ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2573/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 238/15.12.2015, reclamanta A. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. x din 27.08.2015 emisă de Inspectoratul de Poliție de Frontieră Sighetu Marmației - Sectorul Poliției de Frontieră Rădăuți - Punctul Poliției de Frontieră Siret, solicitând admiterea contestației, în sensul anulării măsurii de interzicere de a intra pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 546 din 22 februarie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinările formulate, intimații - pârâți Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, în raport cu prevederile art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, intimatul inspectoratul teritorial solicitând, în subsidiar, și respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege.

În raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se constată că sentința atacată este definitivă.

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. dispune că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea este definitivă în privința măsurii interzicerii intrării în România.

Conchizând, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, întrucât are caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 546 din 22 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.