ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3149/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 3039/CM/2003, după disjungerea dispusă în dosarul nr. 2633/CM/2003, P.E. în contradictoriu cu S.N.T.R. S.A. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea clauzelor referitoare la plățile compensatorii din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă valabil din anul 2000 până în decembrie 2002. În motivarea cererii s-a invocat încălcarea prevederilor art. 8 și art. 24 din Legea nr. 140/1996 privind contractul colectiv de muncă, întrucât clauzele din contractul colectiv de muncă, nu pot fi modificate pe parcursul executării decât în condițiile stabilite de lege.

Pârâta a formulat întâmpinare și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, în raport de dispozițiile art. 72 coroborat cu art. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Prin sentința civilă nr. 2338 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Gorj a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. În motivarea soluției instanța a reținut, că potrivit prevederilor art. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999, este considerat conflict de drepturi și acela care are ca obiect constatarea nulității contractelor colective de muncă sau a unor clauze ale acestora, iar art. 72 din aceeași lege dispune că, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.

Cum, actul adițional a fost încheiat la nivelul pârâtei S.N.T.R.S.A. care are sediul în București, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței teritoriale invocate și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Sesizat cu judecarea cauzei prin declinarea competenței, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 857 din 27 februarie 2004 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu în raport de dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. A constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a decide potrivit art. 22 alin. (3) C. proc.

civ. În soluționarea conflictului Curtea reține în primul rând, că litigiul a fost promovat după 1 ianuarie 2003, data intrării în vigoare a Codului Muncii. Potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform codului de procedură civilă. Alin. (2) al acestui articol prevede că, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Așadar, competența materială aparține, în primă instanță tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ., iar competența teritorială aparține instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.

Sunt de menționat și prevederile art. 298 alin. (2) C. muncii potrivit cărora „pe data intrării în vioare a prezentului cod se abrogă – orice alte dispoziții contrare”. Dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 fiind contrare, se impune concluzia că acestea au fost abrogate implicit. În raport de considerentele menționate, cum reclamanta P.E. are domiciliul în Târgu Jiu, jud. Gorj, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționarea a cauzei dintre P.E. și S.N. T. în favoarea Tribunalului Gorj. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2004.