ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2005/2017

Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2013 sub nr. x/2013 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale; AFIR), Oficiul Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit Dambovita (în prezent Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) și Centrul Regional de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit 3 Sud Muntenia (în prezent Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale): - să se constate nesoluționarea in termenul legal a plângerii administrative prealabile de către parata Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit; - să se constate refuzul paratei Centrul Regional de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit 3 Sud Muntenia de a incheia contractul de finanțare nr. x; - să fie obligată parata Centrul Regional de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit 3 Sud Muntenia la semnarea contractului de finanțare nr. x; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata. Prin sentința civilă nr. 1578/5.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov-Secția Civilă în dosar nr. x/2013, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal la data de 23.05.2014 sub nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 2737 pronunțată în data de 15 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat adresa nr. x/2013 emisă de pârâta CRPDRP 3 SUD MUNTENIA și adresa nr. x/2013 emisă de pârâta AFIR, a obligat pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la semnarea contractului de finanțare x; de asemenea, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2274 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat. Motivul de casare invocat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. În primul rând, a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit Dâmbovița (în prezent Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) și Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit 3 Sud Muntenia (în prezent Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale). Potrivit art. 4 alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 41/2014, nici centrele regionale pentru finanțarea investițiilor rurale și nici oficiile județene pentru finanțarea investițiilor rurale nu au personalitate juridică. În al doilea rând, recurenta pretinde că sentința este nelegală deoarece încalcă prevederile art. 13 din Regulamentul CE nr. 1974/2006 care instituie un termen maxim de 18 luni de la instalare pentru emitere deciziei de acordare a ajutorului pentru tinerii agricultori. Or, acest termen a fost depășit din culpa exclusivă a reclamantei intimate care, deși s-a instalat la data de 28.11.2011 și putea să depună cererea în sesiunea 02/2011, a depus cererea în sesiunea 01/2012. Potrivit art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, reclamantei intimate îi revenea obligația să depună din proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de toate informațiile oferite pentru asumarea și îndeplinirea obligațiilor rezultate din contractul de finanțare. De asemenea, se arată că instanța nu a ținut cont că suma alocată proiectelor sesiunii 01/2012 a fost integral consumată astfel încât ajutorul va trebui suportat integral de la bugetul de stat. Analiza motivului de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la calitatea procesuală a centrului regional și a oficiului județean pentru finanțarea investițiilor rurale, Înalta Curte reține că, deși este adevărat că potrivit art. 4 alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 41/2014 (privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) nici centrul regional și nici oficiul județean nu au personalitate juridică, critica recurentei este neîntemeiată deoarece calitatea procesuală și personalitatea juridică sunt chestiuni distincte. Potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Așa fiind, atât oficiul județean (la care s-a depus cererea de finanțare) cât și centrul regional (care a refuzat semnarea contractului) au calitate procesuală pasivă raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.

Referitor la presupusa culpă a reclamantei intimate, critica este de asemenea neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din actele dosarului, este necontestat că data instalării este 28.11.2011 iar data formulării cererii de finanțare este 21.06.2012 (sesiunea 02/2012). Potrivit Ghidului solicitantului pentru măsura 112, cererea de finanțare trebuia depusă în interiorul unui termen de maxim 12 luni de la data instalării (așa cum, de altfel, se arată chiar prin cererea de recurs, pag. 7). Acest termen a fost respectat de către reclamanta intimată, astfel încât nu i se poate reproșa nicio culpă sub acest aspect. Faptul că ar fi putut să depună cererea și în sesiunea 02/2011 (care se încheia la 31.01.2012) este adevărat și, în același timp, nerelevant, atâta vreme cât termenul de 12 luni a fost respectat. În fapt, așa cum bine a arătat prima instanță, culpa în depășirea termenului de 18 luni prevăzut de art. 13 alin. (4) din Regulamentul CE nr. 1974/2006 al Comisiei (de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) revine în întregime pârâtei recurente, care a depășit atât termenul de soluționare a cererii de finanțare cât și termenul de soluționare a contestației (pag. 14-15 sentință).

Pentru acest din urmă considerent se va înlătura și apărarea recurentei bazată pe consumarea integrală a bugetului alocat sesiunii 01/2012. Într-adevăr, nimeni nu poate invoca propria culpă pentru neîndeplinirea unei obligații, în speță a obligației de soluționare a petițiilor în termenele prevăzute de lege și de actele administrative emise în executarea acesteia.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8, al 2 și art. 497 Cod de procedură civilă (2010), va respinge recursul ca nefondat.