2012"), emis de AMPOSDRU, până la soluționarea definitivă a cauzei de față, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- anularea Procesului-verbal nr. x din 15 aprilie 2014 emis de AMPOSDRU;

- anularea Procesului-verbal nr. E91650/CR din 03.04.2012 emis de AMPOSDRU;

- anularea în parte a Deciziei nr. 16 din 21 martie 2014 emise de AMPOSDRU, prin care această autoritate a admis în parte contestația împotriva Procesului-verbal nr. E91650/CR din 03.04.2012;

- anularea Adresei nr. 12499 din 26 iunie 2014, emise de AMPOSDRU în soluționarea contestației împotriva Procesului-verbal nr. x din 15 aprilie 2014;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea acestui litigiu.

Soluția instanței de fond

Prin încheierea din data de 10.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare, ca nefondată.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat, în principal, casarea încheierii din 10 octombrie 2014 și reținerea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și admiterea cererii de suspendare, astfel:

- suspendarea Procesului-verbal nr. x din 15 aprilie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență privind proiectul POSDRU/13/5.2/S/8/1654, cu titlul "Rural Manager", codul SMIS 4116 ("Procesul-verbal nr. x din 15 aprilie 2014"), emis de AMPOSDRU, până la soluționarea definitivă a cauzei de față, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. E91650/CR din 03.04.2012 ("Procesul-verbal nr. E91650/CR din 03.04.2012"), emis de AMPOSDRU, până la soluționarea definitivă a cauzei de față, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În subsidiar, s-a solicitat casarea încheierii din 10 octombrie 2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În contextul unei succinte prezentări a situație de fapt, s-a arătat că, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că încheierea din 10 octombrie 2014 nu este motivată, instanța menționând numai faptul că analiza cererii de suspendare ar echivala cu o pronunțare asupra motivelor de nelegalitate a Proceselor-verbale contestate, aspect care, în opinia recurentei, neagă și lipsește de efecte însăși instituția suspendării actelor administrative reglementată de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și confirmată de o bogată jurisprudență în materie.

S-a mai susținut că instanța de fond nu a reținut și nici nu a înlăturat susținerile părților privind existența cazului bine justificat și a prejudiciului iminent și nu a explicat raționamentul juridic pe care l-a adoptat în respingerea cererii de suspendare.

De asemenea, s-a apreciat de către recurentă că se impune casarea hotărârii atacate, întrucât aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material din Legea nr. 554/2004.

Astfel, cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora admiterea unei astfel de cereri este condiționată de temeinicia susținerilor reclamantei cu privire la existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente ce trebuie prevenită.

Cu privire la acest aspect, s-a considerat că instanța de fond, în mod greșit, a reținut inexistența cazului bine justificat, în cauză încălcându-se prevederile art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ, în condițiile în care instanța, în motivarea refuzului de a analiza argumentele A., a reținut că susținerile acesteia ar viza nelegalitatea proceselor-verbale, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

În acest sens, s-a invocat de către recurentă jurisprudența curților de apel cu privire la hotărâri care certifică ipoteza că pronunțarea asupra aparenței unei chestiuni de drept nu reprezintă o antepronunțare asupra fondului cauze, precum și motivele de nelegalitate ale proceselor-verbale contestate.

Totodată, s-a apreciat că instanța de fond, în mod eronat, a decis că nu a fost demonstrată existența unei pagube iminente, prin aceasta încălcând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

S-a susținut, astfel, că reținerea instanței cu privire la îndeplinirea acestei condiții este nemotivată, întrucât, deși A. a prezentat pe larg argumentele de natură a susține existența pagubei iminente și a probat producerea acesteia cu înscrisuri, instanța nu a analizat înscrisurile și nu a prezentat motivele de fapt pe care și-a întemeiat convingerea.

