ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 22 mai 2015 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 370/17.11.2014 emisă de ANAF și a Deciziei de impunere nr. x emisă de AJFP Olt în baza RIF nr. x 411/19.08.2011. Reclamanta a mai solicitat și exonerarea de la plata sumei de 3.114.268 RON.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 82 din 23 februarie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt - Activitatea de inspecție fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Cererea de recurs Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt la data de 26.05.2016 și intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 17.06.2016 au depus întâmpinări. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a solicitat în principal, constatarea nulității recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. În data de 06.07.2016, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.a depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate în cauză.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 2 aprilie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul -reclamant și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Motivele de fapt și de drept relevante Prezenta cauză are ca obiect contestația împotriva Deciziei nr. 370 din 17.11.2014 emisă de Direcția Generală de soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și împotriva Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/19.08.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt - Activitatea de inspecție fiscală în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/19.08.2014 pe care le considerăm netemeinice și nelegale. Prin Decizia nr. F-OT 524/19.08.2014 s-au stabilit următoarele obligații de plată: a) Suma de 3.114.268 RON aferentă livrărilor intracomunitare reprezentând: - 2.213.944 RON reprezentând TVA - 612.808 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA - 287.516 RON penalități de întârziere aferente TVA b) Suma de 8.416 RON reprezentând TVA aferent consumului de energie electrică folosit de personalul societății ca locuință de serviciu c) Suma de 4.108 RON reprezentând sponsorizare echipă sportivă de handbal d) Suma de 5.585 RON reprezentând accesorii aferente sumelor de la pct. b) și c) Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin Decizia nr. 370/17.11.2014 a hotărât următoarele: a) A suspendat soluționarea contestației formulate de S.C. A. S.A. privind obligațiile suplimentare de plată în sumă de 3.114.268 RON aferente livrărilor intracomunitare b) a respins ca neîntemeiată contestația formulată de S.C. A. S.A. privind obligațiile suplimentare de plată pentru suma totală de 18.109 RON, reprezentând: - 12.524 RON TVA compus din 8.416 RON TVA aferent consumului de energie electrică și 4.108 RON reprezentând TVA aferent sponsorizării echipei de handbal - 5.585 RON reprezentând accesorii aferente sumei de 12.524 RON. Prin sentința contestată s-a respins ca nefondată contestația. Recursul ce are a fi analizat se referă exclusiv la suspendarea contestației vizând obligația de plată a sumei de 3.114.268 RON aferentă livrărilor intracomunitare, nu și respingerea contestației pentru sumele de plată TVA aferent consumului de energie electrică și sponsorizări, astfel că în analiza recursului se va cerceta doar legalitatea și temeinicia sentinței din perspectiva contestației împotriva Deciziei nr. 370/17.11.2011 doar în ceea ce privește suspendarea soluționării contestației vizând obligațiile de plată suplimentare. Or, spre deosebire de alte situații, plângerea penală a intimatei s-a concretizat în întocmirea unui rechizitoriu și trimiterea în judecată, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2013. În aceste condiții susținerile recurentei întemeiate generic pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot susține existența dosarului penal despre care chiar recurenta pretinde că ar viza aceleași aspecte precum în decizia contestată, confirmând valabilitatea sesizării penale. Cât privește referirile la motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., față de precizările că prejudiciul ar fi fost achitat în dosarul penal, din adresa ANAF - DGRFP Craiova invocată rezultă doar plata debitului principal în sumă de 2.226.468 RON însă suma din decizia contestată era de 3.114.268 RON, incluzând și dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere. Oricum după cum însăși recurenta consimte dispozițiile art. 22 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că doar hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, astfel că, în lipsa unei asemenea hotărâri nu se poate vorbi despre o încălcare ori aplicare greșită a normelor de drept material. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Cum în raport de elementele mai sus indicate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a-l respinge ca nefondat.