ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1882/2018

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20.03.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 843.949,33 RON.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 231 din data de 29 septembrie 2015 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că din analiza documentelor transmise de beneficiar s-a constatat faptul că acesta nu a menținut constant, în perioada de valabilitate a contractului de finanțare, cele 8 locuri de muncă propuse prin cererea de finanțare și, implicit, nu a fost respectată structura personalului la care beneficiarul s-a obligat, numărul angajaților fiind variabil de la o perioadă la alta. De asemenea s-a mai constatat faptul că în perioada iunie 2011- iunie 2014 unul din angajații activi ai societății are contract de muncă cu normă parțială de muncă. Prin documentația înregistrată la CRFIR 2 Sud Est cu nr. 3931/3.09.2014 beneficiarul a transmis Registrul salariați Extras Revisal din data de 01.09.2014 pentru 12 salariați din care doar 9 salariați sunt activi, iar doi dintre salariații activi sunt angajați cu normă parțială de muncă. S-a mai arătat că, neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli- încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, iar pe fond, în rejudecare, admiterea acțiunii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014 și deciziei de soluționare a contestației nr. 43481/18.12.2014. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele: - nu există decât în viziunea AFIR și a instanței de fond condiția ca un criteriu de eligibilitate sau selecție să fie îndeplinit pe toată durata contractului chiar semantic, eligibilitatea și selecția stabilind finalitatea unei faze eliminatorii, premergătoare, la care nu se mai revine. - nu există obligația ca un criteriu de eligibilitate sau de selecție să fie respectat pe durata de valabilitate a contractului, fiindcă o așa cerință ar fi absurdă. Dacă sunt analizate criteriile de eligibilitate și de selecție din Ghidul Măsurii se poate observa că acestea se referă doar la data depunerii Cererii de Finanțare și nu au cum să fie respectate încă 5 ani după implementare de nici un beneficiar. - raportat la obligațiile pe care le are un beneficiar în ex-post, raportat la prevederile legale privind controlul ex-post (art. 72 din Regulamentul (CE)1968/2005 art. 30 din Regulamentul (CE)1975/2006) și raportat la condițiile de acreditare ale agenției intimate, constatările privind nemenținerea criteriilor de eligibilitate și de selecție sunt irelevante, ilogice și ilegale, iar măsura dispusă este vădit nelegală. - criteriul privind crearea unui loc de muncă pentru fiecare 25.000 euro care nu a fost încălcat, așa cum greșit reține instanța confundând "loc de muncă" cu angajat, este un criteriu de selecție și nu afectează eligibilitatea. Chiar dacă s-ar admite prin absurd că s-ar fi încălcat acest criteriu, chiar dacă s-ar admite prin absurd că se referă la numărul de angajați și nu la locurile de muncă, chiar dacă s-ar admite tot prin absurd că se poate constata această abatere în ex-post și nu la data depunerii cererii de finanțare, nu reprezintă motiv pentru retragerea finanțării, neexistând prejudiciu adus bugetului UE. - instanța a reținut greșit că societatea a creat artificial condițiile de accesare a fondurilor europene pe Măsura 312 din PNDR 2007-2013 și a încălcat astfel art. 4 pct. 8 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2011 prin aplicarea greșită a normei legale deși aceasta a fost lămurită de CJUE în C-434/12 și e evident că nu a fost încălcată. În această cauză, CJUE a stabilit la punctul 2 al hotărârii, că pentru a se putea sancționa "crearea artificială a condițiilor de accesare" sunt irelevante dovezile privind latura subiectivă a abaterii dacă nu se face și proba laturii obiective a abaterii, instanța având în vedere faptul că trebuie dovedit că obiectivele schemei de finanțare nu ar fi fost atinse. - instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material privind constatările vizând nedovedirea lipsei datoriilor la bugetul statului și la instituțiile bancare, precum și nemenținerea celor 8 locuri de muncă propuse prin cererea de finanțare. Aceste două motive, reținute pentru obligarea societății la rambursarea întregului sprijin financiar, nu se circumscriu prevederilor art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 care stabilește expres și limitativ motivele pentru care unui proiect i se retrage eligibilitatea.