ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 80/P din 16.11.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2016 a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 și art. 75 alin. (2) lit. a), b) - art. 76 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului A., pe durata termenului de încercare de 2 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1), (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatului i-au fost impuse următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existență;

- să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În temeiul art. 93 alin. (3) și (4) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a hotărât ca inculpatul A., să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile, în cadrul Primăriei comunei G., județul Neamț, conform protocolului încheiat de Serviciul de probațiune cu această instituție.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea părții civile ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - privind recuperarea prejudiciului în sumă de 2992,48 RON.

S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 2991,48 RON, conform chitanțelor seria TS493 nr. 20100004211 din 16.11.2015, și seria TS493 nr. 10000058236 din 04.08.2016.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a hotărât ca după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, să se comunice o copie a dispozitivului la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

A constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Neamț a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2015 din 08.04.2016 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în calitate de administrator la SC "B." SRL Neamț, a pus la dispoziția altor persoane, cu titlu gratuit, cantitatea de 23,18 mc (13,75 mc bușteni gater frasin, 6,25 mc lemn foc frasin și 3,18 mc bușteni gater stejar), găsită lipsă în gestiunea societății, fără a evidenția această operațiune în documentele contabile ale societății, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 2.992 RON, care a fost recuperat din cursul urmăririi penale.

Prin rechizitoriul de trimitere în judecată s-a reținut că, la data de 22.04.2015, organele de poliție din cadrul I.P.J. Neamț și reprezentanți ai Direcției Silvice Neamț au efectuat un control la SC B. SRL cu sediul în comuna G., sat H., județul Neamț, administrată de către inculpatul A., având ca obiectiv respectarea modului de înregistrare în evidențele contabile, a operațiunilor comerciale de achiziționare, respectiv revânzare a materialului lemnos.

S-a constatat astfel existența unei diferențe între stocurile scriptice și stocurile faptice ale societății, nefiind înregistrate în evidența contabilă toate expedițiile de material lemnos, în sensul că volumul de 23,18 mc (13,75 mc bușteni gater frasin, 6,25 mc lemn foc frasin și 3,18 mc bușteni gater stejar) nu se află (fizic) în depozit, deși figurează intrat în societate, fără a rezulta și expedierea anterioară a acestuia. De asemenea, în urma controlului a rezultat existența unei cantități de 21,59 mc bușteni gater brad, fără documente legale de proveniență, situație în care organele silvice au întocmit proces-verbal de constatare a contravenției silvice nr. x din 22.04.2015, prin care au dispus confiscarea acestei cantități de lemn și aplicarea unei amenzi contravenționale în valoare de 4.000 RON.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, SC B. SRL a fost înființată în anul 2003, având ca obiect principal de activitate: comerț cu ridicata al materialului lemnos, al materialelor de construcție și echipamentelor sanitare. Societatea este administrată de către inculpatul A. și C. (soția acestuia).

În satul H., comuna G., jud. Neamț este amplasat un punct de lucru, respectiv un depozit de lemne de foc și lemn rotund de lucru. SC B. SRL este înregistrată ca plătitor de TVA și impozit pe profit pentru perioada care face obiectul prezentei cauze penale, după cum rezultă din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică nr. 423/P/2015 din 27.08.2015.

Inculpatul A. a participat la activitatea de constatare la care s-a făcut referire mai sus, semnând documentele întocmite însă, nu a putut face dovada că volumul de 23,18 mc material lemnos a fost expediat ulterior, după achiziționare.

Din raportul de constatare tehnico-științifică mai sus menționat, rezultă că totalul sumelor datorate bugetului de stat, de către societatea administrată de către inculpat, pentru cantitatea de 23,18 mc lipsă în gestiunea societății, este în valoare de 2.991,48 RON: impozit pe profit - 1.196,59 RON și TVA de plată - 1.794,89 RON.

