ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 151/F din data de 07 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului i s-au impus a fi respectate următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în cadrul Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București sau a Direcției Generală de Asistență Socială și Protecție Socială a Copilului Sector 6 București.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. și art. 1357 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF și, în consecință, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 132.931 RON (12.765 RON impozit pe venit și 120.166 RON TVA) reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, sumă la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, obligații ce se vor calcula în conformitate cu legislația fiscală, acestea fiind datorate de la data când obligația a devenit scadentă și până la data plății efective.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurător și a popririi instituite asupra sumelor existente și care vor intra în contul bancar IBAN x deschis la B. SA pe numele inculpatului A. până la concurența sumei de 132.931 RON.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul A. a fost obligat pe la plata a 6.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală și judecată în fond).

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul acordat apărătorului din oficiu, în cuantum de 868 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 06 decembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția de Urmărire penală s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., avocat definitiv în cadrul Biroului București, pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a reținut că inculpatul A. a omis înregistrarea în evidențele contabile ale Cabinetului individual de avocat "A.", în perioada 2010 - 2012 și declararea la organele fiscale a sumei de 29.348,91 de RON reprezentând venituri din exercitarea profesiei de avocat, fapt care a condus la diminuarea impozitului pe venit datorat bugetului de stat cu suma de 11.535,69 de RON (echivalentul sumei de 2.679,03 de euro) reprezentând impozit pe venit datorat.

Totodată, s-a reținut că același inculpat a omis în perioada 2010 - 2015 declararea la organele fiscale prin decontul de TVA cod 300 a sumei reprezentând TVA colectată de Cabinetul individual de avocat "A.", fapt care a condus la diminuarea TVA datorată bugetului de stat cu suma de 120.190,97 RON.

Cu privire la impozitul pe venit datorat bugetului de stat în perioada 2020 - 2012, prima instanță a reținut că din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cursul urmăririi penale de către specialiști antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat că în anul 2010, potrivit declarației privind veniturile realizate (cod 200) depusă la organul fiscal de către inculpat, au fost declarate venituri brute în cuantum de 95.294,95 de RON și cheltuieli deductibile în cuantum de 32.189,23 de RON, de unde rezultă un venit net impozabil în valoare de 63.105,72 de RON (95.294,95 de RON - 32.189,23 de RON).

Pentru determinarea venitului net, cheltuielile deductibile în sumă de 20.594 de RON (preluate din raportul de inspecție fiscală) au fost scăzute din venitul brut de 99.140,64 de RON (calculat în raportul de constatare tehnico-științifică) rezultând astfel un venit net în valoare de 78.546,64 de RON.

În consecință, s-a reținut că pentru anul 2010, comparând venitul net impozabil declarat prin declarația cod 200 (în cuantum de 63.105,72 de RON) cu venitul net calculat în raportul de constatare tehnico-științifică (în cuantum de 78.546,64 RON) s-a constatat o diferență de venit net în valoare de 15.440,92 RON, care generează un impozit pe venit suplimentar în cuantum de 2.470,55 RON (586,84 euro).

În anul 2011, potrivit declarației privind veniturile realizate (cod 200) depusă la organul fiscal de către inculpat, au fost declarate venituri brute în cuantum de 87.679,29 de RON și cheltuieli deductibile în cuantum de 17.464,82 de RON, rezultând astfel un venit net impozabil în valoare de 70.214,47 de RON (87.679,29 de RON - 17.464,82 de RON).

Pentru determinarea venitului net, cheltuielile deductibile în cuantum de 2.436 RON (preluate din raportul de inspecție fiscală) au fost scăzute din venitul brut calculat în raportul de constatare (în valoare de 103.940,68 de RON), rezultând astfel un venit net în cuantum de 101.504,68 RON.

În consecință, pentru anul 2011, comparând venitul net impozabil declarat prin declarația cod 200 (în cuantum de 70.214,47 RON) cu venitul net calculat în raportul de constatare tehnico-științifică (în cuantum de 101.504,68 de RON), s-a constatat o diferență de venit net în valoare de 31.290,21 de RON, care generează un impozit pe venit suplimentar în cuantum de 5.006,43 RON (1.181,35 de euro).

În anul 2012, potrivit declarației privind veniturile realizate (cod 200) depusă la organul fiscal de către inculpat, au fost declarate venituri brute în sumă de 96.554 de RON și cheltuieli deductibile în cuantum de 15.133,15 de RON, rezultând astfel un venit net impozabil în valoare de 81.420,85 de RON (96.554 de RON -15.133,15 de RON).

Pentru determinarea venitului net, cheltuielile deductibile în cuantum de 1.008 RON (preluate din raportul de inspecție fiscală) au fost scăzute din venitul brut calculat în raportul de constatare (în valoare de 107.795,81 RON), rezultând astfel un venit net în cuantum de 106.787,81 RON.

În consecință, pentru anul 2012, comparând venitul net impozabil declarat prin declarația cod 200 (în cuantum de 81.420,85 de RON) cu venitul net calculat în raportul de constatare (în cuantum de 106.787,81 de RON) s-a constatat o diferență de venit net în valoare de 25.366,96 de RON care generează un impozit pe venit suplimentar în cuantum de 4.058,96 de RON (910,84 de euro).

În ceea ce privește veniturile obținute de către inculpatul A. în anii 2013, 2014 și 2015 raportul de constatare tehnico-științifică a stabilit că nu se datorează impozit pe venit suplimentar întrucât au fost înregistrate de către inculpat venituri brute mai mari decât cele realizate efectiv ca urmare a faptului că au fost consemnate sumele menționate în facturile fiscale emise de către cabinet, inclusiv taxa pe valoare adăugată (și nu doar operațiunile în numerar și prin bancă).