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că: - instanța de fond a reținut în mod corect că nerespectarea criteriilor de eligibilitate și selecție, criterii pe care beneficiarul finanțării s-a obligat să le respecte pe toată durata de valabilitate a contractului, duce automat la încetarea contractului, în condițiile art. 3 alin. (1) din contractul de finanțare. În raport de cele identificate în urma controlului, respectiv datoriile fiscale restante către bugetul consolidat al statului, datoriile către instituțiile bancare, nemenținerea structurii de personal la care s-a obligat prin cererea de finanțare precum și nerealizarea viabilității minime obligatorii, raportat la clauzele contractuale, soluția pronunțată pe fondul cauzei este una legală și temeinică. - în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 72 alin. (1) din Regulamentul nr. 1698/2005, text de lege care impune recuperarea ajutorului financiar în condițiile în care se "creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice". Modalitatea în care asociații entităților juridice implicate au concertat la implementarea proiectului, dovedesc pe deplin existența "grupului" economic, astfel că, toate aspectele menționate în titlul de creanță confirmă pe deplin neregula identificată. - chiar dacă s-ar accepta opinia recurentei-reclamante potrivit căreia agenția avea posibilitatea de a verifica, anterior selectării cererii de finanțare, toate aspectele menționate în procesul-verbal de constatare, acest lucru nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există, iar Autoritatea Contractantă nu este obligată la efectuarea controalelor ori că neregulile nedescoperite anterior conduc la anularea implicită a celor descoperite în faza de control ex-post.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 05.10.2017, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 01.02.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 43481/18.12.2014 prin care Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) a respins contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 843.949,33 RON prin recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil. Soluționând cauza prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actuala Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) și S.C. A. S.R.L. a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x din 01.07.2010 având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului Achiziție de utilaje pentru prestări servicii aferente producției vegetale la S.C. A. S.R.L., comuna Călugăreni, județul Giurgiu. Acest ajutor financiar nerambursabil se acordă în cadrul Schemei de ajutor de minimis aprobată prin O.M.A.D.R. nr. 567 din 02.09.2008 din care face parte și Măsura 312 "sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi". Conform Fișei Tehnice a Măsurii 312 din PNDR, obiectivul general al acesteia "vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, fiind necesară promovarea diversității activităților prin asimilarea de noi competențe antreprenoriale, dobândirea de noi abilități și furnizarea de noi servicii pentru populația rurală", iar "sprijinul vizat prin această măsură se adresează microîntreprinderilor, precum și locuitorilor din spațiul rural care doresc să desfășoare o activitate economică devenind antreprenori", având ca obiectiv încurajarea spiritului antreprenorial în mediul rural, precum și crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural. Prin Cererea de Finanțare beneficiarul proiectului și-a propus în cadrul obiectivului de investiție Achiziție de utilaje pentru prestări servicii aferente producției vegetale la S.C. A. S.R.L., diversificarea serviciilor de mecanizare pentru populația rurală din zona comunelor Vișani și Chiscani, județul Brăila prin achiziționarea unor utilaje performante care să asigure creșterea capacităților de producție, respectiv: tractor, plug reversibil, combină recoltat cereale. Tot prin acest proiect beneficiarul și-a propus înființarea a 8 locuri de muncă cu următoarea structură: 1 director, 1 contabil, 2 mecanici agricoli, 1 mecanic întreținere, 1 combainer și 2 paznici. După cum se arată în Memoriul justificativ, această investiție era necesară pentru a suplini lipsa mijloacelor mecanice și efectuarea lucrărilor în timp optim și de bună calitate, fiind oportună prin existența unei piețe clar definite și de posibilitatea unei finanțări nerambursabile prin FEADR- măsura 312. Obiectivul general al proiectului l-a constituit realizarea unei activități în domeniul prestărilor de servicii în agricultură în localitatea Vișani, județul Brăila ca o sursă de venituri alternative din activități non agricole pentru beneficiar și angajații acestuia. În urma controlului ex-post, permis de O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea publică a constatat că pentru contractul de finanțare x din 01.07.2010, s-au creat condiții artificiale menite să conducă la depășirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil. Mai precis s-a reținut că există o serie de legături între beneficiarul finanțării și o serie de entități juridice, legături care indică faptul că aceștia au acționat concertat spre realizarea obiectivelor și scopului unei entități juridice unice. Conduita beneficiarilor constituie o