ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1129 din data de 25 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția Penală, în baza art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondata, cererea formulată de inculpatul A. privind schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. din formă consumată în tentativă la această infracțiune.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A. privind schimbare a încadrării juridice pentru infracțiunea de trafic de droguri din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. și infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen., comise în concurs real într-o singură infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A. privind schimbare a încadrării juridice pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, comise în concurs real, în infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, comise în concurs ideal.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri din infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 și 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc (2 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 și art. 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc (84 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei închisorii în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 și art. 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (4 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) art. 76 și art. 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) au fost contopite pedepsele principale privative de libertate și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte 4 pedepse (7 ani și 9 luni), stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 9 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară rezultantă prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă prev.de art. 65 rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 72 C. pen. și art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore, de la 9 septembrie 2017 ora 01

50

, până la 10 septembrie 2017 ora 01

50

, și cea a arestării preventive, începând cu data de 10 septembrie 2017 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea speciala a următoarelor cantități de droguri, cu excepția contraprobelor, ridicate de la inculpat și a celorlalte bunuri folosite la comiterea faptelor, aflate în Camera de Corpuri Delicte a IGPR, conform dovezii seria x nr. x din 20 octombrie 2017, respectiv: sac din rafie de culoare albastru, sigilat cu sigiliul tip M.I. nr. x, ce conține un bong în care s-au pus în evidență THC și CBN (proba nr. 3); 68 unități (doze) în care s-a pus în evidență LSD {proba nr. 6); un grinder care a conținut cannabis (ambalajul probei nr. 14); un cântar pe care s-a pus în evidență MDMA, Ketamină și THC (proba nr. 15); cantitatea de 369,31 grame cristale care conțin MDMA (proba nr. 18); un card pe care s-a pus în evidență Ketamină (proba nr. 20); cantitatea de 473,82 grame cristale care conțin Ketamină (proba nr. 21); un grinder în care s-a pus în evidență THC (proba nr. 25); un recipient în care s-a pus în evidență THC (proba nr. 35); plic din hârtie de culoare alb, sigilat cu sigiliul tip M.I. nr. x ce conține 10 unități (doze) în care s-a pus în evidență LSD (contraprobă proba nr. 6); cantitatea de 5,24 grame cristale care conțin MDMA (contraprobă probă nr. 18); cantitatea de 5,16 grame cristale care conțin ketamină (contraprobă proba nr. 21); plic din hârtie de culoare maro, sigilat cu sigiliul tip M.I. nr. x ce conține cantitatea de 1,55 grame cannabis (proba nr. 5); cantitatea de 0,69 grame cristale care conțin MDMA (proba nr. 8); cantitatea de 18,42 grame cristale care conțin MDMA (proba nr. 9); cantitatea de 3,10 grame cristale care conțin Ketamină (proba nr. 10); cantitatea de 3,72 grame amestec de cannabis și tutun (proba nr. 17); cantitatea de 18,02 grame fragmente vegetale tulpinițe - cannabis pe care s-a pus în evidență THC (proba nr. 22); cantitatea de 0,26 grame cristale care conțin ketamină (proba nr. 30a); cantitatea de 0,18 grame cristale care conțin MDMA (proba nr. 30b)și cantitatea de 0,36 grame cannabis (proba nr. 32).

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea speciala a banilor obținuți prin valorificarea drogurilor, respective a sumei de 900 RON.

A fost menținută, în parte, în limita sumei de 900 RON, măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. 62/D/P/2017 din data de 19 septembrie 2017 a DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița asupra sumelor de 2150 RON și 200 Euro ridicate de la domiciliul inculpatului și consemnate la B. conform recipiselor nr. x/1 din data de 20 septembrie 2017 și nr. x/1 din data de 20 septembrie 2017 și ridică măsura asiguratorie pentru diferență, dispunând restituirea acesteia.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50.000 RON reprezintă cheltuielile ocazionate de desfășurarea urmăririi penale.

În ceea ce privește fapta de trafic internațional de droguri de risc și mare risc, instanța de fond a reținut că singurele acte materiale cert probate sunt cele două achiziții de amfetamină din Germania, plicurile poștale destinate inculpatului, conținând o astfel de substanță fiind identificate de autoritățile germane la datele de 25 aprilie 2017, respectiv 27 aprilie 2017, pe aeroportul Frankfurt am Maine.