Prima instanță a reținut pe baza expertizei financiar-contabile efectuată în cursul judecății că în ceea ce privește veniturile obținute în perioada 2010 - 2012, inculpatul a omis înregistrarea și declararea la organul fiscal a unor venituri în cuantum de 68.650 de RON fapt ce a condus la diminuarea impozitului pe venit datorat bugetului de stat cu suma de 10.983 de RON (a se vedea anexele 3 și 4 la raport). Astfel:

În anul 2010, potrivit declarației privind veniturile realizate (cod 200) depusă la organul fiscal de către inculpat au fost declarate venituri brute în cuantum de 95.294,95 de RON și cheltuieli deductibile în cuantum de 32.189,23 de RON de unde rezultă un venit net impozabil în valoare de 63.105,72 de RON (95.294,95 de RON - 32.189,23 de RON).

Expertiza financiar-contabilă a calculat pentru anul 2010 un venit brut în cuantum de 96.300 de RON, mai mare decât cel înregistrat în evidențele contabile și declarat de cabinetul de avocatură (95.294,95 de RON).

Pentru determinarea venitului net, pe parcursul expertizei au fost calculate cheltuieli deductibile pentru anul 2010 în cuantum de 20.594 de RON (mai mici decât cele stabilite de către inculpat respectiv 32.189 de RON întrucât s-a constatat că nu toate cheltuielile înregistrate de inculpat îndeplineau condițiile de deductibilitate prevăzute de lege) care au fost scăzute din venitul brut calculat de expert (96.300 - 20.594 de RON). rezultând astfel un venit net în valoare de 75.346 de RON, adică un venit net mai mare cu 12.240 de RON decât cel stabilit de cabinetul de avocatură, care fusese în cuantum de 63.106 RON.

În consecință, pentru anul 2010 s-a stabilit o diferență de venit net în valoare de 12.240 RON, care generează un impozit pe venit suplimentar în cuantum de 1958 de RON.

În anul 2011, potrivit declarației privind veniturile realizate (cod 200) depusă la organul fiscal de către inculpat, au fost declarate venituri brute în cuantum de 87.679,29 de RON și cheltuieli deductibile în cuantum de 17.465 de RON, rezultând astfel un venit net impozabil în valoare de 70.214,47 de RON (87.679,29 de RON - 17.465 de RON).

Expertiza financiar-contabilă a calculat pentru anul 2011 un venit brut în cuantum de 96.003 de RON, mai mare decât cel declarat de cabinetul de avocatură (87.679 de RON).

Pentru determinarea venitului net, pe parcursul expertizei au fost calculate cheltuieli deductibile pentru anul 2011 în cuantum de 2.436 RON (mai mici decât cele stabilite de către inculpat respectiv 17.465 de RON, întrucât s-a constatat că nu toate cheltuielile înregistrate de inculpat îndeplineau condițiile de deductibilitate prevăzute de lege), rezultând astfel un venit net obținut în anul 2011 în cuantum de 93.567 RON, adică un venit mai mare cu 23.353 de RON decât cel stabilit de către inculpat pentru anul 2011, care fusese în cuantum de 70.214,47 RON.

În consecință, pentru anul 2011 s-a stabilit o diferență de venit net în valoare de 23.353 de RON, care generează un impozit pe venit suplimentar în cuantum de 3736 RON.

În anul 2012, potrivit declarației privind veniturile realizate (cod 200) depusă la organul fiscal de către inculpat, au fost declarate venituri brute în sumă de 96.554 de RON și cheltuieli deductibile în cuantum de 15.133 de RON, rezultând astfel un venit net impozabil în valoare de 81.421 de RON (96.554 de RON -15.133 de RON).

Expertiza financiar-contabilă a calculat pentru anul 2012 un venit brut în cuantum de 115.486 de RON, mai mare decât cel declarat de cabinetul de avocatură (96.554 de RON).

Pentru determinarea venitului net, pe parcursul expertizei au fost calculate cheltuieli deductibile pentru anul 2012 în cuantum de 1.008 RON, mai mici decât cele înregistrate și declarate de inculpat (15.133 de RON) care au fost scăzute din venitul brut calculat de expert (115.486 - 1.008 RON), rezultând astfel un venit net obținut în anul 2012 în cuantum de 114.478 RON, adică un venit mai mare cu 33.057 de RON decât cel stabilit de către inculpat pentru anul 2012, care fusese în cuantum de 81.421 RON.

În consecință, pentru anul 2012 s-a stabilit o diferență de venit net în valoare de 33.057 de RON, care generează un impozit pe venit suplimentar în cuantum de 5289 de RON.

Din raportul de expertiză a mai rezultat că:

- pentru anul 2013 a fost calculat de către expert un venit net în cuantum de 111.699 de RON, adică mai mic cu 22.240 de RON decât cel stabilit de inculpat, nefiind calculat prin urmare un impozit pe venit suplimentar;

- pentru anul 2014 s-a constatat că inculpatul A. nu a depus declarația cod 200 - Declarația anuală privind veniturile realizate în România, fiind calculat de către expert un venit net nedeclarat în cuantum de 52.367 de RON și un impozit pe venit suplimentar pentru anul 2014 în cuantum de 8.379 de RON;

- pentru anul 2015 nu a fost calculat un impozit pe venit suplimentar.