încălcare a dispozițiilor legale și comunitare prin crearea unei situații artificiale care să eludeze prevederile legale. Intimata pârâtă AFIR a precizat că în aceeași zi a fost verificat ex-post și proiectul x - Achiziție de utilaje pentru prestări servicii aferente producției vegetale depus de beneficiarul S.C. B. S.R.L., proiect implementat în sat. Vișani, com. Vișani, jud. Brăila. Urmare a acestor verificări, autoritatea publică a reținut faptul că există legături fizice, funcționale și de afacere atât între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., cât și între cele două societăți și societățile către care acestea prestează preponderent servicii (SC C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., etc.), legături care conduc la suspiciunea că au fost create condiții artificiale în scopul obținerii ajutorului financiar nerambursabil și al creării unui avantaj nejustificat care contravine obiectivelor schemei de ajutor, cele două societăți funcționând de comun acord și desfășurându-și activitatea pe același segment de piață. Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susținere se referă la faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că există o obligație a beneficiarului de a menține și respecta criteriile de selecție și eligibilitate pe toată durata de valabilitate a contractului. Susținerea este nefondată având în vedere că potrivit Anexei I- Prevederi generale, parte integrantă a contractului de finanțare, art. 3 alin. (1): "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul". Prin declarația F- Declarație pe proprie răspundere a solicitantului din cererea de finanțare, la punctul 2, beneficiarul s-a obligat să respecte condițiile de eligibilitate și de selecție pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, iar la punctul 8 a menționat că este de acord ca în cazul în care nu va respecta cele asumate "proiectul să devină neeligibil în baza criteriului Eligibilitatea solicitantului sau contractul să fie reziliat". Or, potrivit art. 969 din vechiul C. civ., în vigoare la momentul încheierii contractului de finanțare, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Din analiza documentației aferente cererii de finanțare și din dispozițiile contractului de finanțare se poate lesne observa că unele criterii de eligibilitate și selecție trebuie raportate la momentul aprobării finanțării nerambursabile (ex: beneficiarul nu a mai primit finanțare nerambursabilă în ultimii 3 ani; beneficiarul să dovedească cofinanțarea proiectului cu extras de cont bancar; vârsta beneficiarului, etc.), iar altele se impune a fi respectate întocmai pe toată durata implementării proiectului (ex: beneficiarul să nu realizeze datorii la bugetul de stat consolidat și la bugetul local; să nu existe datorii restante către unitățile bancare etc.) Verificarea îndeplinirii/menținerii acestor criterii dă posibilitatea autorității publice să constate modul de implementare a proiectului și viabilitatea acestuia față de obiectivele prezentate de beneficiar prin cererea de finanțare. Așa fiind, nu poate fi reținută susținerea recurentei cum că s-a procedat la o reverificare a cererii de finanțare în întregul său sau la o reverificare a cererilor de plată pentru cheltuielile eligibile. Mai invocă recurenta că s-a produs o încălcare a principiului perenității operațiunilor Comisiei Europene, incluzând aici și principiul securității raporturilor juridice precum și principiul proporționalității sancțiunii cu abaterea. Potrivit dispozițiilor art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) -Perenitatea operațiunilor privind investițiile "(1) Fără a aduce atingere normelor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii în sensul articolelor 43-49 din tratat, statul membru se asigură că contribuția FEADR nu rămâne blocată într-o operațiune de investiții cofinanțată decât în cazul în care această operațiune nu suferă, în termen de cinci ani de la data deciziei de finanțare de către autoritatea de gestionare, nici o modificare importantă: (a) care îi afectează natura sau condițiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice; (b) care rezultă fie dintr-o modificare a naturii proprietății unei infrastructuri, fie din încetarea sau delocalizarea unei activități productive. (2) Sumele plătite în mod nejustificat se recuperează în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005." Se observă că statul membru prin autoritatea publică are obligația de a verifica dacă în termen de cinci ani operațiunea de finanțare a suferit o modificare importantă care să-i afecteze natura sau să creeze un avantaj nejustificat unei întreprinderi. Conform dispozițiilor art. 30 alin. (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1975/2006 al Comisiei din 7 decembrie 2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală: "(1) Se efectuează controale ex post pentru investițiile care sunt încă