ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3635/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.05.2016, reclamanta PFA "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 01.09.2015 privind proiectul "Dezvoltarea fermei apicole A. din comuna Varbilau, județul Prahova", conform contractului de finanțare x/19.11.2014, încheiat prin P.N.D.R. depuse în cadrul B. Brebu, Aluniș, Varbilau pe Măsura 411.112; anularea Deciziei nr. 40843/4.11.2015 privind soluționarea contestației înregistrată la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x/2015; suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 01.09.2015 privind proiectul "Dezvoltarea fermei apicole A. din comuna Varbilau, județul Prahova", până la soluționarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului.

Ulterior, prin încheierea din 19.09.2016, instanța Curții de Apel București a luat act că reclamanta înțelege să nu mai susțină cererea privind suspendarea actului administrativ contestat.

Prin sentința civilă nr. 3857 din 05.12.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei PFA "A.".

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta PFA "A.", invocând critici de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Sub un prim aspect, hotărârea primei instanțe a fost criticată din perspectiva greșitei rețineri a neregulii constând în nerespectarea Ordinului MADR nr. 119-2011.

S-a arătat că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 7, alin. (3) din Ordinul MADR nr. 119/2011, potrivit cărora "în cazul deteriorării stupului, apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup și păstrează același număr de identificare".

De asemenea, prima instanță nu a ținut seama nici de dispozițiile art. 5 alin. (5) din Ordinul MADR nr. 119/2011, respectiv "Numărul de ordine al stupului aparține familiei de albine existente în acesta". Regula amintită este întărită și de dispozițiile art. 7, alin. (1) din Ordinul nr. 119/2011 în temeiul cărora, în cazul vânzării sau dispariției familiei de albine, apicultorul anunță în maxim 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia.

Recurenta consideră că instanța de fond a încălcat aceste dispoziții legale, al căror conținut confirmă că numărul de ordine al stupului aparține familiei de albine existente în acesta.

Potrivit Ordinului mai sus invocat, plăcuța de identificare a stupilor reprezintă mijlocul oficial de identificare a stupilor, aplicat pe aceștia și pe care se înscrie codul unic de identificare a familiei de albine. La rândul sau, codul unic de identificare constă într-un cod alcătuit din maximum 13 caractere inclusiv spațiile.

În ceea ce privește plăcuța de identificare, același act normativ prevede câteva cerințe necesar a fi îndeplinite în mod obligatoriu și anume: trebuie să fie confecționată dintr-un material inoxidabil; trebuie să nu fie reutilizabilă; codul unic de identificare trebuie să se aplice prin imprimare/ștanțare și să nu se repete, acesta fiind un cod unic la nivel național; vopseaua folosită la imprimare trebuie să fie rezistentă la umiditate și la temperaturi extreme ale mediului ambiant și înscrisurile să nu poată fi îndepărtate prin spălare cu apă, detergenți, substanțe pentru igienizarea stupilor sau substanțe dizolvante/solvante ori prin ștergere cu hârtie abrazivă.

Pe baza reglementării legale mai sus evocate, s-a solicitat să se constate că reutilizarea plăcuțelor de identificare nu se referă la atașarea plăcuțelor pe alte cutii/stupi, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuțe.

Hotărârea instanței de fond a fost criticată și în ceea ce privește greșita reținere în sarcina recurentei-reclamante a neregulii constând în faptul că aceasta nu ar fi făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producție, modernizare și dezvoltare a fermei apicole.

Astfel, neregula constatată nu se referă la faptul ca beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, ci la faptul că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., acesta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din planul de afaceri.

În ceea ce privește această neregulă, hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece, în mod concret, instanța reține faptul că neregula constatată nu se referă la faptul ca beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, dar și că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar acordat, acesta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul asumat prin proiectul finanțat.

Cu alte cuvinte, instanța de judecată deși confirmă obligația de a face dovada utilizării într-un procent de 30% a sprijinului financiar acordat până la acest moment, respectiv prima tranșă, îmbrățișând apărarea pârâtei, cu toate acestea, reține ca fiind legal întocmit procesul-verbal contestat prin care se reține neregula că nu a făcut dovada utilizării sprijinului financiar acordat în întregime în scopul proiectului.

Distinct de aceasta, hotărârea recurată a fost criticată și pentru greșita reținere că, în speță, subzista neregula săvârșită prin faptul că reprezentantul beneficiarei nu își desfășurase activitatea și nu coordonase activitatea în cadrul exploatației sale apicole.

S-a arătat că motivarea sentinței este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor relevante din Ghidul Solicitantului referitoare la definirea noțiunii de "conducător de exploatație" ca fiind "acea persoana care administrează și își asuma riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi: persoană fizică sau acționar și administrator unic)."

