ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1994/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Cererea de recurs exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/29.10.2014, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința nr. 50 din 04 martie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/29 10.2014 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că nu poate fi vorba despre bună credință din partea autorității atât timp cât, conștientă de caracterul discutabil al stării de fapt fiscale ce rezultă din documentele supuse analizei organelor de urmărire penală, aceasta emite un act administrativ fiscal, executoriu potrivit legii, pe care de altfel îl și pune în executare prin poprirea conturilor, însă suspendă soluționarea contestației administrative (singura cale legală de contestare în această fază procedurală) până la soluționarea definitivă a acțiunii penale, creând astfel o barieră procesuală care paralizează dreptul particularului de a deduce controlului judiciar, prin intermediul acțiunii prevăzute de art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, actul administrativ fiscal respectiv.

Împotriva Sentinței nr. 50 din 04 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar prin Decizia nr. 919 din 9 martie 2017,Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Contencios Administrativ, a admis recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 50 din 4 martie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și rejudecând cauza, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, ca neîntemeiată.

În argumentele expuse, Inalta Curte a reținut, în esență, că simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ fiscal nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.

Înalta Curte, a mai reținut că aceste critici vizează în special modul în care organele de control fiscal au calculat profitul impozabil și corelativ, impozitul pe profit suplimentar, TVA, accize și accesoriile aferente acestora, pornind de la aprecierea ca nereale a unor operațiuni de achiziție de carburanți, motivându-se că o serie de furnizori nu declară livrările de produse petroliere, nu sunt înregistrați ca plătitori de accize, nu au depus situații financiare anuale, nu funcționează la sediul declarat, sunt inactivi, au emis facturi de vânzare fără a se înregistra în contabilitate, sau reprezentanții acestora se sustrag de la efectuarea verificărilor.

Or, clarificarea acestor aspecte care țin de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile și de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate, nu se poate realiza decât în mod aparent pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) C. proc. civ., verificarea în profunzime a acestor operațiuni putându-se realiza doar în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, adică la fondul cauzei.

Cererea de restituire a cauțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. x/2018, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat:

- restituirea cauțiunii în valoare de 500.000 RON consemnată la B. - Sucursala Sibiu cu recipisa de consemnare nr. x

În motivarea cererii, petenta a arătat că a achitat cauțiunea respectivă în dosarul nr. x având ca obiect suspendarea executare act, dosar care s-a finalizat prin respingerea cererii petentei, prin Decizia nr. 919/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În aceste condiții apreciază că se justifică restituirea cauțiunii.

În drept, a invocat art. 1064 C. proc. civ.

Hotătârea instanței de fond cu privire la cerere de restituire a cauțiunii

Prin încheierea nr. 8/2018 din 3 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x, s-a admis cererea formulată de către petenta A. SRL- societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar C. și administrator special D. la judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice a județului Sibiu și, pe cale de consecință, a dispus restituirea către petentă a cauțiunii în cuantum de 500.000 RON, care a fost achitată prin recipisa de consemnare nr. x seria x nr. x/02.02.2015 la B. - S.A. pe numele petentei, la dispoziția Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit recipisei de consemnare nr. x seria x nr. x/02.02.2015, aflat la fila 326 în dosarul nr. x al Curții de Apel Alba Iulia, rezultă că a fost depusă de către petentă o cauțiune în valoare de 500.000 RON, stabilită de către Curtea de Apel Alba Iulia în temeiul art. 50 alin. (9) din O.U.G. 66/201 .

A mai reținut instanța, că în cauză, cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite în termen de 30 de zile de la data de 09.03.2017, când a rămas definitivă hotărârea pronunțată în procesul în legătură cu care s-a plătit cauțiunea.

Calea de atac exercitată

Invocând ca temei legal prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta -pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În criticile expuse în cererea de recurs, recurenta a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât pronunțarea Încheierii atacate s-a făcut fără ca S.C. "A." S.R.L. prin administratorul judiciar C., să fie introdusă în cauză așa cum s-a cerut, fără să i se comunice cererea de chemare în judecată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 69 C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a apreciat că această hotărâre este nelegală având în vedere că este formulată de o persoană fără calitate de reprezentant legal a societății.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., nu a înțeles să formuleze întâmpinare în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiilor legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Se constată că instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare, în temeiul dispozițiilor art. 1061 alin. (12) din C. proc. civ., a stabilit cuantumul cauțiunii de 500.000 RON, în sarcina reclamantei, reprezentând 10% din suma contestată, astfel cum reiese din Rezoluția întocmită de Curtea de apel Alba Iulia (.

