ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 12.11.2018

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 891/2018

HOTĂRÂRE

12.11.2018

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 891/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra contestației penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 170/F din 10 august 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a dispus în baza în baza art. 589 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., admiterea contestației la executare formulată de condamnatul A..

A constatat că, contestatorul condamnat A. beneficiază, pentru un număr de 560 de zile executate în condiții necorespunzătoare (în perioadele 27 noiembrie 2012 la 28 noiembrie 2012, 23 ianuarie 2013 la 4 septembrie 2013 și de la 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015), de un număr de 112 zile compensatorii, conform art. 55

din Legea nr. 254/2013 modif. prin Legea nr. 169/2017, care se deduc din restul de pedeapsă rămas neexecutat de 871 zile închisoare, rest adăugat la pedeapsa de 4 ani, 10 luni și 10 zile închisoare (pedeapsă rezultantă de 4 ani, 10 luni și 881 de zile de închisoare) prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 599 alin. (4) C. proc. pen. a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 550/2016 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza Sentinței penale nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și emiterea unui nou mandat de executare.

A dispus în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au dispus următoarele:

A admis cererea de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul A..

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359A din 23 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de instigare la introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, prev. de art. 47 rap. la art. 185 alin. (1), (2) din Legea nr. 254/2013 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 51 din 23 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716 din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București, în:

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

- pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

- pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 550 din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași (contopite cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

- pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Iași, în:

- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie (contopită cu restul neexecutat de 4 zile din pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentința penală de la 11 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, recunoscută prin Sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Iași).

- pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

A constatat că pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 550 din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. x/2013 (contopite cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și cele aplicate prin Sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost contopite prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii pentru faptele săvârșite la data de 23 aprilie 2015 și pentru care s-a dispus condamnarea petentului prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași.

A constatat că faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359A din 23 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt concurente cu faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare prin Sentința penală nr. 51 din 23 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716 din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București și pedeapsa de 8 luni închisoare pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 și art. 39 C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 51 din 23 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716 din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Iași, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din celelalte pedepse, de 1 an, 2 luni și 10 zile închisoare, urmând să execute 4 ani, 10 luni și 10 zile, la care s-a adăugat restul rămas neexecutat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, respectiv restul de 871 de zile închisoare, în final condamnatul urmând să execute 4 ani, 10 luni și 881 de zile de închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca pedeapsa principală a închisorii să fie executată alături de pedeapsa complementară cea mai grea, și anume interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pentru o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea.

În baza dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen., condamnatul A. să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea, ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a scăzut din durata pedepsei perioada reținerii, arestului preventiv și executată, respectiv perioada de la 27 aprilie 2015 la zi.

A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii din 26 aprilie 2016, emis în baza Sentinței penale nr. 51 din 23 februarie 2016 a Judecătoriei Urziceni, nr. 975 din 4 iulie 2016, emis în baza Sentinței penale nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași și nr. 8 din 23 septembrie 2016 emis în baza Sentinței penale nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași și a dispus emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

A menținut măsura de siguranță a confiscării speciale de la A. a sumei de 1.000 euro, care a făcut obiectul infracțiunii de "dare de mită", sumă ce este consemnată la D. Sucursala Iași, cu chitanța seria x nr. x din data de 14 mai 2015, confiscare dispusă prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași.

A menținut măsura de siguranță a confiscării speciale de la A. a bunurilor mobile identificate asupra acestuia cu ocazia constatării infracțiunii flagrante în Penitenciarul Iași, după cum urmează: un număr de 4 aparate telefonice mobile marca x și un încărcător de telefon mobil marca x (telefon marca x, model x, culoare alb cu gri, într-o stare aparent foarte buna, cu SN x și seriile IMEI x și y, fără cartele SIM, cu acumulator cu seria xB, telefon marca x, model x, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte bună, cu SN x și seria x, fără cartela SIM, cu acumulator cu seria x, telefon marca x, model x, culoare negru cu violet, într-o stare aparent foarte bună, cu SN x și seria x, fără cartela SIM cu acumulator cu seria x, telefon marca x, model x, culoare alb cu gri, cu urme de uzură pe partea exterioară, cu SN x și seria x, fără cartela SIM cu acumulator cu seria xB și încărcător de culoare neagră cu inscripția x); un număr de 4 aparate telefonice mobile marca x (telefon marca x, model x, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte bună, cu seria x, fără cartela SIM cu acumulator inscripționat x, telefon marca x, model x, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte bună, cu seria x, fără cartela SIM cu acumulator inscripționat x, telefon marca x, model x, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte bună, cu seria x, fără cartela SIM cu acumulator inscripționat x și telefon marca x, model x, culoare alb cu argintiu și marginea ecranului neagră, într-o stare aparent foarte bună, cu seria x, cu cartela SIM cu inscripția E. și seria x și acumulator inscripționat x), confiscare dispusă prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Instanța de fond a constatat că din această hotărâre rezultă că restul de 871 de zile închisoare a fost reținut din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii pentru faptele săvârșite la data de 27 aprilie 2015 (data comiterii ultimului act material al infracțiunii de dare de mită în formă continuată) și pentru care s-a dispus condamnarea petentului prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași.