Cu privire la TVA colectată și nedeclarată în perioada 2010 - 2015, prima instanță a reținut că raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cursul urmăririi penale a concluzionat că în perioada 2010 - 2015, Cabinetul Individual de Avocat "A." nu a înregistrat și nu a declarat la organul fiscal TVA colectată în cuantum total de 108.655,24 de RON (echivalentul sumei de 24.625,41 de euro).

Pentru anul 2010, Cabinetul individual de avocat "A." ar fi trebuit să colecteze și să declare TVA colectată în valoare de 20.798,68 RON, dar potrivit declarației cod 300 depusă, a fost declarată TVA colectată în cuantum de 18.285 RON, rezultând prin urmare o taxă pe valoare adăugată nedeclarată în cuantum de 2.513,68 RON.

Raportul de constatare a stabilit că în luna octombrie a anului 2010 inculpatul nu a depus decontul de TVA și, prin urmare, nu a declarat TVA colectată în cuantum de 1.824,24 de RON (a se vedea anexa nr. 6 la raport).

În plus, în anul 2010 pentru două încasări prin bancă nu au fost întocmite facturi fiscale și prin urmare nu a fost colectată TVA în cuantum de 268,22 de RON (în luna mai 2010) și în cuantum de 414,95 de RON (în luna decembrie 2010).

Pentru anul 2011, Cabinetul individual de avocat "A." ar fi trebuit să colecteze și să declare la organul fiscal TVA colectată în valoare de 25.789,74 de RON, dar potrivit decontului de TVA cod 300, a fost declarată TVA colectată în valoare de 15.521 de RON, rezultând prin urmare TVA colectată nedeclarată în cuantum de 10.268,74 de RON.

Raportul de constatare tehnico-științifică a stabilit următoarele:

- în luna aprilie 2011 nu a fost depus decontul de TVA și prin urmare nu a fost declarată TVA colectată în cuantum de 2.886,23 de RON (a se vedea anexa nr. 6 la raport);

- în luna noiembrie 2011 nu a fost depus decontul de TVA și implicit nu a fost declarată TVA colectată în cuantum de 2.118,02 de RON (a se vedea anexa nr. 6 la raport);

- în luna decembrie 2011 nu a fost depus decontul de TVA și implicit nu a fost declarată TVA colectată în cuantum de 3.664,50 de RON (a se vedea anexa nr. 6 la raport);

În plus, au fost identificate trei facturi fiscale neînregistrate în anul 2011 în jurnalul de vânzări și prin urmare nedeclarate, după cum urmează:

- în luna februarie factura fiscală nr. x având TVA aferentă în cuantum de 480 de RON;

- în luna martie factura fiscală nr. x având TVA aferentă în cuantum de 71,22 de RON;

- în luna octombrie factura fiscală nr. x având TVA aferentă în cuantum de 480 de RON.

De asemenea, s-a constatat că nu au fost întocmite facturi fiscale aferente încasărilor efectuate prin bancă și, prin urmare, nu a fost colectată și nu a fost declarată TVA. după cum urmează: în luna august 2011 TVA colectată aferentă unei încasări a fost în cuantum de 331,78 de RON, iar în luna octombrie 2011 TVA colectată aferentă unei încasări a fost în cuantum de 233,55 de RON.

Raportul de constatare tehnico-științifică a mai stabilit că deși potrivit pct. II lit. E) 38 din Ordinul nr. 1040 din 08.07.2004 al Ministerului Finanțelor Publice pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, Cabinetul individual de avocat "A." avea obligația să întocmească facturi fiscale pentru sumele încasate prin bancă, atât de la clienții persoane fizice cât și de la clienții persoane juridice, din analiza facturilor fiscale emise de cabinetul de avocat și a extraselor conturilor bancare al căror titular a fost inculpatul A. a rezultat că în perioada 01.01.2010 - 31.12.2014, deși au fost încasate prin bancă de către inculpat venituri provenind din exercitarea activității de avocat, nu au fost întocmite facturi fiscale în valoare totală de 38.239,19 de RON din care TVA a fost în cuantum de 7.344,21 de RON.

Specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au mai constatat că pentru perioada 08.08.2012 - 31.12.2015, în care Cabinetului Individual de Avocatură "A." i-a fost anulată, în temeiul disp. art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, înregistrarea în scopuri de TVA pentru nedepunerea deconturilor de TVA, acesta nu a beneficiat de dreptul de deducere a TVA aferentă achizițiilor efectuate în perioada respectivă, dar a fost supus obligației de plată a TVA colectată, aferentă operațiunilor impozabile desfășurate în perioada respectivă.

Expertiza financiar-contabilă efectuată în cursul judecății a stabilit în urma analizării jurnalelor de cumpărări și de vânzări întocmite de inculpat și a deconturilor de TVA completate și depuse la organul fiscal că, în perioada 2010 - 2015, inculpatul a omis declararea prin decontul cod 300 a TVA colectată în cuantum de 120.166 de RON.