Pe parcursul cercetărilor penale, inculpatul A. a achitat prejudiciul cauzat bugetului de stat (chitanța seria TS493 nr. 20100004211/16.11.2015 - 2.992 RON).

Inculpatul a declarat că la controlul efectuat nu a putut prezenta documentele justificative pentru ieșirea din gestiune a cantității de 23,18 mc lemn, nefiind întocmite astfel de înscrisuri. Totodată, sus-numitul a susținut că, materialul lemnos s-a deteriorat în timp (condiții atmosferice), pierzându-și valoarea economică, astfel încât 1-a dat, cu titlu gratuit, mai multor persoane fizice cu situații financiare precare. Martorii propuși de A. pentru audiere, respectiv D. și E. (primul manager transport la societate, iar cel de-al doilea rudă) au confirmat susținerile inculpatului, fiind apreciate de către organele de urmărire penală că sunt date "pro causa"(subiective).

Din analiza și coroborarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, al cercetării judecătorești, a rezultat că în urma controlului efectuat la data de 22.04.2015 de către organele de poliție și organele silvice la SC "B." SRL Neamț, inculpatul A. în calitate de administrator, a pus la dispoziția altor persoane, cu titlu gratuit, cantitatea de 23,18 mc (13,75 mc bușteni gater frasin, 6,25 mc lemn foc frasin și 3,18 mc bușteni gater stejar), găsită lipsă în gestiunea societății, fără a evidenția această operațiune în documentele contabile ale societății, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 2.992 RON, care a fost recuperat din cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, sub aspectul laturii obiective, aceasta constă în "omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale desfășurate sau a mențiunilor realizate".

Instanța de fond a reținut că, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, acțiunile desfășurate de inculpat în sensul punerii la dispoziție cu titlu gratuit a cantității de 23,18 mc lemn, fără a se opera în evidența actelor contabile ale societății, se încadrează în drept, în prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală.

Împotriva Sentinței penale nr. 80/P din 16.11.2016 a Tribunalului Neamț au formulat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, inculpatul A. și partea civilă A.N.A.F. - A.J.F.P. Neamț.

Parchetul a criticat sentința apelată pentru motive de nelegalitate sub următoarele aspecte:

- în mod greșit s-au reținut disp.art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. cât și disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005, întrucât efortului depus de către infractor pentru acoperirea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii nu i se poate acorda o dublă valență juridică;

- instanța a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. g) C. pen., întrucât potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

Partea civilă A.N.A.F. - A.J.F.P. Neamț a criticat sentința apelată în latura civilă, arătând că instanța de fond nu a avut în vedere și accesoriile fiscale stabilite în suma de 574 RON conform deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr. 1/22.11.2016, pentru prejudiciul în suma de 2991,48 RON achitat de către SC B. SRL

Apelantul-inculpat a atacat hotărârea primei instanțe pentru motive de netemeinicie, solicitând achitarea sa întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, nu a acționat cu vinovăție și mai mult pentru aceeași faptă a fost sancționat și contravențional, sens în care a invocat principiul ne bis in idem din art. 50 din Carta UE vizând dubla sancționare administrativă și penală pentru fapte de natură fiscală.

Prin Decizia penală nr. 498 din data de 12 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva Sentinței penale nr. 80/P din 16.11.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2016.

A fost desființată în parte sentința penală apelată, în latura penală, cu privire la dispoziția privind reținerea în favoarea inculpatului A. a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., precum și cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare și accesorii a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen.

Rejudecând cauza, a fost înlăturată din sentința apelată dispoziția privind reținerea în favoarea inculpatului A. a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen., art. 9 și 12 din Legea nr. 241/2005, a fost interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința apelată.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantul-inculpat A. și apelanta-parte civilă A.N.A.F. - A.J.F.P. Neamț împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a constatat că în mod corect prima instanță a reținut temeinicia acuzației aduse inculpatului A. prin actul de sesizare, aceasta stabilind o situație de fapt conformă realității, ca urmare a unei analize și evaluări corespunzătoare a probatoriului administrat în cauză și a făcut o corectă încadrare juridică a faptei.

