ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 28 mai 2015, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul E., solicitând ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro echivalent în RON la data efectuării plății, cu titlu de daune materiale și a unor daune morale în cuantum de 1.000.000 euro echivalent în RON la data efectuării plății - pentru reclamanta A., în calitate de mamă a persoanei decedate, 1.000.000 euro echivalent în RON la data efectuării plății - pentru reclamanta B., în calitate de fiică minoră a persoanei decedate și de 500.000 euro, echivalent în RON la data efectuării plății - pentru reclamantul, C., în calitate de frate al persoanei decedate. De asemenea, a solicitat ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța în cauză, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1500 euro/lună, cu titlu de prestație periodică pentru reclamanta B. până la vârsta de 18 ani sau de 25 ani, dacă își va continua studiile.

Sentința pronunțată de tribunal Prin Sentința civilă nr. 1397 din data de 13 octombrie 2017 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., B., prin reprezentant legal A. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul E.. A obligat pârâtul la plata către reclamanta A. a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune materiale și a sumei de 50.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale cauzate ca urmare a decesului fiului său. A obligat pârâtul la plata către reclamanta B. a sumei de 50.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale cauzate ca urmare a decesului tatălui său, precum și la plata sumei de 362,25 RON/lunar, cu titlu de prestație periodică până la împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani, respectiv a vârstei de 25 ani, dacă aceasta se va afla în continuarea studiilor. A obligat pârâtul la plata către reclamantul C. a sumei de 25.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale cauzate ca urmare a decesului fratelui său.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin Decizia civilă nr. 1128 din data de 2 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți A., B. prin reprezentant legal A. și C. împotriva Sentinței civile nr. 1397 din 13 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. A fost admis apelul declarat de apelantul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule - Direcția Fondul E. împotriva aceleiași sentințe, fiind obligat pârâtul la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 euro pentru minora B., 25.000 euro pentru reclamanta A. și 12.500 euro pentru reclamantul C. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, reclamanții A., B. prin reprezentant legal A. și C. au declarat recurs. Reclamanții au susținut că motivarea instanței de apel este sumară și cuprinde motive contradictorii, iar pe de altă parte, instanța nu a răspuns în concret motivelor de apel formulate de reclamanți pe aspectul daunelor morale. Au arătat că, deși instanța a arătat că este aplicat corect principiul echității și proporționalității, totuși a fost redus cuantumul daunele morale, cu motivarea că decesul lui D. nu poate duce la îmbogățirea fără justă cauză a reclamanților. Al doilea motiv de recurs se referă faptul că decizia curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea art. 1385 alin. (1) C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului. Astfel, au susținut și că hotărârea pronunțată instanța de apel a încălcat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât cuantumul daunelor morale nu prezintă un raport rezonabil cu atingerea foarte gravă ce le-a fost adusă - Cauza Tolstoy Miloslavky C. Regatului Unit. Au arătat și că prejudiciul nu a fost corect cuantificat, în raport de situația de fapt.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanții A., B., prin reprezentant legal A. și C. împotriva Deciziei civile nr. 1128 din 2 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea recursului la data de 16 ianuarie 2020.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinare, arătând că aspectele prezentate de intimata-pârâtă sunt nefondate. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prima critică a reclamanților, circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la contradictorialitatea deciziei recurate, care a reținut, pe de-o parte că instanța de fond a aplicat corect principiul echității și al proporționalității, iar pe de altă parte a redus cuantumul daunelor morale acordate reclamanților. Reclamanții au mai susținut și că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra motivelor de apel formulate pe aspectul daunelor morale. Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Verificând conținutul deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât instanța de apel a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Susținerea recurenților reclamanți, în sensul că reducerea daunelor morale a fost motivată de instanța de apel cu referire la principii generale și cu o motivare asemănătoare celei de la fond nu constituie o contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei recurate. De asemenea, din analiza considerentelor hotărârii atacate se consideră că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pentru că au fost indicate motivele pentru care au fost respinse susținerile reclamanților. Așadar, din perspectiva textului de lege invocat, Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de apel înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra apelurilor declarate de reclamanți și de pârât. Totodată, în cuprinsul deciziei recurate, se arată că daunele morale nu pot fi cuantificate și că instanța de fond a aplicat corect principiul echității și proporționalității, analizând gradul de rudenie dintre defunct și reclamanți, potrivit art. 1391 alin. (1) C. civ.. Instanța de apel a făcut aplicarea art. 1357 C. civ. și a apreciat asupra cuantumului daunelor morale acordate reclamanților. Ca atare, toate criticile recurenților reclamanți subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. urmează a fi apreciate ca neîntemeiate. Nici critica privind cuantumul daunelor morale nu este fondată. Prin criticile pe acest aspect, reclamanții au învederat că instanța de apel ar fi redus cuantumul daunelor morale, cu încălcarea principiilor enunțate de art. 1385 alin. (1) C. civ., respectiv al reparării integrale a prejudiciului. Înalta Curte reține, ca și instanța de apel, că în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată. Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei. Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată. Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure. Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de terța persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situației sale concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului, relațiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieții de victima accidentului și altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei. Pentru a-și păstra caracterul de "satisfacție echitabilă", daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terțele persoane păgubite. În speță, la stabilirea întinderii despăgubirii acordate, în mod corect instanța de apel s-a raportat la consecințele suportate de reclamanți, ca urmare a accidentului produs la data de 8 iulie 2013 și au fost avute în vedere toate circumstanțele concrete ale accidentului, respectiv dinamica accidentului și situația concretă a victimei, tatăl, fiul și fratele reclamanților în cauza pendinte. Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a apreciat de către instanța de apel asupra sumei de bani stabilite ca o compensație corespunzătoare a prejudiciului moral, aceasta urmând a fi păstrată ca atare. Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.