ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 514/2017

Decizia nr.

514

/20

17

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 80

din data de 19 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014,

Curtea de Apel București,

secția a Vl-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanții A.,

B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 567 din data de 6 februarie

2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă,

în Dosarul nr. x/3/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA, a anulat

hotărârea atacată și a acordat termen pentru evocarea fondului.

Curtea de Apel București,

secția a Vl-a civilă, prin decizia civilă nr. 648 din data de 12

aprilie 2016, pronunțată m același dosar, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta

E. SA; a obligat pârâta ia plata sumei de 70.000 euro în echivalent în lei la cursul

B.N.R. din ziua plății către reclamanta A., a sumei de 70.000

euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății către

reclamanta B., a sumei de 70.000 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din

ziua plății către reclamantul C., a sumei de 35.000 euro în echivalent

în lei la cursul B.N.R. din ziua plății către reclamanta D., cu titlu

de daune morale; a obligat pârâta la plata unor prestații periodice în cuantum

de 150 lei, lunar, pentru fiecare minor, reclamanții C. și D., de la data

de 1 octombrie 2014 până la vârsta de 18 ani și, în continuare, până

la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.

Împotriva acestei decizii, în temeiul

art. 483 și art. 488 alin.

(1)

pct.

8 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta E. SA,

solicitând, în principal, admiterea recursului,

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului

București, ca instanță de fond, iar, în subsidiar, admiterea recursului,

casarea deciziei recurate cu dispunerea diminuării despăgubirilor acordate

cu titlu de daune morale.

Învestită cu soluționarea

căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă,

a dispus, prin rezoluția din

data de 7 noiembrie 2016, comunicarea cererii motivate de recurs către intimații-reclamanți.

Motivele de recurs au fost comunicate

intimați ior-reciamanți la data de 10 noiembrie 2016, potrivit dovezilor

de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Prin întâmpinarea depusă în

termen legal, intimații-reclamanți au solicitat a se dispune în temeiul

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., anularea recursului, iar în

situația în care se va considera că recursul este admisibil în principiu,

să se dispună anularea acestuia în conformitate cu dispozițiile

art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de

17 noiembrie 2016, s-a dispus comunicarea întâmpinării recurentei-pârâte SC

E. SA, care, în termen legal, nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din data de

15 decembrie 2016, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu

a recursului, prevăzut de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., constatându-se

efectuate formalitățile de comunicare prevăzute de lege.

La data de 22 decembrie 2016, s-a

procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a prezentei

căi de atac, în concluziile acestuia, reținându-se că recursul este

declarat în termen legal, îndeplinește cerințele de formă impuse

de lege sub pedeapsa nulității, este scutit de la plata taxei judiciare

de timbru și este admisibil în raport de valoarea obiectului cererii de chemare

în judecată.

Totodată, s-a constatat că,

prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți au solicitat, în

temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., anularea recursului, iar, în situația

în care se va considera că recursul este admisibil în principiu, să se

dispună anularea acestuia în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2)

C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul

de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a

fost comunicat părților, care, în termen legal, nu au formulat puncte

de vedere.

Analizând recursul declarat în

cauza, Înalta Curte constată că acesta este nul pentru considerentele

ce succed:

Recursul este o cale extraordinară

de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile

expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor imperative

ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat,

iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri

se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în

cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2)

C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate

nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același

cod.

În

plus, pe lângă cerința încadrării

criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C.

proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele

instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar

neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai

în măsura în care motivele de nelegalitate suni indicate și dezvoltate

într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile

prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Față de motivarea cererii

de recurs, Înalta Curte reține că, un prim motiv de recurs invocat de

către recurenta-pârâtă, în temeiul căruia aceasta a solicitat casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului București,

ca instanță de fond, vizează aplicarea greșită de către

instanța de apel a prevederilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., cu consecința

încălcării dispozițiilor art. 13 alin. (3) C. proc. civ. și

ale art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

În

susținerea acestui motiv de recurs,

în esență, recurenta-pârâtă apreciază că dispozițiile

art. 480 alin. (3) C. proc. civ. nu erau aplicabile în cauza de față,

iar soluția corectă era aceea de admitere a apelului, casarea sentinței

apelate și trimiterea cauzei ia instanța de fond în vederea continuării

judecății.

Înalta Curte reține că

această critică nu se încadrează în motivului de casare prevăzut

de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către

recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, criticile vizând încălcarea normelor

de procedură putând fi circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5

C. proc. civ.

Însă, cu toate că acest

motiv de recurs este susceptibil de a fi încadrat în motivele statuate de dispozițiile

art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta nu poate fi primit, nefiind îndeplinită

condiția de a viza hotărârea ce se atacă prin recursul promovat în

cauză.

Astfel, se reține că

recursul declarat de recurenta-pârâtă SC E. SA este îndreptat împotriva deciziei

civile nr. 648 din data de 12 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă, iar soluția pe care o critică

recurenta-pârâtă, în sensul aplicării eronate de către instanța

de apel a dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., a fost dată

prin decizia nr. 80 din data de 19 ianuarie 2016, decizie pe care recurenta-pârâtă

nu a atacat-o prin prezenta cale de atac.

Față de cele anterior

arătate, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu vizează

hotărârea atacată prin recursul pendinte și, prin urmare, nu se referă

la argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată

în cauză, astfel încât, prin prisma acestuia, instanța de recurs nu poate

exercita controlul judiciar al deciziei recurate, respectiv decizia civilă

nr. 648 din data de 12 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția

a Vl-a civilă.

În

ceea ce privește cel de-al doilea

motiv de recurs, în temeiul căruia recurenta-pârâtă a solicitat casarea

deciziei recurate și dispunerea diminuării despăgubirilor acordate

cu titlu de daune morale, se reține că aceasta critică cuantumul

despăgubirilor acordate de către instanța de apel intimaților-reclamanți

prin decizia atacată, raportându-se la cauze similare care s-au aflat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție și la cuantumul despăgubirilor

care s-au acordat deja, definitiv, în celelalte cauze ce au generat din același

accident rutier.

Totodată, a invocat dispozițiile

Legii nr. 136/1995, precum și ale art. 49 pct 2 lit. d) din Normele de aplicare

a Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguraților nr.

14/2011, potrivit cărora, în caz de deces, despăgubirile se acordă

„în conformitate cu legislația și jurisprudența din România” și

face trimitere și la dispozițiile art. 1390 pct. 3 C. civ., în conformitate

cu care, la stabilirea despăgubirilor se va ține cont de nevoile celui

păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normai, cel decedat le-ar

fi avut precum și la cele reținute în cuprinsul Ghidului pentru soluționarea

daunelor morale pe care îl apreciază a fi o garanție a obiectivității

și tratamentului nediscriminator prevăzut de art. 14 al Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În

raport de cele susținute de către

recurenta-pârâtă prin acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că

aspectele invocate reprezintă critici vizând netemeinicia și nu netegalitatea

hotărârii atacate, recurenta-pârâtă solicitând, în esență, reaprecierea

probelor de către instanța de control judiciar, cu consecința diminuării

despăgubirilor acordate.

Se reține, astfel, că

toate aspectele invocate de recurenta-pârâtă în dezvoltarea acestui motiv de

recurs vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, or, dispozițiile

art. 483 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că recursul urmărește

să supună examinarea, în condițiile legii, conformitatea hotărârii

atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aceste dispoziții legale sunt

exprese și stabilesc clar că în recurs nu pot fi invocate decât motive

de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate în

cauză - care este, în mod evident, un aspect de netemeinicie a hotărârii

- neputând forma obiect de analiză în recurs, aceasta neîncadrându-se în niciunul

dintre cazurile de casare reglementate expres și limitativ de dispozițiile

art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, cum, pe de o parte,

aspectele invocate de recurenta-pârâtă în cuprinsul primului motiv de recurs

nu vizează hotărârea atacată prin prezenta cale de atac, iar, pe

de altă parte, celelalte critici nu se încadrează în prevederile art.

488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute,

în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică,

Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489

alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat

de pârâta SC E. SA împotriva deciziei nr. 648 din data de 12 aprilie 2016, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 17 martie 2017.