Astfel:

- pentru lunile octombrie 2010 și lunile aprilie, noiembrie și decembrie 2011, deși inculpatul a colectat TVA nu a depus deconturi de TVA la organul fiscal (a se vedea anexa nr. 1 la raportul de expertiză);

- pentru anul 2010 cabinetul de avocat reprezentat de inculpat a colectat TVA în cuantum de 20.112 de RON și a declarat prin declarația cod 300 TVA colectată în cuantum de 18.825 de RON, adică cu 1.825 de RON mai puțin decât TVA colectată în realitate (a se vedea anexa nr. 2 la raportul de expertiză);

- pentru anul 2011 cabinetul de avocat reprezentat de inculpat a colectat TVA în cuantum de 23.288 de RON și a declarat prin declarația cod 300 TVA colectată în cuantum de 15.521 de RON, adică cu 7.765 de RON mai puțin decât TVA colectată în realitate (a se vedea anexa nr. 2 la raportul de expertiză);

- stabilirea de către inculpat a TVA colectată în perioada 2010 - 2011 s-a făcut în unele situații cu încălcarea prevederilor legale în materia TVA, în sensul că în loc să aplice coeficientul de 24% la suma menționată în decontul de TVA, a redus baza cu TVA de 24%, iar ulterior a înmulțit baza cu coeficientul de 24%.

În ceea ce privește obligațiile fiscale care îi reveneau inculpatului în materia TVA în perioada 2012 - 2015, expertiza a stabilit următoarele:

- începând cu data de 01.07.2012, întrucât cabinetul de avocat A. nu a mai depășit plafonul de plată a TVA (65.000 de euro) nu a depus la organul fiscal declarația cod 070 în care nu mai includea și vectorul fiscal de plătitor de TVA;

- conform O.G. nr. 24/2012, inculpatul avea dreptul să renunțe la plata TVA începând cu data de 01.07.2012 întrucât veniturile obținute erau sub plafonul de 65.000 de euro, însă pentru a-și exercita acest drept de renunțare la plata TVA, era necesară depunerea declarației cod 070 la Administrația Sector 6 pentru a fi luat în evidență că nu se mai înregistrează și cu vectorul fiscal de TVA;

- urmare nedepunerii acestei declarații, s-a considerat că nu renunță la plata TVA;

- întrucât cabinetului de avocat A. i se anulase din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA în conformitate cu disp. art. 1563 alin. (10) din C. fisc. , acesta trebuia să depună o declarație privind TVA colectată (cod 311) care trebuia plătită până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri/prestări de servicii;

- întrucât nu a fost depusă această declarație la organul fiscal, acesta a calculat TVA colectată în toată această perioadă;

- expertiza a constatat că pentru perioada 2012 - 2015 cabinetul de avocat reprezentat de avocat nu a întocmit decont de TVA colectată și deductibilă;

- în urma analizării jurnalelor de cumpărări și de vânzări și a deconturilor de TVA depuse la organul fiscal expertiza a calculat că TVA colectată de inculpat în perioada 2012 - 2015 și nedeclarată la organul fiscal a fost în cuantum de 27.703 de RON în anul 2012, de 46.936 de RON în anul 2013, de 15.190 de RON în anul 2014 și de 18.807 de RON în anul 2015.

În cursul judecății inculpatul a formulat mai multe obiecțiuni la raportul de expertiză, care nu au fost reținute de instanța de fond.

S-a reținut din analiza coroborată a materialului probator probatoriul administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești că inculpatul A. nu a emis facturi fiscale pentru toate veniturile obținute pe parcursul desfășurării activității (o parte dintre sume fiind încasate prin cont bancar), că nu le-a înregistrat în registrul jurnal de încasări și plăți și nici nu le-a declarat la organul fiscal.

Examinând documentele atașate raportului de inspecție fiscală x/22.04.2016 instanța a constatat că prin nota explicativă dată în cursul inspecției fiscale în data de 23.03.2016, inculpatul A. a recunoscut că a omis în perioada august 2011 - mai 2013 să înregistreze în evidențele contabile venituri încasate prin bancă de la clienții cabinetului său de avocatură și să emită facturi fiscale, precizând că este de acord cu impozitarea acestor venituri.

S-a mai arătat că inculpatul nu a putut prezenta organului de control fiscal documentele de evidență contabile care îi fuseseră solicitate pentru efectuarea inspecției fiscale motivând lipsa acestora prin faptul că le pierduse în momentul mutării sediului profesional și, prin urmare, organul de control fiscal a dispus în baza dispoziției nr. x/12.01.2016 reconstituirea de chitanțe, facturi fiscale, contracte de asistență juridică, contracte de prestări servicii.

În urma verificării documentelor predate echipei de control fiscal, s-a constatat că inculpatul A. nu a respectat întocmai dispoziția de reconstituire a documentelor de evidență contabilă pierdute întrucât nu fuseseră reconstituite documentele justificative privind achizițiile efectuate în cursul anului 2012 de către cabinetul său de avocat, fiind prezentate doar jurnalele de cumpărări completate. În plus, s-a constatat că în registrul jurnal de încasări și plăți nu au fost evidențiate achizițiile efectuate de cabinet în cursul anilor 2011 și 2012, deși au fost prezentate documente justificative aferente anului 2011.

Curtea de Apel a reținut cu relevanță cauzală următoarele aspecte:

- cu prilejul efectuării inspecției fiscale au fost constatate încălcări ale legii și cu privire la modul de gestionare și de întocmire a documentelor cu regim special utilizate de cabinetul de avocat reprezentat de către inculpat, în sensul că:

• nu au fost completate contractele de asistență juridică în ordine cronologică, în același carnet de contracte de asistență juridică figurând contracte încheiate pe parcursul mai multor ani;

• în cuprinsul contractelor de asistență juridică lipseau elemente precum date de identificare complete ale clienților pentru care au fost alocate formularele sau menționarea de date incomplete care împiedică atribuirea statutului de document justificativ.