supuse angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) sau prevăzute de programul de dezvoltate rurală. (2) Controalele ex post au următoarele obiective: (a) să asigure respectarea articolului 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005; (b) să verifice realitatea și finalitatea plăților efectuate de către beneficiar, cu excepția cazului în care este vorba de contribuții în natură sau de sume forfetare; (c) să se asigure că nu s-a finanțat în mod nereglementar din diferite surse naționale sau comunitare aceeași investiție." Apare evident faptul că în cadrul unui control ex-post se poate verifica dacă un proiect finanțat nerambursabil a fost de natură să creeze un avantaj nejustificat unei întreprinderi, fără a se putea reține că a fost efectuată o reevaluare a cererii de ajutor sau a cererii de plată cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel cum în mod nefondat susține recurenta. Concluzia creării condițiilor artificiale a rezultat din analiza coroborată a relațiilor existente între recurenta beneficiară a finanțării nerambursabile și celelalte societăți comerciale menționate expres atât în actele administrative atacate cât și în sentința recurată, concluzie care nu ar fi putut să reiasă dintr-o analiză singulară a proiectului în cauză. În aceste condiții nu se poate reține că prin efectuarea controlului ex-post s-a produs o încălcare a principiului perenității operațiunilor. Pe de altă parte, susținerile recurentei privind acreditarea intimatei AFIR exced cadrului procesual de față întrucât acest litigiu vizează doar controlul de legalitate al procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014 și al Deciziei nr. 43481/18.12.2014. O altă critică a recurentei se referă la reținerea greșită de către prima instanță a creării condițiilor artificiale pentru accesarea fondurilor nerambursabile, așa cum sunt ele definite prin Regulamentul nr. 65/2011 și prin interpretarea CJUE dată în cauza C-434/12. Înalta Curte reține că, potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Conform unei jurisprudențe constante a CJUE, între care și decizia pronunțată în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD vs. Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03). S-a mai arătat că, în primul rând, în ceea ce privește elementul obiectiv, trebuie amintit că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute "pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă [...] și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale". În al doilea rând, în ceea ce privește elementul subiectiv, revine instanței naționale sarcina să stabilească conținutul și semnificația reale ale cererii de finanțare în litigiu (Halifax și alții, C-255/02). Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte (Hotărârea Vonk Dairy Products, punctul 33). În concluzie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. În cauza de față, din probele administrate atât în procedura administrativă cât și în procedura judiciară a rezultat, între altele, că: - locurile de implementare ale proiectelor sunt situate în aceeași localitate, respectiv sat Vișani, com. Vișani, jud. Brăila, utilajele achiziționate de S.C. A. S.R.L. au fost identificate pe amplasamentul aflat în proprietatea S.C. E. S.R.L., conform declarației verbale a doamnei F. - administrator și asociat unic al acestei societăți și totodată director tehnic la S.C. A. S.R.L., împreună cu o parte a utilajelor aferente beneficiarului S.C. B. S.R.L. - contractele de comodat prin care au fost dobândite spațiile pe care au fost realizate cele două investiții au fost încheiate cu membrii ai familiei, respectiv S.C. A. S.R.L. a încheiat contract de comodat cu G. (tatăl doamnei F.), iar SC B. S.R.L. a încheiat contract de comodat cu H. (mama doamnei F.). - există grade de rudenie atât între persoanele din conducerea S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., cât și între persoanele din conducerea celor două societăți și persoanele din conducerea societăților către care au fost prestate servicii (SC C. S.R.L., SC D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. I. SRL). - asociații unici și administratorii societăților mai sus menționate au același domiciliu în mun. Brăila, cu excepția doamnei H.