Prin aceeași sentință (Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași), în baza art. 88 C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 4 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007, de la 13 octombrie 2010 la 6 noiembrie 2010 și reținerea preventivă de la 27 noiembrie 2012 la 28 decembrie 2012 și arestarea preventivă de la 23 ianuarie 2013 la 4 septembrie 2013 și perioada executată, începând cu data de 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015.

Astfel fiind, Curtea a reținut că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată contestatorului prin Sentința penală nr. 7 din 25 iunie 2016 a Curții de Apel Iași a fost executată, în parte, conform perioadelor anterior menționate (4 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007, de la 13 octombrie 2010 la 6 octombrie 2010 și reținerea preventivă de la 27 noiembrie 2012 la 28 decembrie 2012 și arestarea preventivă de la 23 ianuarie 2013 la 4 septembrie 2013 și perioada executată, începând cu data de 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015) până la data de 27 aprilie 2015, rămânând restul neexecutat de 871 de zile închisoare, rest adăugat la pedeapsa de 4 ani, 10 luni și 10 zile închisoare prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, rezultând pedeapsa de 4 ani, 10 luni și 881 de zile de închisoare în executarea căreia se află contestatorul condamnat în prezent.

Prin adresa nr. x/7 mai 2018, Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat că persoana privată de libertate A. a fost arestată la data de 12 iunie 2014 și depus la data de 17 iunie 2014 în Penitenciarul Iași. În prezent se află în executarea pedepsei de 4 ani 10 luni și 881 zile, în baza MEPÎ nr. 550/2017 emis în baza Sentinței penale nr. 224/2016 a Curții de Apel București, secția I penală, executarea începând la data de 27 aprilie 2017, iar în perioada 27 aprilie 2015 - 20 aprilie 2018 a fost cazat în condiții necorespunzătoare, beneficiind suplimentar de 204 zile compensatorii, conform art. 55

din Legea nr. 169/2017. Aceste zile compensatorii sunt calculate începând cu ziua de 27 aprilie 2015, momentul începerii executării pedepsei și totodată data săvârșirii infracțiunii în timp ce se afla în executarea altei pedepse privative de libertate. Pentru perioada anterioară datei de 27 aprilie 2015, legea nu prevede măsuri compensatorii pentru persoanele condamnate care au fost puse în libertate anterior datei de 19 octombrie 2017.

Conform art. 55

din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017,

"(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2) În sensul prezentului articol se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.

(3) În sensul prezentului articol se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:

a) cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;

b) lipsa accesului la activități în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;

f) existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție.

(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reținere și arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.

(5) În sensul prezentului articol nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică;

b) în tranzit.

(6) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.

(7) Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.

(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012."

Art. 55

din Legea nr. 254/2013 a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (publicată în M. Of. nr. 571/18.07.2017), care mai prevede, la art. V, că:

"(1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Biroul evidență și organizarea muncii din cadrul fiecărei unități va deschide o fișă de evidență pentru fiecare persoană privată de libertate în care vor fi consemnate clădirile în care a fost cazată pe parcursul pedepsei.

(2) Pentru persoanele private de libertate care au început executarea pedepsei înainte de 24 iulie 2012 fișa prevăzută la alin. (1) va cuprinde numai informațiile relevante ulterioare acestei date. (...)".

De asemenea, potrivit art. VI alin. (2) din Legea nr. 169/2017, "Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător persoanei condamnate aflate temporar, la solicitarea organelor judiciare, în centrele de reținere și arestare preventivă potrivit art. 45 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, cu modificările și completările ulterioare, și persoanei private de libertate care a executat în condițiile art. 55

alin. (2) din Legea nr. 254/2013, cu modificările și completările ulterioare, pedepse și/sau măsuri privative de libertate în centre de reținere și arestare preventivă, în situația în care față de aceasta se dispune o pedeapsă privativă de libertate și nu a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru această perioadă."

Prin Decizia nr. 7/2018 din data de 26 aprilie 2018 (publicată în M. Of. nr. 548/02.07.2018), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 55

din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare.

