ÎCCJ, decizie (scj.ro #82262)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82262) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Daune produse prin
neeliberarea
la timp a carnetului de muncă. Competența soluționării în
primă instanță a acțiunii. Conflict de
competență.
Cuprins pe materii
. Drept procesual civil. Competența
soluționării în primă instanță a acțiunii privind
solicitarea de daune produse prin
neeliberarea
la
timp a carnetului de muncă. Conflict de competență.
Index alfabetic
.
Drept procesual civil.
-
Daune.
-
Competența soluționării în primă
instanță a acțiunii privind solicitarea de daune produse prin
neeliberarea
la timp a carnetului de muncă.
-
Conflict de competență.
C.pr.civ
.:
art
. 2
lit
.
c
Decretul
nr
. 92/1976
Despăgubirile pretinse pentru
neeliberarea
sau eliberarea cu întârziere a carnetului de
muncă, deși formulate după data încetării raporturilor de
muncă – pentru că înaintea acestei date nu pot apare pe acest temei –
își au izvorul în raporturile de muncă care au existat între
părți și trebuie să fie analizate sub aspectul dreptului
material și procesual ca fiind pretenții generate de raporturile de
muncă.
Reținând această calificare a
acțiunii, competența soluționării ei aparține
tribunalului, conform
art
. 2
lit
.
c (fost
art
. 2
lit
. b
1
)
Cod procedură civilă, cu precizarea că data încetării
raporturilor de muncă și data eliberării cu întârziere a
carnetului de muncă se situează anterior datei de 1 ianuarie
2004 când dispozițiile Decretului
nr
.
92/1976 au fost abrogate prin
art
. 298 din Legea
nr
. 53/2003 – Codul muncii.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 3083 din 18 aprilie
2005.
La data de 6 februarie 2004, reclamanta G.E.Z. a chemat
în judecată pârâtul Consiliul Local Zerind, solicitând obligarea acestuia
la plata despăgubirilor pentru daune produse prin
neeliberarea
la timp a carnetului de muncă.
Reclamanta a invocat în drept prevederile
Codului muncii și ale
Decretului
nr
. 92/1976.
Judecătoria Chișineu
Criș
, prin sentința civilă
nr
. 203 din 23 februarie 2004, apreciind că litigiul
derivă din raporturile de muncă, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Arad
.
Tribunalul
Arad
a
considerat cererea reclamantei ca fiind o acțiune în pretenții, de
competența judecătoriei conform
art
. 1
pct
. 1 Cod procedură civilă și prin
sentința civilă
nr
. 244 din 15 aprilie
2004, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei
Chișineu
Criș
; constatând existența
conflictului de competență, a sesizat Curtea de Apel Timișoara
pentru regulator de competență.
Curtea de Apel Timișoara, prin
sentința civilă
nr
. 20 din 19 mai 2004, a
stabilit competența soluționării în primă
instanță a acțiunii reclamantei în favoarea Judecătoriei
Chișineu
Criș
.
Instanța a reținut, în
esență, că acțiunea este o acțiune de drept civil
comun,
posterioară
încetării raporturilor
juridice de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței pronunțate de
Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamanta, susținând
competența Tribunalului
Arad
în
soluționarea cauzei în primă instanță, pretențiile
sale au la bază raporturile de muncă, constând în eliberarea cu
întârziere a carnetului de muncă.
Recursul este fondat.
Recurenta a investit instanța cu cererea
având ca obiect despăgubiri pentru daune cauzate de
neeliberarea
la timp a carnetului ei de muncă cu actele aferente.
Potrivit
art
. 1 din
Decretul
nr
. 92/1976, carnetul de muncă este
actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă și
retribuția de încadrare, iar
art
. 2
precizează că el se întocmește pentru personalul încadrat în
muncă pe bază de contract.
Carnetul de muncă se întocmește, se
completează și se păstrează de către unitate, prevede
art
. 3, iar la încetarea activității carnetul de
muncă se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi,
adaugă
art
. 4 alin. 2 din același act
normativ.
Pretențiile formulate de recurentă
își au cauza juridică în
nerespectarea
de
către intimat a dispozițiilor decretului evocat, anume predarea
carnetului de muncă, completat cu toate înscrierile, la încetarea
activității. Întârzierea în predarea carnetului, dacă aceasta
produce pagube titularului carnetului de muncă, poate antrena
răspunderea patrimonială a unității.
Este exactă enunțarea din
sentința
recurată
, în sensul că
cererea este
posterioară
încetării
raporturilor de muncă, dar ea nu constituie un argument în a califica
acțiunea ca fiind o acțiune civilă de drept comun. Aceasta
pentru că actul în discuție trebuie înmânat titularului său
numai la încetarea raporturilor de muncă, nu și în perioada în care
raporturile de muncă între părți sunt în curs de derulare.
Despăgubirile pretinse pentru
neeliberarea
sau eliberarea cu întârziere a carnetului de
muncă, deși formulate după data încetării raporturilor de
muncă – pentru că înaintea acestei date nu pot apare pe acest temei –
își au izvorul în raporturile de muncă care au existat între
părți și trebuie să fie analizate sub aspectul dreptului
material și procesual ca fiind pretenții generate de raporturile de
muncă.
Reținând această calificare a
acțiunii, competența soluționării ei aparține
tribunalului, conform
art
. 2
lit
.
b
1
Cod procedură civilă, cu precizarea că data
încetării raporturilor de muncă și data eliberării cu
întârziere a carnetului de muncă – 19 noiembrie 2001 și a actelor
aferente – 26 noiembrie 2001, potrivit mențiunilor recurentei, se
situează anterior datei de 1 ianuarie 2004 când dispozițiile
Decretului
nr
. 92/1976 au fost abrogate prin
art
. 298 din Legea
nr
. 53/2003 –
Codul muncii.
Așadar, recursul declarat de
reclamantă a fost admis, s-a casat sentința și s-a stabilit
competența soluționării cauzei în primă instanță
în favoarea Tribunalului
Arad
.