În condițiile în care prezenta cerere are ca obiect suspendarea executării unui act administrativ până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea sa, în procedura specială instituită prin dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, obligația de plată a cauțiunii reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a executării, reamintind în acest sens soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție de la data de 11 decembrie 2006 (publicată pe Portalul instanței supreme www.scj.ro).

Mai mult decât atât, cauțiunea are drept scop constituirea unei garanții pentru creditorul care a pornit executarea silită ce este oprită temporar prin formularea unei contestații la executare de către debitor.

Este de menționat că și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 500 din 6 mai 2008,a reținut că în argumentele expuse că, nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție, contrară prevederilor art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauțiunea a fost instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal.

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (paragrafele 50 și 51).

Suma pretinsa drept garanție a fost stabilită prin lege și ca aceasta a reprezentat un procent din suma pe care societatea reclamanta o datora creditorului sau din procedura de executare silita.

În ceea ce privește criticile recurentei formulate împotriva încheierii de ședință nr. 8/2018 din data de 3 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că argumentele recurentei privind nelegalitatea soluției nu pot fi reținute.

Una dintre condițiile extrinseci de admisibilitate a cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/29.10.2014, emisă de pârâtă, este aceea de depunere a unei cauțiuni.

Este adevărat că această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege.

De asemenea, îndeplinirea celor două condiții este verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță.

Așadar,suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.

Mai mult decât atât, cauțiunea are drept scop constituirea unei garanții pentru creditorul care a pornit executarea silită ce este oprită temporar prin formularea unei contestații la executare de către debitor.

Astfel, potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

În raport de aceste prevederi, se observă o diferență de reglementare a procedurii de eliberare a cauțiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) și (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluționare a fost consemnată cauțiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).

Dacă în situația admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiții pentru a se putea dispune restituirea cauțiunii (să existe o cerere a persoanei îndreptățite; cauza să fie definitiv soluționată; inexistența unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii), Înalta Curte constată că, în cazul respingerii cererii de suspendare, dispozițiile art. 1064 C. proc. civ. nu prevăd îndeplinirea, prealabilă și necesară, a vreunei condiții, instanța având obligația să dispună restituirea cauțiunii din oficiu.

În cauza de față, cauțiunea consemnată conform recipisei nr. 943294 din 2 februarie 2015 la B., a fost stabilită de instanța de judecată în dosarul nr. x, pentru soluționarea cererii formulate de intimata-reclamantă. vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/29.10.2014, emisă de pârâtă, cerere care a fost respinsă prin Decizia nr. 919 din 9 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, reținând soluția de respingere a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ, Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauțiunii se soluționează în raport de dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., nefiind necesar a se recurge la analiza vreuneia dintre condițiile reglementate de alineatele anterioare. Mai exact, cauțiunea se restituie necondiționat, chiar și în lipsa cererii exprese a părții, prin dispoziția instanței, luată din oficiu.

Într-adevăr, Curtea nu a dispus, din oficiu, și asupra cauțiunii, dar această omisiune nu condiționează dreptul reclamantei de a solicita restituirea prin cerere separată și nu impune cerințe suplimentare pentru admiterea cererii.

Referitor la critica privind nelegalitatea Încheierii, având în vedere că cererea de retituire cauțiune nu este formulată de reprezentantul legal a societății, nici aceasta nu poate fi reținută, având în vedere că, prin Hotărârea AGA din 10 mai 2017 Adunarea Generală a Asociaților S.C. A. SRLconvocată de C. în calitate de administrator judiciar al S.C. A. S.R.L. au desemnat în calitate de administrator special al societății A. S.R.L. pe D..

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. sunt redactate într-o manieră imperativă ("instanța va dispune"), necondiționată de inexistența altor debite ale persoanei ce a consemnat cauțiunea față de partea potrivnică, sau față de terți, ori de orice altă situație personală sau patrimonială a solicitantului.

Înalta Curte constată că soluția adoptată de judecătorul fondului este corectă, pronunțând o Încheiere temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei nu pot fi încadrate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta nefiind incident în cauză.

Pentru aceste considerente, se impune ca în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Încheierii nr. 8 din 3 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.