Potrivit dispozițiilor legale, obligația de a conduce evidențele contabile și fiscale este exercitată personal de către contribuabil sau este delegată unei persoane fizice sau juridice. Or, în prezenta cauză s-a stabilit că inculpatul A. nu a delegat această activitate altei persoane, recunoscând că s-a ocupat personal de ținerea evidențelor contabile.

Ca atare, în calitate de reprezentant legal al Cabinetului individual de avocat "A.", inculpatul avea obligația de a conduce evidența financiar-contabilă în conformitate cu legea, iar omisiunea de stabilire corectă a TVA și de declarare la organul fiscal a TVA îi este imputabilă, potrivit principiului nemo propria turpitudinem allegans, întrucât era singura persoană care avea controlul asupra situației de fapt și de drept relevante fiscal

S-a constatat că deși împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. x/22.04.2016 privind impozitul pe venit calculat suplimentar inculpatul A. a formulat contestație, aceasta a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 6774/24.11.2016 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3010/29.06.2017, instanțele constatând că actele emise de organul fiscal sunt legale și temeinice (a se vedea în acest sens adresa nr. x/14.07.2020 emisă de către Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice Structura Colectare Persoane fizice Serviciu de Gestiune Declarații persoane fizice depusă la dosarul de fond).

De altfel, s-a constatat că statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică, a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin adresa cu nr. x/25.07.2018 că în conformitate cu dispozițiile art. 20 C. proc. pen. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma reprezentând debitul principal și obligațiile fiscale accesorii începând cu data de la care obligația a devenit scadentă și până la plata integrală a debitului.

Instanța de fond a respins susținerea inculpatului, potrivit căreia întregul prejudiciu cauzat bugetului de stat consolidat (impozitul pe venit și TVA stabilite în sarcina sa) a fost achitat ca urmare a popririi pensiei sale, apreciind că nu este dovedită atâta timp cât partea civilă nu a emis un document din care să rezulte achitarea integrală a sumei stabilită în sarcina inculpatului (incluzând nu doar debitul principal ci și obligațiile fiscale accesorii).

Instanța de fond a respins susținerea inculpatului, potrivit căreia întregul prejudiciu cauzat bugetului de stat consolidat (impozitul pe venit și TVA stabilite în sarcina sa) a fost achitat ca urmare a popririi pensiei sale, și, prin urmare ar avea consecință eventuala aplicare a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 privind cauza de reducere a pedepsei, pe considerentul că partea civilă nu a emis un document din care să rezulte achitarea integrală a sumei stabilite în sarcina inculpatului (incluzând nu doar debitul principal ci și obligațiile fiscale accesorii).

A fost apreciată ca nefondată și apărarea inculpatului A. potrivit căreia trimiterea sa în judecată pentru o faptă pentru care legislația fiscală prevede o sancțiune administrativă încalcă principiul ne bis in idem consacrat de dispozițiile art. 50 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

S-a reținut că, în drept: fapta inculpatului A., constând în aceea că în perioada 2010 - 2015, în baza unei rezoluții infracționale unice, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în calitate de avocat definitiv în cadrul Baroului București, reprezentant legal al Cabinetului Individual de Avocat "A." (CUI x), cu sediul în București, str. x, a omis de un număr de nouă ori înregistrarea în evidențele contabile ale cabinetului de avocat și declararea la organele fiscale a unor venituri din exercitarea profesiei de avocat, în cuantum de 72.356,15 RON, fapt care a condus la diminuarea impozitului pe venit datorat bugetului de stat precum și declararea la organele fiscale a sumei de 33.806, în loc de 152.035 RON, reprezentând TVA colectată, fapt care a condus la diminuarea TVA de plată la bugetul de stat cu suma de 120.166, prejudiciind în acest mod bugetul de stat cu suma de 132.931 RON(12.765 RON impozit pe venit și 120.166 RON TVA) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 35 alin. (1) din Noul C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A., prima instanță a reținut criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 C. pen., precum și amploarea fenomenului evaziunii fiscale, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, precum și aplicarea unei pedepse complementare și accesorii constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea de apel a reținut dispozițiile art. 357 C. civ., constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, valoarea prejudiciului fiind stabilită prin raportul de expertiză la suma de 132.931 RON (12.765 RON impozit pe venit și 120.166 RON TVA)

Împotriva Sentinței penale nr. 151/F din data de 07 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018 a formulat apel în termen legal inculpatul A., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, în principal, achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. iar, în subsidiar, prin raportare la dispozițiile art. 74 C. pen., să fie stabilită o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege a cărei suspendare să aibă loc în condițiile art. 91 C. pen.

În motivarea scrisă a motivelor de apel inculpatul a arătat că sentința apelantă a fost pronunțata de către o instanța care și-a pierdut caracterul de instanța imparțiala în accepțiunea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Sub această critică s-a arătat că:

- instanța de fond a făcut o greșita reținere a situației de fapt în sensul că nu exista o bază de impunere suplimentară stabilită de expertiză față de baza de impunere stabilită de către inspecția fiscală, ci pur și simplu expertul a preluat aceleași documente, deci a stabilit aceeași bază de impunere ca și organul fiscal pe timpul inspecției fiscale.

Inculpatul a arătat că nici parchetul pe timpul urmăririi penale, nici expertul și nici instanța de fond nu au avut în vedere cele doua înscrisuri: respectiv procesul-verbal de predare primire a documentelor de către ANAF către inculpat și procesul-verbal de percheziție domiciliară prin care au fost ridicate toate înscrisurile aflate la dosar.