Instanța a reținut că, în urma evaluării ansamblului probator aflat la dosarul cauzei a rezultat în afara oricărei îndoieli rezonabile că inculpatul a săvârșit cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, fiind întrunite toate condițiile de tipicitate ale infracțiunii. Curtea își însușește în această privință argumentele expuse de prima instanță în considerentele sentinței apelate.

S-a reținut că nu poate primită critica inculpatului referitoare la încălcarea principiului ne bis in idem prevăzut de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, întrucât în prezenta cauză nu există identitate între fapta materială ce a atras răspunderea penală a inculpatului A. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și cea care a fost reținută drept contravenție prin procesul-verbal de constatare a contravenției silvice nr. x din 22.04.2015 întocmit de Direcția Silvică Neamț - Ocolul Silvic Târgu-Neamț constând în deținerea de către SC B. SRL Neamț a unei cantități de 21,59 mc bușteni gater brad, fără documente legale de proveniență, ce constituie contravenția prevăzută de art. 19 lit. m) din Legea nr. 171/2010.

Împotriva Deciziei nr. 498 din data de 12 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 17 mai 2018, prin apărător, avocat F., inculpatul A., a declarat recurs în casație.

În cuprinsul cererii sale inculpatul A. a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Inculpatul a solicitat achitarea, întrucât fapta nu întrunește elemente constitutive ale infracțiunii reținute, întrucât nu a acționat cu vinovăție, ba mai mult susține că a fost sancționat pentru aceeași faptă și contravențional, motiv pentru care a invocat principiul "ne bis in idem" din art. 50 Carta UE, vizând dubla sancționare administrativă și penală pentru fapte de natura fiscala.

În concluzie inculpatul susține că nu putea să fie condamnat pentru aceeași faptă din moment ce sancțiunea administrativă a rămas definitivă.

Inculpatul a mai arătat că acoperirea integrală a prejudiciului până la momentul procesual stabilit de legiuitor nu se referă la fapta de evaziune fiscală, ci privește conduita făptuitorului după momentul comiterii faptei, conturând atitudinea psihică, de căință activă manifestată de făptuitor până la acel moment procesual, conduită în raport cu care se poate aprecia asupra periculozității sale.

Prin urmare, acoperirea integrală a prejudiciului, în condițiile reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, conturează tot eforturile depuse de cel care a comis fapta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, fiind incluse de legiuitor în categoria cauzelor de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă, fără a le afecta prin acesta caracterul personal.

Inculpatul susține că nu a acționat cu rea - credința și nu și-a propus să încalce în vreun fel legea, intenția sa fiind de a ajuta persoanele respective, susținând că a achitat prejudiciul, drept pentru care lipsind intenția, gravitatea faptei fiind redusă, solicită achitarea sa întrucât nu a acționat cu vinovăția cerută de lege pentru a fi vorba de infracțiune, în cauză existând o cauză de nepedepsire.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și A.N.A.F. -A.J.F.P. Neamț.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 iunie 2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din data de 12 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 3 octombrie 2018, cu citarea inculpatului A. a și părții civile.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanța a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile formale prevăzute la art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

S-a reținut astfel că recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că acesta este nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă -Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Primul motiv al recursului în casație formulat de inculpatul A. vizează dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

Înalta Curte constată că inculpatul pe calea recursului în casație a reiterat apărări susținute și în fața instanței de apel care au fost analizate și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat prin decizia recurată.

În realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casație de față să se procedeze la o reapreciere a probatoriului, lucru care nu este posibil, întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs în casație art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului, 8 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată în condițiile art. 91 C. pen., se situează în limitele prevăzute de lege.

Criticile invocate de petent nu pot fi analizate însă prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a realizat, pedeapsa fiind în limite legale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de câte 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV