ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 66/2020

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 01.02.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S.R.L., a solicitat să se constate caracterul abuziv al contractelor de prestări servicii telefonie mobile încheiate cu B. S.A. și să se dispună anularea clauzelor cuprinse în aceste contracte și să se dispună anularea penalităților de întârziere solicitate, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 451 raportat la art. 453 C. proc. civ., art. 1538 C. civ., Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori și Directiva 93/13/CEE.

La data de 16.04.2019, pârâta C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, cu motivarea că cererii de chemare în judecată dedusă judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. 107, alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 112 alin. (2) C. proc. civ.

A susținut că cererea de chemare în judecată trebuia introdusă la sediul principal al oricăreia dintre cele două pârâte, respectiv la Judecătoria Sectorul 2 București, aceasta fiind instanța din circumscripția sediului pârâtelor C. S.R.L. și B. S.A.

Prin Sentința nr. 2324 din 20 iunie 2019, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, invocată de pârâta C. S.R.L. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2, București.

În motivare, a constatat că reclamanta nu are calitatea de consumator, în sensul art. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, pentru avea posibilitatea să aleagă între instanța competentă de la sediul pârâtelor, conform art. 107 C. proc. civ., sau instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A reținut și că nu este nicio mențiune în contractele din prezenta acțiune cu privire la locul executării obligației, iar sediul pârâtei C. S.R.L., ce a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, este în București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 2 București a pronunțat Sentința nr. 10079 din 22 octombrie 2019, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivare, a arătat că stabilirea calității de consumator a reclamantei este o chestiune ce ține de fondul cauzei pendinte.

A reținut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 107 și art. 113 alin. (1) C. proc. civ., fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, întrucât sediul reclamantei este în raza Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, iar prin depunerea cererii la aceasta, s-a fixat în mod definitiv competența, cum prevede art. 116 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că obiectul cererii cu care a fost învestită instanța este solicitarea reclamantei de a se constata caracterul abuziv al contractelor de prestări servicii telefonie mobile încheiate de reclamantă cu B. S.A., ca urmare a acestei constatări, să se dispună anularea clauzelor respective și a penalităților de întârziere solicitate, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 451 raportat la art. 453 C. proc. civ., art. 1538 C. civ., Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, Directiva 93/13/CEE.

Așadar, Înalta Curte reține că solicitările reclamantei își au izvorul în contractele de prestări servicii încheiate cu pârâta B. S.A., fiind atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtelor.

Împrejurarea că este invocată chestiunea caracterului abuziv al clauzelor, care este reglementat de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, nu are relevanță în stabilirea competenței, față de prevederile art. 14 din acest act normativ, care stipulează:

"Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile C. civ. și ale C. proc. civ.".

Ca urmare, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stipulează că "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (…) instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte reține că, în speță, este o competență teritorială alternativă, care atrage incidența art. 116 C. proc. civ., în sensul că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Rezultă, așadar, în raport de dispozițiile mai sus citate, că atât Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, unde reclamanta S.C. A. S.R.L. își are sediul, cât și Judecătoria Sectorului 2 București, unde își au sediul atât pârâta B. S.A. (București, str. x, sector 2), cât și pârâta C. S.R.L. (București, B-dul x, sector 2) erau deopotrivă competente în soluționarea cauzei.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că, prin depunerea cererii la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea sa.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, în raport de textele legale citate, va stabili competența de soluționare a cererii de constatare a caracterului abuziv al contractelor de prestări servicii telefonie mobile în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, ca primă instanță legal sesizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

GGC - NN