Dacă se avea în vedere existența celor doua procese-verbale se constata că documentele în baza cărora inspecția fiscala a stabilit cele doua decizii de impunere (ramase definitive prin Sentința civilă nr. 6774/24.11.2016 și Decizia civilă nr. 3010/29.06.2017) sunt identice cu documentele ridicate de parchet cu ocazia percheziției domiciliare.

- instanța de fond nu a avut în vedere aspectele favorabile ce rezultă din raportul de expertiză și a utilizat metoda "devălmășiei" pentru perioada 2013 - 2015, în timp ce din probele existente la dosar rezultă că în perioada 2013 - 2015 nu a săvârșit fapte cu caracter penal.

- instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 389 alin. (2) C. proc. pen., fiind întrebat de către instanța în ultimul cuvânt (când nu se pun întrebări inculpatului) dacă a achitat " sumele respective " fără a specifica dacă este vorba despre sumele din deciziile de impunere anexe la raportul de inspecție fiscală sau sumele stabilite de expertiza efectuată în cursul judecății.

Cu privire la perioada 2010 - 2012 în care s-a constatat ca a omis înregistrarea unor venituri de 68.650 RON, diminuând bugetul cu suma de 10.983 RON reprezentând impozit pe venit, inculpatul a arătat că aceste fapte îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, dar că acest prejudiciu a fost recuperat prin sechestrul asigurător impus de organul de urmărire penală în perioada iulie 2018 - septembrie 2020.

Referitor la perioada 2013 - 2015, inculpatul a arătat că nu a săvârșit fapte ce întrunesc elementele constitutive al infracțiunii de evaziune fiscală și nu poate fi obligat la plata sumei de 80.000 RON TVA nefacturat, întrucât în această perioada nu a colectat și nici nu a încasat TVA.

Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că instanța de fond a încălcat art. 20 C. proc. civ. și că ANAF nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a arătat că în prezenta cauză prejudiciul ar exista numai dacă prin sentința atacată:

- acest prejudiciu ar fi fost constatat în baza unor înscrisuri suplimentare incluse în procesul-verbal de percheziție domiciliară și care nu au fost prezentate ANAF conform procesului-verbal anexa la raportul de inspecție;

- instanța de fond ar fi precizat "expressis verbis" care sunt înscrisuri suplimentare incluse în procesul-verbal de percheziție domiciliară în raport cu înscrisurile prezentate la inspecția fiscala în temeiul cărora a fost determinat prejudiciul din prezenta cauza;

Inculpatul a susținut că nu există prejudiciu întrucât statul are doua decizii de impunere (aflate în executare silită) al căror cuantum este identic cu " prejudiciul " stabilit de către instanța de fond.

Cu privire la achitarea în avans a eventualului prejudiciu constatat la cercetarea judecătoreasca s-a arătat că în ședința de judecata din 09.05.2019 a solicitat ridicarea sechestrului asigurător de pe contul personal deschis la B. dispus de către Parchet, întrucât impozitul pe venit este achitat prin sumele reținute prin sechestru asigurător.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2018, la data de 02 septembrie 2020.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor de apel formulate de inculpat, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, documentele financiar-contabile ale C.I.A. "A.", constând în contracte de asistență juridică, facturi fiscale, chitanțe, ordine de plată, extrase de cont, registru jurnal de încasări și plăți, registru de casă, registru de bancă și declarații depuse la organul fiscal au evidențiat faptul că în perioada 2010 - 2015 inculpatul A., în calitate de avocat definitiv al Baroului București, reprezentant legal al Cabinetului Individual de Avocat "A.", a omis înregistrarea în evidențele contabile ale cabinetului de avocat și declararea la organele fiscale a unor venituri din exercitarea profesiei de avocat, fapt care a condus la diminuarea impozitului pe venit datorat bugetului de stat. Totodată, inculpatul a omis și declararea la organele fiscale a întregii sume reprezentând TVA colectată, fapt care a condus la diminuarea TVA de plată la bugetul de stat. Prejudiciul produs statului de inculpat și reținut de prima instanță a fost stabilit prin raportul de expertiză financiar-contabilă întocmit în cursul judecății, fiind în sumă de 132.806 RON (12.765 RON impozit pe venit și 120.166 RON TVA).

Atât raportul de constatare tehnico-științifică din cursul urmăririi penale, cât și raportul de expertiză contabilă judiciară din data de 22.05.2020 au detaliat pe ani calendaristici, în perioada de referință, situația financiar-contabilă a C.I.A. "A." și modalitatea în care și-a îndeplinit obligațiile fiscale în fiecare an, în raport de legislația în vigoare, verificând astfel aspectele descrise în sesizarea formulată de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București ca urmare a inspecției fiscale efectuate la Cabinetul Individual de Avocat "A." și a întocmirii raportului de inspecție fiscală nr. x al aceleiași instituții. Raportul de inspecție fiscală a fost întocmit în urma verificării documentelor contabile și fiscale puse la dispoziție organului fiscal de control de către reprezentantul cabinetului de avocatură, A., a declarațiilor fiscale depuse de acesta și a extraselor de cont.

Prin raportul de inspecție fiscală nr. x A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a constatat în privința obligațiilor fiscale principale referitoare la TVA ale C.I.A. "A." pentru perioada 01.01.2010 - 07.08.2012, calitatea acestuia de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA și obligația aferentă de a colecta și declara taxa colectată cu privire la toate încasările pentru serviciile avocațiale prestate, iar pentru perioada 08.08.2013-31.12.2015, calitatea acestuia de persoană căreia i s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și obligația de a colecta și de a declara TVA colectată pentru serviciile avocațiale prestate, conform art. 11 alin. (13) și 156 alin. (3) alin. (10) din Legea nr. 571/2003.