Potrivit dispozițiilor din Ghidul Solicitantului, cât și cele ale art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, beneficiarul, în calitate de conducător de exploatație, coordonează activitatea din ferma sa, având posibilitatea să delege îndeplinirea uneia sau mai multor activități și servicii specifice unei sau mai multor persoane.

Rezultă astfel că șeful exploatației apicole poate să fie susținut în activitatea sa de alte persoane și este în drept să încheie contracte individuale de muncă cu acestea. Înțelesul pe care legiuitorul a dorit să îl atribuie conducătorului de exploatație vizează acea persoană care administrează și gestionează activitatea apicolă, care suportă și își asumă consecințele juridice, manageriale și financiare ale modului în care activitatea apicolă se desfășoară sub coordonarea sa.

Sub acest aspect, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere că toate actele administrative, financiare, contabile au fost întocmite de beneficiară sau au privit-o în mod direct.

În fine, sub un ultim aspect, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 17 și art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Astfel, din perspectiva neregulii constând în aceea că beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar nerambursabil pentru producția, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole, instanța de fond a plecat de la o falsă premisă constând în aceea ca beneficiarul este ținut să facă dovada folosirii întregului sprijin financiar primit în activitatea de modernizare și dezvoltare a fermei sale apicole.

Pentru a aprecia în acest sens, instanța de fond a ignorat prevederile cuprinse în art. 3 alin. (4) din C1.1L - M112 Anexa la contractul de finanțare - Prevederi Generale în conformitate cu care: "Beneficiarul trebuie să demonstreze că cel puțin 30% din valoarea sprijinului acordat de către Autoritatea Contractantă îi investește pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizării și dezvoltării exploatației agricole."

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut: "conform documentelor furnizate chiar de către beneficiar, au fost achiziționate bunurile prevăzute în planul de afaceri: 55 familii de albine, 70 buc, lăzi stupi, 1 centrifugă, însă, din suma de 48.181,12 RON, ce a fost retrasă în numerar prin rețeaua ATM, o parte, mai exact un cuantum de 18.255,73 RON, nu a putut fi justificată de beneficiar pentru producție, modernizarea și dezvoltarea fermei apicole."

Din acest punct de vedere, recurenta consideră că instanța de fond nu numai că a greșit constatând în sarcina recurentei beneficiare neregula referitoare la nedovedirea folosirii integrale a sprijinului financiar acordat, ci a și respins critica referitoare la obligația pârâtei de a aplica principiul proporționalității, încălcând prin aceasta prevederile art. 17 și art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual la criticile din recursul reclamantei.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 05 octombrie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului pentru data de 17 noiembrie 2017.

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate și cadrul normativ aplicabil, cu luarea în considerare și a observațiilor prezentate prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a constatat că, în cauză, motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Rezultă din actele și lucrările dosarului că, între Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă, și A. - Persoană Fizică Autorizată, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/19.11.2014, având ca obiect acordarea finanțării Proiectului intitulat:

"Dezvoltarea fermei apicole A. din comuna Varbilau, județul Prahova" pentru un cuantum de 178.840 RON (40.000 euro), Autoritatea efectuând plata tranșei I în sumă de 107.304 RON.

În baza scrisorii de misiune nr. 11.784/01.04.2015 s-a procedat la cercetarea proiectelor contractate, depuse pe măsura 411.112 (apicultura) B. Brebu - Aluniș - Varbilau finanțate prin program FEADR, verificându-se:

- respectarea normelor legale cu privire la proiectele finanțate prin PNDR depuse în cadrul B. Brebu, Alunis, Varbilau pe măsura 4.1 "Implementarea strategiilor de dezvoltare locală" și pe măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri" care ulterior au fost declarate eligibile;

- dacă sumele de bani aferente acestor proiecte au fost cheltuite conform proiectului întocmit;

- dacă există documente justificative care să ateste în mod real cheltuirea sumelor de bani în aceste proiecte;

- existența fizică a stupilor în exploatațiile apicole pentru care s-au accesat fondurile PNDR

Concluziile activității de verificare au stabilit că:

- plăcutele de identificare a familiilor de albine nu erau fixate pe lăzile de stupi conform Ord. MADR nr. 119/25.05.2011, Anexa 1, art. 2, lit. b) și c), acestea putând fi refolosite pentru alte familii de albine, fapt interzis de ordinul menționat anterior și sancționat de Legea nr. 383/2013;

- cererea de finanțare nu îndeplinea din punct de vedere al verificării pe teren condițiile pentru a fi declarată eligibilă - Cererea de finanțare este neeligibilă;

- beneficiarul A. PFA, nu a demonstrat că familiile de albine declarate în cererea de finanțare aparțin exploatației sale apicole;

- beneficiarul A. PFA nu a comunicat faptul că urmează să ducă stupina în pastoral, în raza administrativă a comunei Movila, județul Ialomița, încălcând astfel prevederile Legii nr. 383/2013 Legea Apiculturii;

- conform Ord. MADR nr. 119/25.05.2011, Anexa 1, art. 2, lit. c), plăcuțele de identificare nu sunt reutilizabile;

- reprezentantul legal în cadrul acestui proiect are un alt loc de muncă cu normă întreagă într-o alta societate și a refuzat controalele desfășurate în cadrul stupinei sale, a prezentat documente incomplete (carnet stupină, ordine deplasare, etc.);

- beneficiarul A. PFA, nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producție, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole;

- A. nu își desfășoară și nu coordonează activitatea în cadrul exploatației apicole pentru care a primit sprijinul financiar, contrar angajamentelor asumate prin contractul de finanțare.

Toate aceste neregularități au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței încheiat nr. x/02.09.2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011, prin care s-a constituit în sarcina recurentei-reclamante un debit în cuantum de 107.304 RON.

Împotriva Procesului Verbal de constatare mai sus menționat, beneficiarul a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 40843/04.11.2015 emisă de AFIR.

În ceea ce privește critica recurentei privind reținerea instanței referitoare la reutilizarea plăcuțelor de identificare a stupilor, neregulă ce a constat în nerespectarea de către beneficiar a prevederilor Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011, Înalta Curte constată următoarele:

Din examinarea fotografiilor realizate în teren de experții verificatori la data de 15.10.2014 a rezultat că plăcutele de identificare a familiilor de albine nu erau fixate pe lăzi, conform Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor, Anexa 1, art. 2 lit. b) și c), acestea putând fi scoase cu ușurință și refolosite pentru alte familii de albine.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 privind obligația de fixare pe lăzile de stupi a plăcuțelor de identificare, această cerință neputând fi considerată facultativă, fiind o condiție intrinsecă de validitate a activității în domeniul apicol, obligatorie pentru toate persoanele/entitățile care își desfășoară activitatea în acest domeniu.

Or, nerespectarea acesteia atrage neîndeplinirea condițiilor pentru care a fost acordată finanțarea.

Așadar, s-a constatat refolosirea plăcuțelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite, fapt constatat ca urmare a controalelor efectuate de către Autoritatea Contractantă, care a stabilit că plăcuțele de identificare a stupilor sunt confecționate din hârtie laminată, ce poate fi ușor distrusă sau refăcută și reutilizată.

Astfel, s-a apreciat că plăcuțele de identificare a stupilor sunt reutilizate fiind încălcate prevederile legale, prin refolosirea plăcuțelor de identificare a familiilor de albine, ce au fost montate pe lăzi de stupi diferite.

Așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond, dispoziția de la art. 7 (3) din Ordinul nr. 119/2011 nu permite mutarea definitivă a familiilor de albine și implicit a plăcuțelor de identificare în/pe alte cutii de stupi, chiar și pentru cazul deteriorării stupului (cu atât mai mult în cazul efectuării unor lucrări de igienizare), fiind obligatorie păstrarea aceluiași număr de identificare alocat familiei de albine.

Ca urmare, nu poate fi primită susținerea recurentei-reclamante în sensul că interdicția reutilizării plăcuțelor de identificare vizează imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine, interpretarea corectă, astfel cum aceasta rezultă din cuprinsul reglementării legale relevante, fiind aceea că reutilizarea se referă la atașarea plăcuțelor de identificare pe alte cutii/stupi de albine.

În ceea ce privește critica recurentei în sensul că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că sumele acordate de AFIR cu titlu de finanțare comunitară nu au fost utilizate în totalitate în implementarea proiectului, Înalta Curte constată că, dincolo de obligația beneficiarului de a demonstra că cel puțin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, așa cum se menționează la art. 3 (4) din Anexa I la contractul de finanțare, acesta avea și obligația utilizării întregului sprijin financiar primit strict în scopurile prevăzute prin proiect, fapt ce nu a fost demonstrat de beneficiar prin contestația formulată.

Neregula constatată nu se referă la faptul că beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, ci la faptul că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., acesta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri.

Planul de afaceri reprezintă un document elaborat și prezentat de solicitant, care cuprinde activități pe care acesta și le propune, angajându-se să le efectueze, activități ce devin condiții obligatorii odată cu obținerea sprijinului financiar nerambursabil, pe toată perioada contractului de finanțare.

De asemenea, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanțare, "Beneficiarul se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de Finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate (...)".

Totodată, în Planul de afaceri, s-a menționat că:

"Din cei 40.000 Euro pe care solicitantul îi primește, 12.606 euro vor fi folosiți pentru investiții, iar diferența de 27.394 euro vor fi folosiți în procesul de producție pentru modernizarea și dezvoltarea fermei." - pag. 14.

Conform documentelor furnizate chiar de către beneficiar, au fost achiziționate bunurile prevăzute în planul de afaceri: 55 familii de albine, 70 buc. lăzi stupi, 1 centrifugă însă din suma de 48.181,12 RON ce a fost retrasa în numerar prin rețeaua ATM, o parte, mai exact un cuantum de 18.255,73 RON, nu a putut fi justificată de beneficiar pentru producție, modernizarea și dezvoltarea fermei apicole.

Prin urmare, beneficiarul avea obligația de a demonstra utilizarea sumei în scopul realizării activităților prevăzute în cadrul proiectului (producția, modernizarea și dezvoltarea fermei apicole) și de a oferi justificări legale cu privire la modalitatea de utilizare a respectivei sume.

În măsura în care recurenta ar fi îndeplinit în mod corect și riguros obligațiile legale asumate prin contractul de finanțare încheiat cu intimatul și ar fi utilizat sumele acordate în strictă conformitate cu scopul Proiectului, numai în această situație ar fi putut invoca faptul că perioada de implementare a Proiectului nu a fost încheiată. Pentru a fi în această situație însă și a putea demonstra buna credință, sumele de bani acordate cu titlu de finanțare beneficiarului, neutilizate până în prezent, ar fi trebuit să se regăsească în contul de proiect. Această condiție însă nu a fost îndeplinită, iar recurenta nu a putut face dovada că a utilizat suma retrasă din contul de proiect în conformitate cu obiectivele proiectului.

Ca urmare, Înalta Curte constată că judecătorul primei instanțe a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor de lege aplicabile cauzei, iar argumentația oferită în sprijinul soluției adoptate nu cuprinde motive contradictorii, cum fără temei s-a susținut de către recurentă.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita interpretare a instanței efectuată în legătură cu activitatea desfășurată de reprezentantul legal al beneficiarului proiectului, Înalta Curte arată că punctul de plecare în analiza impusă de conținutul neregulii reținute în sarcina recurentei îl constituie scopul Măsurii 112, urmărit prin finanțarea acordată beneficiarului proiectului.

În acest sens, se reține că obiectivele operaționale urmărite prin Măsura 112 se referă la creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții.

Potrivit Ghidului Solicitantului, conducătorul exploatației este "acea persoană care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi: persoană fizică sau acționar și administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea planului de afaceri propus prin proiect.

Trebuie avut în vedere faptul că în baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul cererii de finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți, iar neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Beneficiarul finanțării este obligat să demonstreze faptul că acesta coordonează efectiv activitatea în cadrul exploatației apicole.

Or, tocmai această obligație esențială, beneficiarul nu a fost în măsură să o demonstreze și nici să prezinte argumente pertinente echipei de control în sensul demonstrării respectării acestei condiții.

În conformitate cu prevederile din contractul de finanțare, beneficiarului îi revine obligația să răspundă la solicitările Autorității Contractante și să pună la dispoziția acesteia orice informație sau document solicitat cu privire la proiectul pe care îl gestionează, obligație pe care în mod indubitabil recurenta nu a înțeles să o respecte.

Dimpotrivă, s-a stabilit că reprezentantul legal al recurentei își desfășura activitatea cu normă întreagă la o altă societate, fiind evident că nu se putea implica corespunzător și în activitatea de administrare și coordonare a exploatației apicole, derularea unei asemenea activități necesitând alocarea de timp și resurse,preocupare și asumare de riscuri, chestiuni imposibil de realizat prin intermediari, fără un contact nemijlocit și suficient cu munca în sine, cel puțin până la crearea unor condiții care să asigure bunul mers al afacerii.

În acest sens, este relevantă și observația intimatei A.F.I.R., conform căreia prin Măsura 112 din PNDR se finanțează și se încurajează instalarea tinerilor fermieri în calitate de conducători de exploatații, tineri fermieri care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă, iar nu desfășurarea unei activități în domeniul agricol ca hobby sau de la distanță, prin intermediari.

În ceea ce privește susținerile recurentei privind aplicarea principiului proporționalității, Înalta Curte reține că art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 stabilește că "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Potrivit art. 17 din același act normativ: "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității."

Art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 dispune:

"6(4) În aplicarea prevederilor alin. (1) și având în vedere principiul proporționalității, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel;

6 (5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcție de gradul de realizare a indicatorilor/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene."

În acest sens sunt prevederile art. 11 alin. (3) "încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanțare care dispune: "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realității.

Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

Principiul proporționalității presupune că orice măsură adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului.

Este adevărat că valoarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabilește prin aplicarea principiului proporționalității, însă, în speță, neregula constată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate și menționate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate și selecție.

Înalta Curte constată că, în cauză, cuantumul debitului stabilit a fost calculat conform prevederilor legale, cu aplicarea principiului proporționalității.

Prin urmare, susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de PFA "A." împotriva sentinței civile nr. 3857 din 05.12.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2017.