Referitor la fapta de trafic de droguri de risc, judecătorul fondului a reținut în parte din actele materiale consemnate în rechizitoriu ca formând latura obiectivă a infracțiunilor de trafic intern de droguri, în măsura în care au fost dovedite, după cum urmează: inculpatul a oferit martorei C. de 3 ori MDMA iar martorei D. o doză de LSD, ceea ce constituie 4 acte materiale ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, inculpatul a oferit martorei C. de 30 de ori cannabis și de 15 ori ketamină, martorei D. de 30 de ori cannabis, martorei E. de 2 ori cannabis iar martorului F. de 4 ori cannabis, și a vândut martorei G. de 3 ori câte 5 grame, la prețul de 60 lei/gram, deci în total 84 acte materiale de trafic de droguri de risc.

În ceea ce privește infracțiunile de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, instanța a reținut că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că și aceste fapte există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpat.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a susținut că:

- instanța de fond a dispus, din oficiu, în mod greșit, schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri din infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen., și reține doar 2 acte materiale în loc de 6 acte materiale.

- referitor la infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 și art. 38 alin. (1) C. pen. a arătat că s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, reținând 84 acte materiale în loc de 81 de acte materiale câte au fost reținute în rechizitoriu. Pentru diferența de 3 acte materiale nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală în cauză, instanța depășind astfel obiectul și limitele judecații.

- în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 și art. 38 alin. (1) C. pen. instanța de fond a reținut doar 4 acte materiale, în loc de 9 acte materiale, câte au fost reținute în rechizitoriu, rezultând de aici sume mult mai mici de bani obținute de inculpat din traficul de droguri de mare risc, sume ce trebuiau confiscate conform legii și nu restituite inculpatului.

S-a mai susținut că declarațiile date de inculpat, coroborate cu declarațiile persoanelor care au cumpărat droguri de la acesta, fac dovada certă a săvârșirii de către acesta a faptelor de care este acuzat, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței.

De asemenea, s-a solicitat a se constata că hotărârea primei instanțe este nelegală și prin reținerea greșită a numărului de acte materiale, cu influență directă asupra sumelor confiscate de la inculpat.

În final, s-a învederat că în cauză ar fi trebuit reținute circumstanțe agravante, având în vedere perioada mare de desfășurare a activității infracționale, problemele cauzate altor persoane prin faptele inculpatului, cantitatea mare de droguri valorificate dar și sumele mari de bani cheltuiți pentru drogurile cumpărate, aproximativ 8.000 dolari.

Inculpatul, prin apărători aleși, a solicitat achitarea. S-a susținut că pe parcursul celor patru luni în care s-au desfășurat cercetări, nu s-a putut descoperi nici o faptă din cele presupus a fi săvârșite, însă s-a putut constatat că inculpatul este consumator de droguri, că are un psihic ușor de manipulat, specific persoanelor consumatoare de droguri; că procurorii s-au grăbit în a constitui flagrantul și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, însă operațiunea de flagrant nu a respectat prevederile legale aplicabile;

Totodată a fost criticat și cuantumul cheltuielilor judiciare cuantumul apreciat ca exagerat, deși urmărirea penală a vizat și alte persoane, coinculpați.

Prin Decizia penală nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița și de apelantul - inculpat A., împotriva Sentinței penale nr. 1129 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

A fost desființată în parte sentința apelată și, ca urmare a rejudecării, s-au dispus următoarele:

A fost înlăturat din dispozitivul hotărârii instanței de fond dispoziția privind schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri din infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen.

A fost înlăturat din dispozitivul sentinței penale apelate mențiunea "2 acte materiale", mențiune făcută în paragraful: "În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 și 38 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc (2 acte materiale)."

A fost menținută condamnarea de 7 (șapte) ani închisoare, aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3, alin. (1) și (2) - Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 și 38, alin. (1) - C. pen. (Traficul internațional de droguri), faptă săvârșită în perioada 2016 - septembrie 2017.