În fine, s-a considerat de către recurentă că se impunea admiterea cererii de suspendare pentru prevenirea unei pagube iminente, întrucât executarea proceselor-verbale ar cauza dificultăți financiare majore atât pentru A., cât și pentru partenerii săi contractuali, ar prejudicia derularea proiectelor pe care aceasta le are în implementare, invocând Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ., art. 2, art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin răspunsul la întâmpinare aflat la dosar la filele 38-53 recurenta - reclamantă a reiterat solicitările și susținerile invocate prin cererea de recurs.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea depusă la filele 33-34 la dosar, intimatul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii de ședință pronunțată la data de 10 octombrie 2014, ca legală și temeinică. S-a invocat Hotărârea nr. 472/2015 prin care Curtea de Apel București s-a pronunțat pe fondul cauzei, respingând cererea de anulare formulată de A., ca nefondată.

Procedura în fața instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 aprilie 2016 s-a admis in principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimaților - pârâți la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, la data de 25.09.2008, între A. și MMFPSPV - AMPOSDRU s-a încheiat contractul de finanțare, pentru implementarea proiectului "Rural Manager", cu o finanțare nerambursabilă de 8.318.884 RON, iar, după implementarea cu succes a proiectului, urmare a unor rapoarte de audit de follow - up și a controlului ulterior privind cheltuielile rambursate s-a stabilit în sarcina A. o obligație bugetară rezultând din pretinse nereguli în cuantum de 694.407,66 RON.

În drept, prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuși titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Potrivit art. 15 alin. (1) din aceeași lege "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant și prin cererea adresata instanței competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluționarea definitiva și irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu acțiunea principala sau printr-o acțiune separata, pana la soluționarea acțiunii in fond", iar alin. (2) prevede că "Dispozițiile alin. (2) și (4) ale art. 14 se aplica in mod corespunzător."

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat aprecierile referitoare la nelegalitatea unui act administrativ, a cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea raționament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care privește examinarea legalității.

Din această perspectivă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apare ca fiind nefondat.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv.

O motivare succintă nu echivalează cu lipsa acesteia, mai ales că reclamanta, în cererea de suspendare, s-a lansat într-o analiză pe fond, astfel încât susținerile sale constituie argumente ce nu pot fi analizate în procedura simplificată a suspendării executării, pentru a stabili cele invocate de reclamantă fiind nevoie de administrarea unui probatoriu complex și de dezbateri asupra fondului cauzei. Atare argumente nu reprezintă neregularități evidente ale actului administrativ, care să fie constatate cu ușurință în faza procesuală pendinte.

Observă Înalta Curte de Casație și Justiție că, deși indicatorii Proiectului au fost atinși, s-a constatat că A. a depășit grupul țintă exclusiv cu beneficiari din mediul rural, acordând consultanță și persoanelor care nu au domiciliul/reședința în mediul rural, apreciindu-se de către organul de control ca se impune reducerea cheltuielilor eligibile în mod proporțional

Aspectele extrinseci invocate de către recurenta reclamantă in privința încălcării termenului prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, nu pot conduce la suspendarea actelor administrative atacate, in condițiile in care textul ordonanței nu stabilește o sancțiune legală a nulității pentru nerespectarea acestuia. De asemenea nu este prevăzută o sancțiune expresă nici in ceea ce privește lipsa punctului de vedere al beneficiarului

Înalta Curte, în acord cu soluția instanței de fond, analizând actul atacat prin prisma aspectelor invocate și în limitele expuse anterior, constată că nu sunt indicii de nelegalitate a acestuia, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.

Deși această analiză este suficientă pentru respingerea cererii, întrucât îndeplinirea cerințelor trebuie să fie cumulativă, în ceea ce privește paguba iminentă (art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004) instanța reține că nu s-a făcut dovada prejudiciului material viitor și previzibil, reclamanta invocând un prejudiciu imprevizibil, folosindu-se de simple supoziții în legătură cu efectele asupra activității sale și intrarea acesteia in incapacitate de plată.

Potrivit dispozițiilor art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ. "dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat și va dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 6.228 RON consemnată la B. Agenția Piața Romană la data de 23.07.2014, cod IBAN RO04 B.E410SA16307814100.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2014 a Curtii de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Dispune restituirea cauțiunii in cuantum de 6.228 RON consemnată la B. Agenția Piața Romană la data de 23.07.2014, cod IBAN x.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2016.