ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 octombrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 266/22.08.2014 emisă de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P., anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.06.2014 emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P. și restituirea corecției financiare stabilita prin Decizia nr. 266/22.08.2014 emisa de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în valoare de 186.085,81 RON.

Prin sentința civilă nr. 777 din 18 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondată.

3.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate

Împotriva sentinței civile nr. 777 din 18 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamante Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea admiterii acțiunii introductive.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a reluat, aproape integral și în mod amplu, starea de fapt învederată și în fața primei instanțe, raportat la aspectele particulare ale cauzei, prezentând motivele pentru care se impunea, în opinia sa, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, întrucât argumentele invocate de către recurentă în calea de atac a recursului nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă UAT Județul Vrancea a formulat un răspuns la întâmpinarea comunicată, înregistrat la dosar la 23.10.2015, prin care a precizat că prin cererea de recurs ar fi invocat aspecte legate de aplicarea greșită a normelor de drept material incidente cauzei și că în hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu se regăsesc considerentele pentru care au fost înlăturate apărările sale, însă aceste critici au fost formulate cu nerespectarea dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin aceeași încheiere, în temeiul art. 38 C. proc. civ. raportat la art. 12 alin. (1) și art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017, Înalta Curte a dispus modificarea citativului, în sensul menționării, în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în locul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

La data de 17 noiembrie 2017 recurenta-reclamantă UAT Județul Vrancea a depus un punct de vedere cu privire la concluziile raportului în privința excepției nulității recursului, susținând că excepția este neîntemeiată.

5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29.09.2015, intimatul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 1/2018) a invocat excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., susținând că argumentele invocate de către recurentă în calea de atac a recursului nu pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, s-a opinat în sensul considerării ca întemeiată a excepției nulității recursului, magistratul raportor arătând că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din C. proc. civ., întrucât criticile formulate reprezintă o reluare ad litteram a susținerilor din cererea de chemare în judecată, ceea ce nu reprezintă o dezvoltare a motivului de recurs invocat.

Ca urmare a comunicării Raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, la data de 17 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă a depus un punct de vedere cu privire la concluziile raportului în privința excepției nulității recursului, susținând că excepția este neîntemeiată, întrucât în cuprinsul cererii de recurs a arătat pe larg criticile pe care le-a adus soluției instanței de fond, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborate cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, precum și punctul de vedere al recurentei-reclamante la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță prin hotărârea recurată.

Deși recurenta-reclamantă a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs preiau conținutul cererii de chemare în judecată, fără a combate în mod efectiv considerentele hotărârii recurate.

Nici punctul de vedere formulat de recurenta-reclamantă asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului nu justifică, într-o manieră convingătoare, respectarea condițiilor prevăzute de art. 486-489 C. proc. civ., argumentul privind dezvoltarea pe larg a motivului de casare fiind neîntemeiat, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, recurenta s-a limitat la reluarea argumentelor din faza procesuală a fondului, fără a aduce critici motivate, raportate la conținutul concret al hotărârii atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Este necesar să existe critici punctuale privind soluția primei instanțe și aplicarea greșită a legii. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea conținutului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea împotriva sentinței civile nr. 777 din 18 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2018.