A fost înlăturat din dispozitivul sentinței penale apelate mențiunea "84 acte materiale", mențiune făcută în paragraful "În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 și art. 38 alin. (1) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc (84 acte materiale).", urmând ca inculpatul A. să fie condamnat pentru săvârșirea a 81 de acte materiale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 și art. 38 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

A fost înlăturate prevederile art. 75, alin. (2), lit. b) și art. 76 (care reglementează circumstanța atenuantă judiciară și efectele acesteia) din cuprinsul dispozitivului sentinței penale apelate, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4, alin. (2) - Legea nr. 143/2000.

Au fost reduse cheltuielile judiciare stabilite de instanța de fond în sarcina inculpatului de la suma de 50.500 RON la suma de 25.500 RON.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea speciala a sumelor de bani obținute de inculpat prin valorificarea drogurilor de risc, în cuantum de 4.400 RON.

A fost menținută confiscarea specială a sumei de 900 RON, dispusă de instanța de fond.

S-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 29.900 RON (suma confiscată, în cuantum de 4.400 RON și contravaloarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 25.500 RON).

A fost menținut sechestrul asigurător, dispus de instanța de fond, pentru suma de 900 RON.

În temeiul art. 72, alin. (1) - C. pen., a fost dedusă perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, de la data de 9 septembrie 2017 la zi.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în legătură cu soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 24 iunie 2019, prin avocat H., inculpatul A. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a invocat ca temei de drept cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. s-a solicitat:

- în principal, achitarea cu privire la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc și risc, în forma continuata, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.

- în subsidiar, cu privire la aceeași infracțiune, schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii sale sub forma tentativei;

- achitarea cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., privind traficul intern de droguri de mare risc, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.

- aplicarea art. 91 C. pen., la pedeapsa stabilita pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. s-a arătat că:

- în mod greșit instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la contopirea pedepselor.

- în mod nelegal s-a dispus înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în mod corect de către judecătorul primei instanțe.

S-a solicitat suspendarea executării hotărârii până la judecarea cererii de recurs în casație, apreciind că se impune a se dispune luarea măsurii preventive a controlului judiciar.

Prin încheierea din data de 25 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 6 noiembrie 2019, cu citarea recurentului inculpat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executării hotărârii.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2019, care face parte integrantă din prezenta, susținerile părților nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

În același sens, se constată că fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanța de casație nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În concordanță cu aceste dispoziții, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obține o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Prin urmare, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

În speța de față, inculpatul A., prin apărător susține că în ceea ce privește infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, nu ar fi îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă de săvârșire a acestei infracțiuni, raportat la modalitatea în care este descrisă în actul de acuzare, întrucât coletele care au pătruns efectiv pe teritoriul României nu ar fi conținut droguri ci un praf de iaurt în amestec cu cafeină.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aspectele invocate de apărare în sensul că fapta de trafic internațional de droguri de mare risc și risc, în forma continuata, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost condamnat inculpatul nu este prevăzută de legea penală nu sunt întemeiate.

Or, aceste argumente susținute de apărare nu se circumscriu dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., deoarece ar presupune o reanalizare a probelor deja administrate în cauză, ceea ce nu este posibil pe calea recursului în casație.

Inculpatul, prin apărător, a invocat tot sub cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incidența în cauză a unei cauze de nepedepsire, respectiv iresponsabilitatea inculpatului, datorată stării sale fizice și psihice de dependență de substanțe interzise.

În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispozițiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casație nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.

În realitate inculpatul solicită pe calea recursului în casație de față reanalizarea circumstanțelor comiterii faptelor, o reinterpretare a probelor administrate și, pe cale de consecință, a stabilirii formei de vinovăție, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influențe asupra situațiilor faptice constatate și reținute de cele două instanțe inferioare, constituie o analiză ce excedă verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casație.

Inculpatul a mai invocat și cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. susținând că în mod greșit instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la contopirea pedepselor și că în mod nelegal s-a dispus înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în mod corect de către judecătorul primei instanțe.

Înalta Curte reamintește că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat, cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a realizat, pedeapsa fiind în limite legale.

De asemenea, critica privind înlăturarea circumstanțelor atenuante nu poate fi analizată în cadrul recursului în casație, cazurile în care se poate exercita calea extraordinară de atac fiind limitativ prevăzute de lege și vizează exclusiv aspecte de legalitate.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - MM