ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3383/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 21 septembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/03.09.2015, emisă de pârâta AJFP, pentru următoarele sume: 343187 RON impozit pe profit suplimentar aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2014 și 715706 RON TVA suplimentar de plată aferente aceleiași perioade, precum și dobânzi/majorări și penalități de întârziere aferente obligațiilor fiscale contestate, reprezentând obligațiile fiscale contestate de aceasta din totalul obligațiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal susmenționat.

Prin sentința nr. 206 din 14 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 15.000,00 RON, achitată cu recipisa de consemnare nr. x din 05 octombrie 2015.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, precizând că motivele de recurs urmează să le depună printr-un memoriu separat, după redactarea și comunicarea hotărârii atacate.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca legală a sentinței recurate.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a constatat că, recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității în ceea ce privește dovada depunerii motivelor de recurs, în termenul legal și nici a depunerii taxei de timbru de 100 de RON.

Raportul a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar părțile nu au formulat punct de vedere referitor la concluziile acestuia.

II. Considerentele și soluția completului de filtru cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, raportat la dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta trebuia să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă căii de atac promovate, obligație ce a fost adusă la cunoștința recurentei în etapa de verificare/regularizare a cererii de recurs.

Astfel, prin adresa din data de 9 decembrie 2015, comunicată recurentei la data de 14 decembrie 2015 (potrivit dovezii de înștiințare aflată la dosar recurs), dar și prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat recurentei la 21 iulie 2017 (potrivit dovezii de înștiințare aflată la dosar recurs) a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita 100 RON taxă judiciară de timbru.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Având în vedere faptul că recurentul nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul ca netimbrat.

De asemenea, Completul de filtru constată, după cum s-a reținut și în raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, că recurenta nu și-a motivat demersul procesual, formulând doar declarație de recurs, iar lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul constituie neîndeplinirea unei obligații legale cu caracter imperativ, astfel cum este instituită de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d, prevăzută sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, văzând și dispozițiile art. 489 din C. proc. civ. potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, completul de filtru constată că cererea de recurs nu întrunește condiția de formă a formulării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, condiție cu privire la care normele de procedură prevăd sancțiunea anulării cererii.

Pentru considerentele expuse, Completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 206 din 14 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2017.