- asociat unic la S.C. B. S.R.L. - o parte a angajaților SC A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au fost angajați și la celelalte societăți: SC C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. etc., iar o parte a salariaților SC A. S.R.L. au figurat la S.C. B. S.R.L. - administratorul S.C. A. S.R.L., atât cel inițial cât și cel actual, figurează cu contract de muncă la SC B. S.R.L., iar administratorul S.C. B. S.R.L., atât cel inițial cât și cel actual, figurează cu contract de muncă la S.C. A. S.R.L. În acest context, motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că societățile au fost înființate artificial, acționarii unici și administratorii acestora aparținând aceleiași familii, fiind numiți formal în cadrul acestora. Așa fiind, apare nefondată susținerea recurentei-reclamante cum că nu a încălcat prevederile contractului de finanțare, întrucât prin crearea condițiilor artificiale a fost încălcat chiar obiectivul general al Măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în baza rurală, astfel cum se prevede și în art. 52 lit. a), pct. II din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Cu privire la relațiile de rudenie, recurenta nu contestă situația de fapt ci doar arată că sunt relații firești de familie ce nu sunt de natură să atragă existența unei nereguli și aplicarea unei sancțiuni administrative. În raport de soluția jurisprudențială dată de CJUE în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, se reține, din împrejurările concrete ale speței, că obiectivul măsurii 312 care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților nonagricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu a fost îndeplinit, proiectele cărora le-a lipsit caracterul autonom fiind derulate de societăți concentrate într-un grup afiliat, ce restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane. Nefondată este și susținerea recurentei privind inexistența relațiilor de rudenie întrucât aceasta nu a administrat probatorii din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și mai mult decât atât a considerat că aceste relații nu sunt de natură să atragă existența unei nereguli și aplicarea unei sancțiuni administrative. Nu se poate reține că există o vinovăție a autorității intimate care nu a constatat încă de la momentul efectuării plăților că între societăți există anumite puncte comune, întrucât controlul și verificările ulterioare aprobării finanțării se fac după o procedură reglementată prin lege și nu se poate intervenii cupla Agenției pentru nerespectarea obligațiilor asumate de către beneficiar. Potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1689/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: "Obligația de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil. Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situațiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plății." Or, așa cum am arătat mai sus, nu se poate reține în cauză o culpă a autorități care nu a constatat, înainte de plata tranșelor, că beneficiarul nu mai respectă angajamentele asumate prin contractul de finanțare. Plata tranșelor s-a făcut de către autoritate tocmai în baza contractului de finanțare și a îndeplinirii de către beneficiar a condițiilor de eligibilitate. Când, în urma controlului s-a constatat nerespectarea obligațiilor asumate, în mod corect s-a decis rezilierea contractului și retragerea sprijinului financiar acordat. Mai mult decât atât textul invocat se referă la o "eroare" a autorității care nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil. În cauza de față dispozițiile nu sunt incidente de vreme ce beneficiarul știa că nu respectă obligațiile asumate și totuși a solicitat și încasat plățile nerambursabile conform contractului. Susținerea recurentei-reclamante în sensul că nu a fost dovedită existența unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale este nerelevantă prin prisma normelor naționale și europene în materie. În sensul art. 1 alin. (2) Regulamentul nr. 2988/1995: "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităților sau bugetele gestionate de acestea - fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate". În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general". Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, în forma în vigoare la data emiterii notei contestate neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului, ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale, printr-o sumă plătită necuvenit." În mod corespunzător, O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător definea "neregula" drept, orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită. Este adevărat că toate aceste definiții includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii Europene sau asupra fondurilor naționale corespunzătoare, efect constând în existența unui impact financiar deja produs sau doar potențial, dar nu se poate reține în cauză că acest element definitoriu nu este îndeplinit, de vreme ce au fost create condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile. Prin urmare, așa cum corect a reținut și judecătorul fondului, existența neregulii conduce implicit la existența unui prejudiciu, fără să fie necesar să se probeze producerea lui. Decizia ICCJ nr. 204/2012 invocată de recurentă nu reflectă practica unitară a instanței supreme sub aspectul menționat mai sus și nu are incidență în cauză. Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 231 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.