ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3600/2005

Asupra

conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția a VIII–a

conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 4285 din 11

octombrie 2004 a admis excepția de necompetență materială și a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.I.D. și pe pârâta SC

P. RO SRL, în favoarea Judecătoriei Zalău.

Instanța a reținut că obiectul

cererii formulată de reclamantă îl constituie înscrierea unor mențiuni în

carnetul de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (3) din Decretul

nr. 92/1976, asemenea litigii sunt de competența judecătoriei.

Judecătoria Zalău, prin sentința

civilă nr. 93 din 11 ianuarie 2005 a admis excepția de necompetență materială

și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Sălaj.

Obiectul litigiului constă în

solicitarea reclamantei de a se constata că pârâta în mod abuziv a încheiat

contractul individual de muncă pe o perioadă mai mică decât cea efectiv lucrată

și în consecință să se dispună completarea carnetului de muncă cu acea perioadă.

În aceste condiții, reține instanța,

între reclamantă și pârât a intervenit un conflict de drepturi, așa cum este

reglementat prin art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999. Asemenea conflicte

sunt de competența tribunalului potrivit art. 284 C. muncii coroborat cu art. 2

pct. 1 lit. b

1

) C. proc. civ.

Tribunalul Sălaj, prin sentința

civilă nr. 184 din 21 februarie 2005, a declinat competența în favoarea

Tribunalului București. Constată ivit un conflict de competență și trimite

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că reclamanta,

prin cerere, nu a invocat, ca temei de drept, prevederile Decretului nr.

92/1976 ci pe cele ale Codului Muncii.

Mai mult, astăzi nu se mai poate

face aplicarea art. 8 din Decretul nr. 92/1976 deoarece plângerile trebuiesc

soluționate conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 58/1968, lege ce a fost

abrogată prin Legea nr. 120/2000.

Se mai reține că actualmente

conflictele de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea,

suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă se judecă în primă

instanță de tribunale în a căror circumscripție își au domiciliul reclamantul [art.

284 alin. (2) C. muncii). Reclamanta având domiciliul în București, competența

soluționării acțiunii aparține Tribunalului București.

Examinând conflictul negativ de

competență ivit, această instanță constată că Tribunalul București este

competent să soluționeze litigiul, deoarece:

Din conținutul acțiunii reclamantei

rezultă că între aceasta și pârâtă a intervenit un conflict de muncă în

legătură cu durata pentru care a fost încheiat contractul de muncă dintre

părți, cu consecința completării corecte a carnetului de muncă.

Așa fiind competența de soluționare

a litigiului se stabilește potrivit normelor C. proc. civ. și cele din Codul

Muncii în redactarea de la data introducerii acțiunii, 12 august 2004.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b

1

)

C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu

excepția celor date prin lege altor instanțe.

În ce privește competența

teritorială art. 284 alin. (1) C. muncii prevede că, judecarea conflictelor de

muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură

civilă, iar în alin. (2) se arată că cererile referitoare la cauzele prevăzute

la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul.

În consecință, deoarece competența

aparține tribunalului iar reclamanta domiciliază în București, unde de altfel a

introdus și acțiunea, Tribunalul București urmează să soluționeze cauza.

Față de cele ce preced se va stabili

în favoarea Tribunalului București competența soluționării litigiului de muncă

dintre reclamantă și pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

București competența soluționării litigiului de muncă ivit între reclamanta D.D.

și SC P. RO SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.