Potrivit raportului de inspecție fiscală, diferența de TVA colectată în perioada 01.01.2010 - 31.12.2015 în sumă de 118.229 RON este compusă din TVA colectată nedeclarată, aferentă încasărilor pentru care nu au fost întocmite facturi fiscale, TVA colectată nedeclarată, aferentă facturilor fiscale aflate la dosarul cauzei și TVA colectată aferentă serviciilor prestate, nedeclarată de către contribuabil, deși avea această obligație potrivit dispozițiilor art. 152 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Astfel, se reține în actul organului fiscal că C.I.A. "A." în anul 2010 nu a declarat TVA colectată de 1.827 RON, în anul 2011 nu a declarat TVA colectată de 7.766 RON, iar în anul 2012 nu a declarat TVA colectată de 27.703 RON, aceste sume fiind aferente serviciilor prestate pentru care s-au emis facturi fiscale, evidențiate sau neevidențiate în jurnalul de vânzări, dar nedeclarate în decontul de TVA aferent fiecărei perioade fiscale ori pentru care nu s-au emis facturi fiscale și care au rezultat din extrasele de cont.

În cuprinsul raportului de inspecție fiscală se arată că contribuabilul nu deține documente justificative aferente perioadei supuse inspecției fiscale, fiind dispusă în sarcina acestuia măsura reconstituirii documentelor justificative. Ulterior, contribuabilul a prezentat o parte din documente, cu privire la chitanțele emise, însă nu au fost reconstituite documentele justificative privind achizițiile efectuate în anul 2012, an pentru care a prezentat jurnale de cumpărări completate, nu au fost evidențiate achizițiile în registrul de încasări și plăți din anii 2011 și 2012, deși au fost prezentate documente justificative aferente anului 2011. Organele de inspecție fiscală au mai constatat deficiențe privind modul de gestionare a documentelor cu regim special utilizate de C.I.A. "A." în activitatea desfășurată, în modul de completare a contractelor de asistență juridică, constatând și faptul că nu au fost încheiate contracte de asistență juridică pentru toate serviciile prestate și nu au fost întocmite facturi și chitanțe pentru sume încasate reprezentând contravaloarea serviciilor prestate către persoane fizice în baza contractelor de asistență juridică.

În urma verificării documentelor contabile și a operațiunilor efectuate de cabinetul de avocat, a evidențierii acestora în declarațiile fiscale, prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit că în perioada 2013 - 2015 C.I.A. "A." nu a colectat, nu a plătit și nu a declarat TVA, deși avea această obligație în conformitate cu art. 152 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și pentru care organele de inspecție fiscală au stabilit TVA colectată prin aplicarea asupra bazei impozabile a cotei standard de 24%, cât și prin aplicarea procedeului sutei mărite, în conformitate cu dispozițiile fiscale. Astfel, pentru anul 2013 s-a stabilit TVA colectată aferentă serviciilor prestate în 2013 în sumă de 46.936 RON, pentru anul 2014 s-a stabilit TVA colectată aferentă serviciilor prestate în 2014 în sumă de 15.190 RON, iar pentru anul 2015 s-a stabilit TVA colectată aferentă serviciilor prestate în 2015 în sumă de 18.807 RON.

Pentru perioada 2010 - 2012, organele de inspecție fiscală au mai stabilit și o taxă pe valoare adăugată nedeductibilă de 1937 RON.

Astfel, în raportul întocmit de organul fiscal s-a menționat că pentru perioada 2010 - 2015 rezultă TVA stabilită suplimentar în sumă de 120.166 RON în sarcina C.I.A. "A.".

Prin același raport de inspecție fiscală A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a constatat în privința impozitului pe venit datorat de C.I.A. "A." că în perioada 01.01.2010 - 31.12.2014 nu a declarat integral baza impozabilă, stabilindu-se în plus o diferență de venit net anual impozabil de 98.777 RON și o diferență de impozit pe venit net în sumă de 15.805 RON. Astfel, s-a stabilit în plus pentru anul 2010 o diferență de impozit pe venit net de 1958 RON, pentru anul 2011 o diferență de impozit pe venit net de 3737 RON, pentru anul 2012 o diferență de impozit pe venit net de 5289 RON, iar pentru anul 2014 o diferență de impozit pe venit net de 8379 RON. Pentru anul 2013 s-a stabilit în minus diferență de venit net de 3558 RON.

În baza raportului de inspecție fiscal A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a emis decizia de impunere nr. x/22.04.2016 privind TVA stabilit suplimentar de plată în sumă de 120.166 RON și decizia de impunere nr. x/22.04.2016 privind impozit pe venit suplimentar stabilit în plus pentru anii 2010 - 2012 și 2014, în sume de 1958 RON, 3737 RON, 5289 RON și 8379 RON. Pentru anul 2013 în decizia de impunere s-a stabilit impozit pe venit suplimentar în minus, în sumă de 3558 RON. Prin urmare, suma totală reprezentând impozit pe venit suplimentar pentru anii 2010 - 2015 este de 15.805 RON.

