ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 509/2019

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 26/C din 2019 din 21 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de către petentul A. împotriva încheierii penale nr. 195 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMȚ în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin încheierea penală nr. 195 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMȚ în Dosarul nr. x/2018:

"În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva Ordonanțelor nr. 150/P/2018 din 27 iulie 2018 și nr. 223/II-2/2018 din 12 octombrie 2018 ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț.

Menține ordonanțele atacate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă petentul să achite statului suma de 50 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare."

Pentru a pronunța încheierea judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Neamț a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x din 24 octombrie 2018 petentul A. a contestat Ordonanțele nr. 223/II-2/2018 și nr. 150/P/2018 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, solicitând desființarea lor și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul B., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, fals intelectual și abuz în serviciu, prevăzute de art. 291 C. pen., art. 321 C. pen. și art. 297 C. pen.

În motivarea plângerii petentul a arătat că ambele rezoluții sunt nelegale și netemeinice, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, probele depuse la dosar și persoana intimatului. Plângerea vizează conduita intimatului, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în cadrul evenimentelor desfășurate la data de 10 noiembrie 2015. Nemulțumirea petentului vizează pretinsul comportament abuziv al intimatului care a refuzat să consemneze realitatea constatată personal la fața locului, sancționându-l contravențional pe nedrept, deși el este victima infracțiunilor de tentativă de omor și distrugere.

Judecătorul de cameră preliminară, analizând actele de urmărire penală efectuate în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, a constatat ca petentul A. a formulat plângere penală împotriva intimatului B., agent de poliție din cadrul Poliției or. Roznov, județul Neamț, invocând faptul că acesta din urmă i-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în sumă de 1000 RON, în mod abuziv, pentru faptul că ar fi sunat la serviciul 112, deși el reclamase că a fost victima unui incident. În acest mod intimatul i-a favorizat pe făptuitorii care l-au lovit pe el și i-au agresat soția și fiica, încercând să-i dea foc la casă.

Prin Ordonanța nr. 150/P/2018 din 27 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 297 alin. (1) C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, în efectuării cercetărilor penale.

Pentru a emite această ordonanță procurorul a reținut că fapta reclamată de petent nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, întrucât intimatul nu a pretins sau primit sume de bani sau alte foloase pentru a determina funcționarii publici să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu.

Plângerea formulată de petent împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă prin Ordonanța nr. 223/II-2/2018 din 12 octombrie 2018 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, cu motivarea că petentul are calitatea de denunțător și nu de persoană vătămată, astfel că nu justifică un interes legitim pentru a contesta soluția de clasare.

Se retine ca atât ordonanța procurorului, de clasare, cât și ordonanța prim procurorului adjunct sunt legale și temeinice.

Instanța a constatat că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale este complet și că nu există motive pentru trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale. Se retine ca din actele și lucrările dosarului rezultă că, intimatul B., agent de poliție în cadrul Poliției or. Roznov, jud. Neamț fiind în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a aplicat petentului A. o amendă contravențională, în sumă de 1000 RON. În prezent petentului i se reține amenda din pensie, fiind executat silit de Primăria or. Roznov.

Constituie infracțiunea de trafic de influență, reclamată de petent, conform art. 291 alin. (1) C. pen. "pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri"

Raportat la aceste dispoziții legale, judecătorul a reținut că din nicio probă administrată în timpul urmăririi penale și nici măcar din conținutul plângerii penale formulate de petent nu rezultă că intimatul ar fi pretins și primit bani sau alte foloase, în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Judecătorul de cameră preliminară mai reține că situația de fapt a fost corect reținută de organul de urmărire penală, în baza înscrisurilor și celorlalte probe aflate la dosarul cauzei și că nu se mai impune administrarea de alte probe.

Pentru infracțiunile de fals intelectual și abuz în serviciu, prevăzute de art. 321 C. pen. și de art. 297 alin. (1) C. pen., prin ordonanța de clasare s-a dispus declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

Hotărârea dată este definitivă conform art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație petentul A..

În motivare plângerii se critică în esență soluția judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Neamț arătând că judecătorul a respins plângerea formulată împotriva Ordonanțelor procurorului nr. 150/P/2018 din 27 iulie 2018 și nr. 223/II-2/2018 din 12 octombrie 2018 ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și se solicită rejudecarea Dosarului nr. x/2018 și anularea și desființarea în totalitate a încheierii cu nr. 195 din 14 noiembrie 2018, însă prezent fiind la termenul de judecată, contestatorul arată că această plângere nu este a sa, dacă ar fi fost a sa ar fi trebuit să fie atașate cele 18 plângeri pe care le are.

Încheierea penală atacată prin prezenta - a fost pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Neamț în data de 14 noiembrie 2018 - deci după data 1 februarie 2014 - când a intrat în vigoare noul C. proc. pen. În consecință, sunt aplicabile prev. art. 340 și următoarele din noul C. proc. pen. care reglementează procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.

"(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță."

Judecătorul de cameră preliminară a soluționat plângerea petentului prin încheierea definitivă nr. 195 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMȚ în Dosarul nr. x/2018 - c.f. prev. art. 341 alin. (5) și alin. (6) lit. a) C. proc. pen., în sensul că a dispus: - "În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva Ordonanțelor nr. 150/P/2018 din 27 iulie 2018 și nr. 223/II-2/2018 din 12 octombrie 2018 ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț. Menține ordonanțele atacate. Definitivă."

Petentul, fiind nemulțumit de soluția judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMȚ în Dosarul nr. x/2018 a formulat prezenta contestație.

Însă, este de reținut că potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen. "(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă."

Astfel, legiuitorul a urmărit ca în materia soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului în cadrul special al procedurii prevăzută de art. 340 - 341 C. proc. pen., procedură care, în cazul respingerii plângerii, nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac, stipulându-se expres, în dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., că hotărârea în această materie este definitivă. Pe cale de consecință, această hotărâre nici nu poate fi supusă controlului instanței superioare, indiferent de denumirea dată căii de atac formulate, fapt ce determină inadmisibilitatea acesteia.

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Conform art. 425

1

C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În consecință, criticile petentului fiind formulate împotriva unei hotărâri judecătorești definitive nu mai pot fi analizate de către instanța de control deoarece legea nu mai prevede o cale ordinară de atac, astfel că în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de către petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 195 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMȚ în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 26/C din 21 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a formulat contestație petentul A.

Prin Decizia penală nr. 62/C din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Bacău a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și, în baza art. 47, 50 și 425

1

C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție reținând că cererea petentului este o cale de atac împotriva Deciziei penale nr. 26/C din 21 februarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău și anume o contestație împotriva acestei decizii, reglementată de art. 425

1

C. proc. pen., iar aceasta intră în competența de soluționare a instanței ierarhic superioare, respectiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 425

1

alin. (5) C. proc. pen.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie Încheierea nr. 26/C din data de 21 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva unei încheieri penale definitive, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Neamț.

Conform dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii ca nefondată, prevăzută de alin. (6) al aceluiași text de lege, este definitivă.

În materia contestației, reglementată în Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., art. 425

1

alin. (1) prevede următoarele: calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen.

În speță, contestatorul a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare, aceasta fiind soluționată în cadrul Dosarului înregistrat sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Neamț. Prin urmare, contestatorului petent nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Încheierii din 14 noiembrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Neamț.

Însă, contestatorul petent a exercitat calea de atac a contestației de mai multe ori, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă și de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău, împotriva hotărârii pronunțată de aceasta din urmă fiind exercitată prezenta cale de atac.

În consecință, încheierea prin care a fost soluționată contestația formulată de contestatorul petent A. - Încheierea nr. 26/C din data de 21 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău - contestată în cauză - este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile strict prevăzute de normele de procedură.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, în condițiile în care petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Încheierii nr. 26/C pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău la data de 21 februarie 2019, în Dosarul nr. x/2018, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive, cum de altfel, era și încheierea ce a făcut obiectul hotărârii atacate, rezultă așadar că prezenta contestație este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 26/C din data de 21 februarie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 26/C din data de 21 februarie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM