ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3603/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.12.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării procesului-verbal nr. x/25.09.2015 emis de către pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o creanță fiscală de 64.382 RON.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 554 din data de 22 februarie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a suspendat executarea Procesului-verbal nr. x/25.09.2015, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea acestuia.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond nu a oferit o veritabilă motivare a soluției pronunțate, s-a limitat la a aprecia că argumentele reclamantului sunt de natură a arunca o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, fără a indica elementele care, în opinia sa, induc aparența de nelegalitate și nici temeiul juridic al acestei motivări.

Pe de altă parte, hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, în condițiile în care argumentele reclamantului vizează fondul cauzei și nu creează o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ contestat.

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal nr. x/25.09.2015 prin care pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a stabilit în sarcina sa o creanță bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 64.382 RON.

Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din același act normativ și prin acțiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiționată de întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorității emitente sau celei ierarhic superioare, existența cazului bine justificat așa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă definită de art. 2 lit. ș) din același act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă și unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Pronunțând sentința nr. 1304 din data de 11 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamantul A. în privința procesului-verbal nr. x/25.09.2015 și a deciziei de soluționare a contestației nr. x/23.12.2015, ambele emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Soluția instanței învestite cu acțiunea în anularea actului administrativ a căror suspendare se solicită conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nemaiputând fi primite susținerile reclamantului și aspectele reținute de prima instanță în motivarea soluției de admitere a cererii de suspendare a executării.

Pe de altă parte, soluția dată de prima instanță cererii de suspendare a executării și-a epuizat efectele juridice la data pronunțării sentinței sus-menționate, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, motivul de recurs vizând neîndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art. 14 din legea contenciosului administrativ apare ca fiind întemeiat și se impune constatarea nelegalității sentinței recurate, aceasta fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

De asemenea, Înalta Curte reține că recurenta a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă nu a prezentat o motivare circumstanțiată acestui motiv de recurs. Criticile expuse se raportează la aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale și sunt circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar apreciază că recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, atât ca urmare a neînfățișării unor critici care să susțină acest motiv de casare, cât și ca urmare a faptului că, în raport de considerentele hotărârii atacate, aceasta explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a pronunțat soluția în cauză.

Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de suspendare a executării procesului-verbal nr. x/25.09.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 554 din 22 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând, respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2017.