Deși decizia anterior menționată vizează tratamentul sancționator prevăzut de art. 104 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., respectiv revocarea liberării condiționate, Curtea a apreciat că aceasta își găsește aplicabilitatea și în situația stării de recidivă prev. de art. 43 alin. (1) C. pen. (pentru situația restului de pedeapsă), fără existența liberării condiționate, pentru egalitate de rațiune.

Astfel fiind, Curtea a constatat că și în situația contestatorului condamnat sunt incidente dispozițiile art. 55

din Legea nr. 254/2013, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 7/2018 din data de 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru perioada executată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, al cărei rest rămas neexecutat de 871 de zile închisoare a fost adăugat la pedeapsa de 4 ani, 10 luni și 10 zile închisoare prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

Această perioadă (care cade sub incidența art. 55

din Legea nr. 254/2013) a fost executată de contestatorul condamnat astfel: de la 27 noiembrie 2012 la 28 decembrie 2012, 23 ianuarie 2013 la 4 septembrie 2013 și de la 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015 (data comiterii ultimului act material al infracțiunii de dare de mită în formă continuată, când s-a născut starea de recidivă postexecutorie).

Din relațiile comunicate de locurile de deținere în care contestatorul condamnat a executat această perioadă, rezultă că acesta a fost cazat în condiții necorespunzătoare, după cum urmează:

- 27 noiembrie 2012 - 28 noiembrie 2012 - 1 zi (I.P.J. Iași - fila x);

- 23 ianuarie 2013 - 19 februarie 2013 - 28 zile (I.P.J. Iași - fila x);

- 19 februarie 2013 - 4 septembrie 2013 - 198 zile (Penitenciarul Iași - fila x);

- 1 martie 2013 - 5 martie 2013 - 4 zile (Penitenciarul Rahova - fila x);

- 12 iunie 2014 - 17 iunie 2014 - 6 zile (I.P.J. Iași - fila x);

- 17 iunie 2014 - 27 aprilie 2015 - 297 zile (Penitenciarul Iași - fila x);

- 1 august 2014 - 4 august 2014 și 6 august 2014 - 8 august 2014 - 5 zile (Penitenciarul Rahova - fila x);

- 2 iulie 2014 - 15 iulie 2014 și 4 august 2014 - 6 august 2014 - 15 zile (D.G.P.M.B. - fila x)

- 5 februarie 2015 - 10 februarie 2015 - 6 zile (Penitenciarul Codlea - fila x).

Din însumarea acestor zile rezultă că un număr de 560 de zile au fost executate de contestatorul condamnat în condiții necorespunzătoare.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 55

alin. (1) din Legea nr. 254/2013 (pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată), Curtea a constatat că la cele 560 de zile executate în condiții necorespunzătoare, contestatorului condamnat i se cuvin 112 zile compensatorii (560:30=18 rest 20 zile, 18x=108 zile, la care se mai adaugă 4 zile aferente restului de 20 zile), care trebuie deduse din restul de pedeapsă rămas neexecutat de 871 zile închisoare.

Prin adresa nr. x/27 iunie 2018, Penitenciarul Jilava a comunicat că, pentru perioada 19 februarie 2013 - 4 septembrie 2013, contestatorul a beneficiat de 36 zile compensatorii, iar pentru perioada 17 iunie 2014 - 27 aprilie 2015 a beneficiat de 54 zile compensatorii, însă acestea sunt acordate doar pentru o parte din perioada executată de contestator în condiții necorespunzătoare, astfel că aceste zile compensatorii au fost incluse de Curte în totalul de 112 zile compensatorii (pentru toată perioada executată înainte de 24 iulie 2015), astfel că acestea nu se mai contabilizează separat.

Prin adresa nr. x/26 iunie 2018, Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat că urmare a Deciziei nr. 7/2018 din data de 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu incumbă nicio obligație de calculare din oficiu de către administrația locului de deținere, ci recalcularea restului se va face doar la solicitarea instanțelor de judecată.

De asemenea, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că, contestatorul condamnat nu a fost despăgubit pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru această perioadă.

Contestatorul condamnat A. a solicitat instanței și calcularea zilelor compensatorii de la începerea executării pedepsei de 4 ani, 10 luni și 881 de zile de închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în executarea căreia se află, respectiv de la data de 27 aprilie 2015 la zi, însă aceasta nu cade în sarcina instanței de judecată, ci în sarcina administrației locului de deținere, astfel cum rezultă din dispozițiile art. V alin. (3) din Legea nr. 169/2017.