Totodată, întrucât a expirat termenul de plată a obligațiilor fiscale înscrise în decizia de impunere nr. x/22.04.2016 referitoare la TVA stabilit suplimentar de plată în sumă de 120.166 RON, organul fiscal a emis titlul executoriu nr. x din 05.07.2016 și somație, iar ulterior, anual a emis decizii referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA și impozitului pe venit. După emiterea deciziilor de impunere pentru obligațiile de plată stabilite suplimentar de inspecția fiscală reprezentând impozit pe venit și contribuții de sănătate au fost întocmite forme de executare silită și s-a instituit măsura asigurătorie a popririi pe conturile inculpatului A. (în data de 27.04.2016 pentru debitul în valoare de 14.934 RON, în data de 23.05.2018 pentru debitul în valoare de 21.628 RON). Pentru obligațiile de plată stabilite de inspecția fiscală reprezentând TVA s-a întocmit proces-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, astfel că la data de 01.11.2018 inculpatul A. figura ca persoană fizică și C.I.A. cu obligații de plată la bugetul general consolidat al statului în valoare de 66.347 RON, respectiv cu suma de 195.940 RON.

Contestația formulată de C.I.A. "A." și A. împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziilor de impunere a fost respinsă ca neîntemeiată prin Sentința civilă nr. 6774/24.11.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, rămasă prin Decizia nr. 3010/29.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, situația de fapt stabilită prin raportul de inspecție fiscală și constatările organului fiscal cu privire la modul în care C.I.A. "A.", prin reprezentantul său, A., a înregistrat și declarat veniturile în evidențele contabile ori și-a îndeplinit obligațiile fiscale referitoare la colectarea, declararea și plata TVA colectată în perioada 2010 - 2015, precum și cu privire la cuantumul impozitului pe venit datorat și al TVA colectată datorată au fost verificate în procedura jurisdicțională și judiciară. Astfel, la data de 29.06.2017 instanța de contencios administrativ și fiscal a stabilit cu titlu definitiv și cu autoritate de lucru judecat că raportul de inspecție fiscală și deciziile de impunere emise în baza acestuia sunt legale și temeinice.

După ce a emis deciziile de impunere, organul fiscal a sesizat parchetul la data de 9.06.2016 pentru a analiza faptele descrise în raportul de inspecție fiscală, în vederea constatării existenței sau inexistenței infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005.

Prin ordonanța din data de 25.07.2016 emisă de procuror în Dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005. Ulterior, prin ordonanța din data de 25.04.2018 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Prin ordonanța din data de 10.07.2018 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, încadrare juridică schimbată apoi prin ordonanța din data de 01.11.2018 în două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Tot prin ordonanța din data de 01.11.2018 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța din data de 26.11.2018 a fost schimbată încadrarea juridică din două infracțiuni de evaziune fiscală într-o singură infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 06.12.2018 inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În cursul urmăririi penale, întrucât organul fiscal nu a atașat sesizării documentele care au fost avute în vedere la întocmirea inspecției fiscale, acestea fiind restituite inculpatului A., a fost efectuată percheziție la domiciliul inculpatului, ocazie cu care au fost ridicate documente care interesau cauza, respectiv carnete, contracte de asistență juridică, carnete de împuterniciri avocațiale, chitanțiere, facturi fiscale și chitanțe reconstituite, declarații cod 300 și cod 394, jurnal de vânzări aferent anilor 2008, 2009-2010, 2011 și 2012, jurnale de cumpărări, registru jurnal de încasări și plăți aferent anilor 1999-2011 și respectiv 2012 - 2015. Totodată, în cursul urmăririi penale a fost efectuată o constatare tehnico-științifică care a avut în vedere documentele ridicate cu ocazia percheziției, declarațiile depuse de C.I.A. "A." în perioada 2010 - 2015, rulajele conturilor bancare, raportul de inspecție fiscală și anexele la raport și documente depuse de organul fiscal la solicitarea procurorului.

Astfel, prin Raportul de constatare nr. x/P/2016 din data de 19.04.2018 întocmit de specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la impozitul pe venit s-a constatat că în perioada 2010 - 2015 inculpatul A. nu a declarat tot venitul brut, având de plătit pentru perioada 2010 - 2012 un impozit pe venit suplimentar în sumă de 11.535,69 RON. Referitor la TVA colectată s-a reținut în raportul de constatare tehnico-științifică faptul că în perioada 2010 - 2015 inculpatul A. ar fi trebuit să declare și să colecteze TVA colectată în sumă de 108.655,28 RON. Prejudiciul produs statului a fost stabilit ca fiind în sumă de 120.190,97 RON. Veniturile și plățile au fost analizate defalcat pe fiecare an din perioada 2010 - 2015, în raport de declarațiile completate anual de inculpat, dar și de veniturile și plățile reale efectuate, reflectate în facturi, chitanțe sau extrase de cont și neevidențiate în documentele contabile. Acestea au fost prezentate detaliat în hotărârea primei instanțe, iar situația de fapt, respectiv modalitatea în care inculpatul A. a evidențiat în contabilitate activitățile economice desfășurate și și-a îndeplinit obligațiile contabile și fiscale, este aceeași cu cea prezentată în raportul de inspecție fiscală. Anumite diferențe privind sumele calculate au rezultat din modul în care specialiștii antifraudă au calificat unele cheltuieli și le-au reflectat în situația contabilă.

La data de 25.07.2018, A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în conformitate cu art. 20 C. proc. pen., s-a constituit parte civilă cu suma de 120.190,97 RON, la care se calculează obligații fiscale accesorii de la data scadenței și până la data executării integrale, solicitând și instituirea măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 120.190,97 RON reprezentând prejudiciul produs