Administrația locului de deținere prin Biroul evidență și organizarea muncii va efectua calculul zilelor câștigate în raport cu perioada executării pedepsei în condiții necorespunzătoare de detenție, conform art. 55

alin. (1) din Legea nr. 254/2013, începând cu data de 24 iulie 2015 (data începerii executării pedepsei), iar aceste zile compensatorii vor fi adăugate la cele 112 zile stabilite prin prezenta.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 589 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței a formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție solicitând desființarea acesteia și, în principal, să se constate că aprecierea asupra condițiilor necorespunzătoare din penitenciar și implicit asupra considerării ca executate a unor perioade de pedeapsă revine autorităților din cadrul penitenciarului și nu instanței de judecată.

În subsidiar, s-a solicitat a se constata că persoana condamnată a executat în condiții necorespunzătoare un număr de 240 zile și nu 112 zile cât a reținut judecătorul fondului.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 55

din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal modificată și completată prin Legea nr. 169/2017 "la calcularea pedepsei executate efectiv se au în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată".

În art. 56 alin. (2) din Capitolul V al aceleiași legi se prevede că "împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată".

În același capitol sunt prevăzute și alte drepturi ale persoanei condamnate, aceasta având dreptul să formuleze plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care, se pronunță prin încheiere motivată în termen de 15 zile de la primirea acesteia (art. 56 alin. (6) din lege).

Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii (art. 59 alin. (9)).

În fine, în alin. (11) al aceluiași articol "contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora".

Ulterior, prin Legea nr. 167/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 se stabilește procedura de urmat și atribuțiile comisiei de evaluare a condițiilor de detenție, inclusiv măsurile de suplimentare temporară a completurilor de judecată, astfel încât propunerile de liberare condiționată formulate să nu determine "creșterea termenelor în care vor fi soluționate."

Din economia dispozițiilor legale la care s-a făcut trimitere, ca de altfel din întregul corp de legi, rezultă că scopul urmărit de legiuitor a fost, pe de o parte, reducerea populării penitenciarelor iar pe de altă parte, de a oferi o compensare pentru persoanele condamnate ale căror drepturi au fost vătămate, stabilindu-se pe lângă criteriile ce trebuiesc avute în vedere și procedura de urmat, organele competente, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

Pe de altă parte, din analiza dispozițiilor Legii nr. 169/2017 se disting patru categorii de persoane condamnate cărora le sunt aplicabile măsurile compensatorii și anume: a) persoanele condamnate care la momentul intrării în vigoare a legii erau liberate condiționat și se aflau în termenul de liberare condiționată; b) persoanele liberate condiționat, dar cu privire la care termenul se împlinise la momentul intrării în vigoare a legii, în privința acestora pedeapsa considerându-se executată; c) persoanelor condamnate care au executat integral pedeapsa înainte de intrarea în vigoare a legii; d) persoanele condamnate care sunt în cursul executării pedepsei la momentul intrării în vigoare a legii.

Spre deosebire de procedura de urmat în cazul compensării vătămării drepturilor unei persoanei condamnate, contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea schimba sau modifica hotărârea definitivă de condamnare care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În cauza dedusă analizei, Înalta Curte constată că persoana condamnată A. execută o pedeapsă unică de 4 ani, 10 luni și 881 de zile astfel cum s-a stabilit prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În momentul stabilirii primului termen al recidivei postcondamnatorii, prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 359 din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost deduse perioadele executate, rămânând un rest de 871 de zile închisoare, rest care se regăsește și în Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016, și care se execută alături de pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.

Legea nu permite ca pe calea unei contestații la executare să se modifice structura primului termen al recidivei care a intrat în puterea lucrului judecat, inclusiv în ceea ce privește data la care se calculează cel de-al doilea termen al recidivei.

În atare condiții, cum persoana condamnată execută, astfel cum s-a arătat anterior, o pedeapsă unică de 4 ani, 10 luni și 881 de zile, urmează ca și procedura compensatorie să vizeze întreaga pedeapsă cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 543/2002 și nu fracție din aceasta așa cum susține judecătorul fondului.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 425

alin. (7) C. proc. pen. va dispune admiterea contestației formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pune în discuția părților obiectul cererii, procedura de urmat și implicit competența instanței în stabilirea numărului de zile compensatorii în raport de întreaga pedeapsă în executarea căreia se afla condamnatul A. la data intrării în vigoare a Legii nr. 254/2013, respectiv Legea nr. 167/2017.

Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 170/F din data de 10 august 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul condamnat A..

Desființează sentința contestată și în rejudecare:

Dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, spre competentă soluționare.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare